Sa pornim cu
inceputul, adica cu statutul de montaniard. Daca iti place sa faci un gratar pe
firul apei, sa asculti manele si sa te lauzi ca ai fost la munte foarte bine.
Ramai acolo, nu urca pe munte! Muntele nu e loc de exibitionism, de orice fel.
Nu e nici un loc de manifestare a orgoliului. Muntele nu e un spatiu al
stridentelor, de orice tip.
Muntele este o
forma de relief ce il face greu accesibil, in raport cu campia sau dealul. Pe
de alta parte, muntele ofera o diversitate de privelisti. Pe langa imagini
spectaculoase muntele ofera ceva esential, natura
in stare pura. Daca o parte a montaniarzilor urca pe munte pentru a se
intrece cu ei insisi, cei inteligenti, daca alti montaniarzi urca pe munte
pentru a cuceri muntele, cei idioti, sunt si montaniarzi ce urca pe munte
pentru a se intalni cu natura in stare pura, pentru a medita, cei intelepti.
Mi se pare
esential sa patram muntele ca ultim refugiu al omenirii in calea distrugerii
mediului, al planetei. Muntele este ultimul refugiu al oamenilor din calea
acestei forme de existenta pe care o numim “civilizatie”, o civilizatie a
distrugerii. Daca nu ne putem abtine sa distrugem tot ce atingem, ar fi o
dovada de intelepciune sa protejam macar muntii. Din acest punct de vedere
consider ca a face muntii accesbili tuturor, a facilita accesul tuturor pe
munte este o grava si fundamentala greseala. In acest mod facilitam de fapt
accesul cocalarilor pe munte si distrugerea acestui spatiu natural ramas intact
pana de curand. In acest sens sunt impotriva crearii oricaror mijloace ce
favorizeaza accesul pe munte, inclusiv contructia refugiilor. Daca judecam
bine, refugiile nu reprezinta un ajutor decat pentru cocalari, montaniarzii isi
cara cortul in spate, nu? Refugiile sunt si locul unde se formeaza “gropile de
gunoi”. In timp ce montaniarzii isi cara gunoiul in spate, cocalarii si-l lasa
oriunde. Sunt si impotriva crearii unor mijloace ce favorizeaza accesul in
zonele mai grele ale muntelui, amenajarile de genul “via ferrata”. Aceste
mijloce ajutatoare nu fac altceva decat sa favorizeze patrunderea cocalarilor
in zonele greu accesibile ale muntelui. Pe de alta parte, reprezinta si un
pericol, intrucat aceste amenajari reprezinta intr-un fel o “invitatie” pentru
cei nepregatiti sa urce pe munte. Multi indivizi, din diferite motive, se
avanta pe munte complet nepregatiti, din toate punctele de vedere.
Mai grav decat
realizarea acestor amenajari mi se pare constructia drumurilor pana in inima
muntilor. Datorita acestor drumuri oamenii au acces deplin in munte si odata cu
ei se produce si distrugera acestor ultime spatii naturale. M-as bucura mult
daca salvamontistii ar intelege insemnatatea muntelui, nu doar din punct de
vedere turistic, si ar renunta la constructia refugiilor, dar si la amenajarea traseelor in zonele
dificile.
Muntele nu este
un prilej de competitie. Cei mai multi dintre cei ce urca pe munte fac parte
din categoria “competitorilor”, sunt acei ce vor sa se laude cu numarul si
inaltimea muntilor pe care au ajuns. Ei nu inteleg nimic din maretia naturii si
prin urmare, nu se pot imbogati spiritual din asemenea experiente. Pentru ei
muntele reprezinta doar o denivelare pe care reusesc, chiar cu pretul vietii,
sa o “cucereasca”.
Cel mai adesea
am intalnit tineri pe munte, mereu grabiti, mereu cu ochii pe ceas, chiar
obsedati sa realizeze timpi mai buni ai traseului decat cei indicati pe marcaje.
Goana dupa iluzii. Nu conteaza cat de repede ajungi din punctul A in punctul B,
conteaza cat de bine te simti calatorind din punctul A in punctul B. Conteaza
ce trairi ai putut avea si ce amintiti iti vor ramane. Graba pe crestele
muntilor arata de fapt superficialitatea acestei categorii de montaniarzi.
Pentru mine muntele
este un loc special unde ma pot intalni cu mine insumi si cu universul.
 |
| Pe creasta Muntilor Fagaras 2014 |
"Muntele inseamna intelepsciune, adevar si frumusete" J. W. Goethe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu