Mafia si Romania

Zilele acestea am avut ceva mai mult timp liber si, conform principiului, mi-am cautat de lucru, asa ca am vazut filmul Godfather. Intrucat cunosc destul de bine fenomenul Mafia, atat organizatia americana, cat si cea italiana, tipul acesta de filme nu ma intereseaza. Plictiseala si curiozitate, totusi. Vazand filmul mi-am reamintit cateva din argumentele pe care eu le-am tot sustinut pentru infiintarea unui departament “anti-mafia” in Romania.

Tipul de infractionalitate mafiot este total diferit in unele cazuri de cel de coruptie propriu-zis. In opinia mea, plecand de la cazurile de coruptie instrumentate de DNA, putem ajunge la cazuri de actiune mafiota, mult mai grave, ce impun pedepse mult mai drastice. E suficient sa intelegem semnificatia conceptelor “coruptie” si “mafie” pentru a intelege diferentele dintre cele doua categorii de infractiuni.

Vizionand trilogia familiei Corleone, mi-au devenit si mai evidente asemanarile intre tipul de organizatie mafiota si partidul comunist, ce reprezenta tot o astfel de organizatie, bazata pe supunere totala. Partidul comunist era de fapt o “famiglia” cu carnet de partid. Inca din timpul lui Lenin, la bolsevici exista sintagma “soldat al partidului”, ce semnifica supunerea totala a individului fata de organizatie, in acest caz numita partid. Va amintiti ca pe la sfarsitul anilor 1990 pe posturile de televiziune au fost date mai multe declaratii ale unor politicieni romani ce se declarau “soldati credinciosi ai partidului”? Nu ar trebui sa uitam si nu ar trebui sa ne facem ca nu intelegem, partidele din Romania functioneaza dupa principiile unei familii mafiote. Cred ca ar fi mai usor de inteles de ce nu suntem in stare sa progresam ca natiune, ca tara.

Oare putem vorbi de “Famiglia Dragnea”? Dintr-un baron local, cu ajutorul partidului, Dragnea ajunge un vataf national, cu propria sa structura de personaje supuse, toti din Teleorman, toti cu diferite conexiuni la Dragnea. Sa amintesc ca una din martorele intr-un proces al lui Dragnea, a fost promovata ca si consiliera a eurodeputatei Vasilica Viorica, devenita peste noapte prim-ministreasa Romaniei. Nu ati crezut cand am scris chiar aici, pe blog, ca Romania e un stat capturat. Capturat de diverse famiglii.

Revenind la film, nu pot sa nu remarc caracterul usor romantat al scenariului. Mafiotii, ca si comunistii romani, erau niste grajdari, niste idioti, ce au reusit sa inteleaga doar ca violenta produce frica, si prin violenta extrema (teroare) si-au realizat un oarecare nivel de trai, nici ala prea opulent. Sa nu uitam ca cei ce au creat organizatii mafiote in SUA au fost atat de lesinati de foame, dar si atat de puturosi, incat unii erau pesti propriilor neveste. Mandria nu ii impiedica sa-si scoata nevestele la produs, in rest, mandrie maxima.

Mie actorul Andy Garcia nu mi-a placut niciodata, nici acum, nu as putea spune de ce. Regia mi s-a parut slabuta pentru un nivel clamat de profesionalism. Daca muzica a fost excelent aleasa, coloana sonora a fost chiar mai proasta decat regia. Una peste alta, o pierdere de timp.

Totusi, pentru cei ce nu au cunostinte despre functionarea organizatiilor mafiote, filmul e o introducere.

Recunosc ca sfarsitul filmului (scena finala cu batranul Corleone pe scaun inainte cu cateva clipe de a muri) are o nota filozofica, din viata nu luam nimic, singuele lucruri ce ne raman sunt amintirile. Si ce amintire, dintr-o intreaga viata de cacat, cea mai frumoasa amintire a fost dansul cu fiica sa. Probabil visul tuturor tatilor de fete.

Carpe diem!