Adevărul despre formarea poporului român

Adevărul despre formarea poporului român

Dec. 2016

Falsificarea istoriei de către comuniștii români, dar și directivele bolșevice ale Cominternului au avut  ca principală consecință formarea unei imagini greșite  asupra formării poporului român, dar și a popoarelor învecinte. Această cunoaștere greșită a istoriei a avut ca o importantă consecință menținerea unei relații tensionate între poporul român și poporul maghiar.

Formarea poporului român a început odată cu transformarea unei parți din Dacia în provincie romană. Formarea poporului român (procesul) își are originea în mixtura dintre coloniștii Imperiului Roman și populația autohtonă, daci, dar și alte triburi ce existau la nord de Dunăre, în zona carpatică. În sens restrâns, putem spune că originea poporului român își are originea în provincia romană Dacia. Noi, românii, suntem - prin urmare - un popor apărut ca rezultat a colonizării unui teritoriu, respectiv zona carpatică; cu alte cuvinte putem spune că suntem un popor romanic. Caracteristica definitorie este aceea a limbajului, respectiv limba folosită în Imperiul Roman (latina, prin tradiție).

POPOARELE ROMANICE

Formarea popoarelor romanice (nu român)

Peste tot unde Imperiul Roman s-a dezvoltat sau a colonizat au fost create condițiile formării unor popoare romanice, prin asimilarea limbii și a culturii materiale și spirituale specifice Imperiului Roman. În actuala Franță, spre exemplu, din triburile gale, sub stapânirea romană, a început procesul formării unui popor romanic. Dacă nu ar fi existat invazia triburilor france, în actuala Franță ar fi trăit tot un popor romanic, care ar fi fost foarte asemănător cu poporul nostru, dar și cu toate celelalte popoare aflate sub influența Imperiului Roman.

Popoare romanice s-au format peste tot unde s-a întins stapânirea Imperiului Roman.

La sud de Dunăre, în actuala Bulgarie, triburile moesilor, sub stăpânire romană, evoluau tot spre un popor romanic. Invazia triburilor bulgare a făcut ca acest popor romanic în devenire să capete o altă dezvoltare, sub influeța bulgarilor, evoluând spre un nou popor, poporul bulgar. Invazia masivă slavă a făcut ca și acest popor în devenire, poporul bulgar, să își modifice evoluția, devenind un popor slavic. Chiar dacă Bulgaria actuală își păstrează numele de la triburile bulgarilor, poporul este unul slav.

Procesul întâlnit în cazul Bulgariei este similar cu cel al formării și celorlate popoare aflate sub influența Imperiului Roman, spre exemplu, sârbii, croații. Dacă sârbii și croații nu sunt acum niște popoare romanice, aceasta se datorează invaziei triburilor slave (sec. VI), ele fiind popoare slave.

POPORUL ROMÂN – argumentul necesar și  suficient

Poporul român s-a format ca urmare a procesului de romanizare la nord de Dunăre, având ca specificitate triburile din zona carpatică. Științific este mai corect să vorbim de zona carpatică decât strict de fosta provincie Dacia (romanizare s-a produs și în Muntenia, dar și Banat etc.).

Știm că formarea poporului român se datorează romanizării întrucât limba română este evoluată din limba Imperiului Roman. Acest argument este argumentul necesar și suficient.

De ce poporul român nu este un popor slav?

Dacă privim harta Europei observăm că în România există un popor romanic în timp ce în jurul României există doar popoare slave (cu excepția Maghiariei, țara maghiarilor, numită de noi – nu tocmai corect - Ungaria). Observăm că bulgarii sunt slavi, sârbii sunt slavi, ucrainienii sunt slavi, slovacii sunt slavi. Europa Centrală și de Est este slavă.

Slavii (despre ei am scris în Note de lectură la O istorie a poporului român chiar pe acest blog) sunt o populație europeană, originară de undeva din zona actuală a Poloniei. Ei au existat în Europa înainte de invazia avarilor. Odată cu invazia avarilor, în alianță cu aceștia, slavii pătrund în aproape toată Europa, inclusiv la sud de Dunăre. Expansiunea slavilor în zona centrală și sudică a Europei a determinat apariția unor noi popoare slave.

Slavii, fiind păstori, ca toate triburile migratoare, au căutat să se stabilească acolo unde au găsit pășuni nu doar întinse, ci si sigure din punct de vedere militar, în sensul de a asigura apărarea tribului de inamicii din jur. Slavii, ca toate triburile migratoare, preferau spațiile cât mai deschise, evitând zonele muntoase și zonele împădurite, unde puteau fi atacați prin surprindere. Prin urmare, zonele împădurite și muntoase au fost mai puțin străbătute de migratori. Influența tuturor populațiilor migratoare a fost mai puternică în zonele de câmpie și mult redusă sau inexistentă în zonele împădurite sau muntoase.

Ca urmare a reliefului din zona carpatică, putem spune că Transilvania a reprezentat un teritoriu mai puțin circulat de populațiile migratoare, prin urmare mai puțin populat sau deloc populat de slavi. Aici s-a păstrat moștenirea romanică. Aici s-a păstrat limba romanică și aici a evoluat aceasta în limba română de azi. Dacă slavii ar fi pătruns în Transilvania în număr mare, noi am fi adoptat limba slavă și am fi devenit un popor slav, ca toate popoarele din jur. Transilvania reprezintă, din acest punct de vedere, cetatea naturală în care s-a format și s-a dezvoltat limba și poporul român.

Vlahii, valahii

Termenul de vlah (sau valah) desemna la începutul Evului Mediu toate populațiile ce vorbeau limba Imperiului Roman. Prin urmare, era plină Europa de vlahi. Este timpul să remarcăm că vlah nu înseamnă român. Vlahii erau toate acele populații romanizate, românii reprezintă poporul format în zona carpatică (e adevărat că prin origine, fiind tot populație romanizată, putem să spunem că și noi suntem vlahi, dar fiecare popor are propriile sale caracteristici. Noi suntem vlahii ce am evoluat spre români, în timp ce vlahii din jur au evoluat ca popoare slave).

Încheirea formării poporului român

Formarea poporului român, ca popor romanic, a început odată cu cucerirea zonei carpatice de către romani.

Formarea poporului român și a limbii române a continuat secole la rând în zona carpatică până la invazia slavilor. Odată cu această invazie și formarea popoarelor slave putem spune că formarea poporului român s-a încheiat. În secolul VI avem certitudinea că poporul român și limba română erau deja formate. Este foarte probabil ca acest proces să se fi incheiat chiar mai inainte, dar nu avem certitudini în acest sens. Secolul VI reprezintă o certitudine întrucât în jurul zonei carpatice în acest secol încep să se formeze popoarele slave. Slavii, formarea popoarelor slave, reprezintă mărturia istorică de neclintit ce demonstrează că în zona carpatică a trăit și trăiește și acum un popor de tip romanic.

De ce maghiarii nu sunt slavi?

Ugorii (ungurii) au pătruns în zona Europei Centrale în secolul X. La acel moment slavii erau de circa patru secole asezați în Europa Centrală, Europa Sudică și de Est, formând - în amestec cu populațiile băștinașe - noile popoare slave. Remarcăm că la momentul invaziei ugorilor în Europa Centrală, popoarele slave erau deja formate, spre exemplu sârbii, croații, slovacii, cehii.

Ugorii, așezându-se în Panonia când slavizarea se încheiase deja, într-o zonă pe care au cucerit-o și pe care au stăpânit-o, au reușit să-și impună supremația, evitând astfel slavizarea. Tribul maghiarilor impunându-se în cadrul populației ugorilor, și-a impus limba și în acest context al luptei pentru supremație în cadrul acestei populații (a  ugorilor), dar și a luptelor cu popoarele din zona centrală a Europei, maghiarii au reușit să-și păstreze identitatea. Dacă îi comparăm pe maghiari cu bulgarii, putem spune că maghiarii au fost norocoși.

Întrebare: Merită să ne mândrim cu ORIGINEA romană? Răspunsul nu poate fi decât unul, DA! Chiar dacă, așa cum ne-a caracterizat Eminescu (pe unii), suntem niște răi și niște fameni, noi suntem urmașii Romei.

Un fragment din Scrisoarea a III-a

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

Imperiul Roman la apogeu