Accidentul din Muntenegru si vaxalitatea politicienilor romani

De la expresia "Vax albina", cu sensul peiorativ cunoscut in limba romana, am inventat un cuvant "vaxalitate".
Mi se pare cuvantul potrivit pentru a descrie modul de manifestare al politicienilor romani, in special al guvernantilor, in raport cu accidentul auto petrecut recent in Muntenegru.
Un autocar plin de pasageri romani s-a rasturnat intr-o prapastie, rezultand multi morti si raniti.
De la inceput tin sa subliniez ca sustin ca statul, guvernul, sa se implice in ajutorarea cetatenilor romani aflati in afara tarii. Acest aspect nu trebuie discutat. Ceea ce doresc sa discut este modul pompieristic in care au facut-o, dovedind ca singurul lucru care i-a interesat a fost un castig de imagine, un capital electoral.
Primul si cel mai grav aspect mi se pare a fi faptul ca doar la insistenta mass-mediei au inceput sa fie luate primele masuri. Daca televiziunile si retelele de socializare nu ar fi facut valva, nici nu am fi aflat de tragedie. Pe retelele de socializare, imediat dupa ora 17, au aparut primele informatii despre un accident in care ar fi fost implicati si cetateni romani. La ora 21 Ministerul de Externe nu avea inca o pozitie. Poate doar pozitia capra.
Apoi, sesizand amploare consecintelor politice datorate ignorarii accidentului, tot guvernul s-a mobilizat de parca intrase Romania in razboi. Pana si ministrul sanatatii a tinut sa ne precizeze de la Otopeni ca fiecare accidentat are fisa medicala cu el. Ceea ce mi s-a parut sublim. Dar mai sublim decat sublimul si mai pleonastic decat pleonasmul a fost domnul absolvent al Academiei Stefan Gheorghiu, ministru' Apararii, Dusa: "Aşa cum a comunicat de altfel ambasadorul, se finalizează formalităţile de către partea din Muntenegru şi vom efectua şi zborul cu trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi".
Ceea ce m-a deranjat profund a fost declararea zilei de doliu national chiar de ziua tricolorului. Eu am rezerve cu privire la declararea unei zile de doliu national. Trebuie sa fie o tragedie la nivel, de proportii nationale. Vaxalitatea cere initiative, dar sa nu stii ca in 26 iunie e ziua tricolorului, e grav.
De aceea eu ma tin departe de politicieni, prostii cu initiativa sunt periculosi pentru natiune si in final, pentru ei si pentru cei din jurul lor.
Daca tot a fost darnic guvernul cu banii cetatenilor, desi era vorba de oameni care aveau posibilitati financiare, ei si familiile lor, cer guvernului Romaniei sa ajute financiar si logistic si repatrierea cadavrelor romanilor decedati in Italia, ce stau prin frigidere de cativa ani. Vreo 80 la numar. Caci in acest cazu e vorba de saracie. Romani ce au murit muncind in Italia, ca sa fac referire doar la o tara.

Tovarasul meu din ultimii 18 ani

Timpul vine, timpul trece. Toate trec, dar nu ne poate fi indiferent cum trec. In marea trecere, insa, exista oameni si lucruri datorita carora viata e mai placuta, realizarile mai usoare, trecerea mai frumoasa. Despre oameni se stie, "toti oamenii aduc fericire, unii prin prezenta, altii prin absenta", dar sunt si lucruri care ne fac viata mai frumoasa. In acest caz, rucsacul meu merita toata pretuirea. Tocmai s-au implinit 18 ani de cand l-am luat. Au trecut 18 ani in care aproape zilnic m-am folosit de el, fie in oras, fie pe munte, chiar si perna mi-a fost.
Cand l-am cumparat ma gandeam ca il voi folosi 2-3 ani. Si au trecut 18. E adevarat, l-am mai reparat, i-am schimbat un fermoar si i-am mai intarit cateva cusaturi... Dar am avut ce.

O firma care nu mai exista, "White Wolf", dar care a facut un lucru de calitate.
Rucsacul meu merita sarbatorit, cu sampanie.

Fugit irreparabile tempus.

Balcicul a fost totdeauna o parte din sufletul romanilor

Poate fara sa vrem, fara sa stim, un resort interior ne face sa tanjim dupa Balcic.
Poate ca Balcicul poarta in albul sau ceva din laptele matern.

In mod cert, Balcic nu e o statiune pentru manelisti si sper sa ramana asa.

Sarmizegetusa Regia, intre istorie si masluire (IX)

"Sanctuarul" de pe terasa 10 se vede in fotografia de mai jos, notata cu cifra 5.
In afara de amplasarea taberelor de corturi in site-ul UNESCO, mai putem observa cateva aspecte ce ne incanta privirea .

Sageata de culoare turcoise notata cu cifra 1 ne indica faptul ca acolo este deja un drum facut de masini.
Adica se intra cu masina in site frecvent, nu doar ocazional.
Sageata cu numarul 2 ne arata pietrisul din zona numita "sanctuar". Acest pietris este de rau. Dacii nu foloseau pietris de rau, cel putin nu la Gradistea Muncelului.
Dar de unde e pietrisul?
Istoria noastra este o istorie pe care altii, dar si noi, au masluit-o cu buna stiinta.
In anii 50 din secolul trecut, dupa instaurarea regimului sovietic in Romania, au aparut istoricii "de partid". Pe langa activistii si agitatorii partidului comunist, mai lipseau istoricii de partid.
Acesti istorici, ghidati de activistii comunisti, au incercat diferite manevre. Manevre in defolosul stiintei.
La Gradistea Muncelului, de exemplu, s-au "resapat" mare parte din vestigii. Cea mai mare modificare a site-ului a avut loc la inceputul anilor 80 (sec. XX) pentru o vizita a lui Ceausescu, ce nici macar nu a mai avut loc. Dar modificarile s-au produs. Insa masluiri in site, s-au produs inca din anii 70, cu un deceniu inainte.
Sanctuarul din poza de mai sus a fost amenajat pentru acea vizita si asa a ramas. Pe langa pietrisul de rau, mai avem niste probleme. Ca de exemplu,"plintele" fabricate de comunisti.
Asa cum se poate observa in foto 6, avem de-a face cu doua tipuri de "plinte" (discuri).

In foto de mai sus, cu cifra 3 vedem notata sageata ce ne arata ceva ce nu exista. Sageata numarul 4 ne indica o plinta pusa pe ceva ce nu exista. Ceea ce ne indica sageata numarul 3 poate fi o realizare extraterestra antica, daca nu ar fi o "opera" comunista, realizata la indicatia tovarasei Suzana Gadea.

Ce a vrut sa demonstreze cu asta tovarasa Gadea?

Primul stadion din Hunedoara

Pagini de istorie sportiva

Primul stadion din Hunedoara  a fost construit in anul 1951.
El a fost conceput ca loc de desfasurare a intrecerilor sportive atat pentru atletism, cat si pentru fotbal. Pe langa terenul de fotbal (in panta) a avut si pista de atletism si gropi pentru sarituri.
La inceput a purtat numele "Metalul" apoi, dupa ce a trecut in patrimoniul I. C. S. H., a primit numele de "Constructorul", denumire ce o poarta si in ziua de azi.

Iata cum arata acum acest stadion (2013).

In film se poate vedea si o constructie (in plan departat - poarta spre piata) ce a adapostit "bacul" pentru canotaj si sala de lupte.

Mai multe despre istoria sportiva a Hunedoarei puteti afla din cartea monografica "50 de ani de sport hunedorean 1949-1999" aparuta in anul 2000.