Creasta
Fagarasului de la Vest la... Cabana Negoiu (August 2014)
detalii tehnice despre traseu se gasesc aici http://mihaelduca.wordpress.com/2014/09/08/muntii-fagaras-traseu-de-creasta-turnu-rosu-cabana-negoiu-august-2014/
Vreme
de vreo 30 de ani am evitat Muntii Fagaras datorita proastei reputatii a
vremii, a microclimatului ce face ca in acesti munti vremea sa fie mizerabila,
ploaie la nesfarsit, furtuni violente, vant extrem.
Vine
o vreme cand iti spui ca trebuie sa o faci si pe asta, in acest caz, sa parcurg
creasta Fagarasului de la Vest la Est. Mi-am facut un plan ce parea destul de
usor de realizat, respectiv intrarea pe munte pe la Turnu Rosu, coborarea in
Zarnesti. E adevarat ca de la Vest la Est traseul este mai dificil decat in
sens invers, dar ce mai conta, aveam la dispozitie timp nelimitat. Dar cum zice
ardeleanul, orice lucru bine facut incepe cu o pauza, asa si eu, am inceput cu o
mica pauza pentru aprovizionare in Sibiu.
Daca
rucsacul meu cu tot cu haine si alte maruntisuri cantarea aproximativ 11 kg,
dupa ce l-am umplut cu mancare a trecut usor spre 23 de kg. Mult prea mult. Cel
mai greu au cantarit conservele, dar e ultima data cand mai iau conserve cu
mine.
De
la capatul drumului forestier ce pleaca de la Turnu Rosu (nume vechi Porceşti) se urca spre Chica Pietrelor
continuu, portiunea din padure este insa o urcare pieptisa, extrem de dura (in
loc de o jumatate de ora eu am facut o ora).
La
Chica Pietrelor vantul sufla foarte tare, incat imi suiera in urechi. Asa va fi
aproape tot timpul petrecut in Fagaras.
Chica
Pietrelor 1606 m., indicatorul arata 3 ore pana la Saua Suru, 3 ore pana la Turnu
Rosu (daca nu cari 23 de kg. in spate).
De
la Chica Pietrelor se trece pe langa Vf. Prislop (prin stanga lui) si pe carare
apare apa unor izvoare, apa buna de baut. Cantinuand pe un traseu aproape
drept, am ajuns la Apa Cumpanita, loc de campare bun si cu izvor si aici. Am
vrut sa ajung in Saua Suru, sa campez acolo, dar in timp ce urcam pe Vf.
Moasa, a venit furtuna. M-am ascuns sub o stanca si am asteptat sa treaca,
uitandu-ma la cai cum pasc.
Dupa
furtuna vantul a suflat asa de tare incat ma misca din loc, asa ca m-am intors
la Apa Cumpanita unde am campat.
De
aici am plecat pe soare spre Refugiul Scara, urcand spre Saua Surului, Muntele
Budislavu, coborand la Lacul Avrig si apoi urcand Vf. Scara.
De la Saua Suru
(Vf. ramane in stanga) traseul este pe o curba de nivel ("pe coasta") pana la
Muntele Budislavu. Poteca intalneste mai multe izvoare. Muntele Budislavu in
poza de mai jos.
Dupa
ce am depasit Muntele Budislavu (cararea nu urca pe varf), am pornit spre Lacul
Avrig (pozele de mai jos).
De
la Saua Suru pana deasupra lacului indicatorul arata 2 ore.
De
la Lacul Avrig, poteca urca pe peretele pietros spre Saua Garbova, si de aici
spre Vf. Scara. Mai
jos o imagine cu poteca ce urca spre Saua Garbova (in stanga in plan apropiat
Vf. Garbova, in plan departat, se intrezareste Vf. Scara).
Pe
la jumatatea ascensiunii a inceput o ploaie usoara, sa zicem o ploaie
mocaneasca, fara probleme, dar care a udat tot, facand mai dificila urcarea. Am
continuat (era cea mai buna solutie) sperand ca ploaia se va opri. Dupa ce am
ajuns la poalele Vf. Scara a inceput furtuna, o ploaie cu vant puternic, ce m-a
facut sa-mi pun problema daca sa campez acolo sau sa continui, dincolo de varf
fiind refugiul. M-am uitat in sus si am vazut creasta nu prea departe asa ca
m-am hotarat sa continui pana la refugiul din Saua Scara. Scara este un varf
inselator, alcatuit din mai multe planuri de inclinatie. Cand termini de urcat
primul plan si ai impresia ca ai ajuns in varf, constati ca mai e un plan de
urcat. Cand am ajuns sa urc al doilea plan, furtuna s-a dezlantuit salbatic, cu
grindina si cu fulgere. Ce-ti poti dori mai mult decat sa te apropi de un varf
cu fulgere in jurul tau si batut de gheata? Pelerina mea de ploaie dupa o
jumatate de ora nu a mai facut fata, asa ca in acel moment eram deja ud pana la
piele. Am continuat sa urc in viteza si in varf am constatat ca acolo sunt
infipti doi stalpi de metal, cam la un metru unul de celalalt, un paratrasnet
perfect. Am avut sansa...
Am
coborat cu o si mai mare viteza si am ajuns la refugiul Scara (poza de mai
jos).
(In
spatele refugiului se afla Vf. Scara, invaluit in ceata, nori si orice se mai
gaseste prin Fagaras).
Refugiul
este chiar bun, are panou solar, dar priza de alimentare a fost... furata, asa
ca utilitatea lui este zero.
La
doua minute sub refugiu este un izvor cu apa potabila.
Noaptea
am petrecut-o in refugiu. cu o furtuna atat de violenta incat vibra patul sub
mine. Doresc sa arat ca refugiul este sutinut de niste piloni facuti din pietre
si unul din colturi este sutinut de o teava... Mi s-a parut foarte periculos,
mai ales ca pietrele de la ultima grinda au cazut, deci un pilon de sustinere
mai putin fixeaza refugiul (foto de mai jos).
Dupa
o noapte de cosmar, a fost o zi mai senina, cel putin la inceput. Am plecat
hotarat sa recuperez din timp si sa ajung la Lacul Balea, sau cel putin la
Lacul Caltun, la refugiu.
In
drum spre Vf. Musceaua Scarii, am facut o mica pauza de hidratare si energizare
(foto de mai jos).
Dupa
acest varf, urmeaza Vf. Serbota 2331 m. (foto de mai jos). De la refugiul Scara
pana pe Vf. Serbota am facut 2 ore.
Ceata
deasa si iminenta unei ploi (foto de mai sus) m-au facut sa evit continuarea traseului de creasta
spre Vf. Negoiu pe linie rosie si sa fac un traseu ocolitor pe linie gabena,
evitand astfel o portiune dificila, Custura Saratii.
Am
inceput coborarea abrupta prin Caldarea Pietroasa, urmand linia galbena ce urca
apoi in Saua Cleopatrei (foto din Caldarea Pietroasa mai jos).
Dupa
coborare urmeaza urcarea...
Sunt mai multe izvoare ce isi varsa paraiele in Caldarea Pietroasa, unele formand cascade interesante.
Cand am ajuns in Saua Cleopatrei, a inceput furtuna (ploaia incepuse mai demult). O furtuna asa, ca in Fagaras, cu fulgere si putina gheata, sa tot ai senzatii...
Din
Vf. Serbota pana in Saua Cleopatrei am facut 3 h 30 min (o ocolire ce duce la o pierdere de timp insemnata).
O
urcare in aceste conditii pe Vf. Negoiu devenea aproape imposibila si
sinucigasa. Asa incat coborarea la Cabana Negoiu a fost singura optiune
posibila.
Am
inceput caborarea pe stancile ude, unde mi-am julit mainile si unde am simtit
ca-mi ingheata degetele. E indicat sa ai la tine niste manusi pentru catarare
(si coborare).
In
foto de mai jos partea superioara din traseul spre Cabana Negoiu.
A
plouat pana aproape de cabana. Am ajuns la ora 18, dupa 8 ore de mers (din Saua
Cleopatrei pana la cabana am facut 2 ore si jumatate).
A
doua zi am plecat spre Sibiu.
In patru zile efective pe munte, m-a plouat de 4 ori si cu gheata de 2 ori. In rest numai vant salbatic si ceata... Asa s-a incheiat incercarea mea de a strabate Fagarasul.
Privind
spre Est, catre Negoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu