vineri, 23 noiembrie 2018

Amprenta mioritica a cacatului autohton


Sa privim spre realitatea din Romanica in aceasta perioada, ce vedem?
Vedem in primul rand un guvern marioneta condus de un infractor, Faptul ca Romania in sec 21 este condusa de o prostana ca Dancila demonstreaza foarte clar valoarea noastra ca natiune.


Privirea acestei maimute exprima mai multa inteligenta decat tot parlamentul Romaniei

Noi stim ca de fapt asta e valoarea noastra nationala, dar nu vrem sa si recunoastem. Dancila, acest monument de prostie este oglinda natiunii romane. Fiecare popor isi merita conducatorii.
Cum s-a ajuns aici? La fel cum s-a ajuns ca Romania sa fie condusa de USL, adica unirea dintre psd si pnl. Asta e Romanica, democratia originala de tip sovietic, in care se fura in numele poporului.

Legatura catre site ul meu 
http://mihaelduca.byethost18.com

Revenind la evenimentele acutale, constat ca totul e praf, atat de praf ca nici macar nu mai distingem sula de prefectura.
Sa analizam putin cacatul asta mioritic al ultimei perioade. Nu ca ar merita, dar deja mi-e sila de toti papagalii ce se dau cu curul de pamant de grija natiunii.
1. C Kovesi a fost demisa cu sprijinul presedintelui K W Iohannis. Acum, in etapa schimbarii procurorului general Lazar constatam ca ministrul justitiei Toader Tudorel, sluga infractorilor din psd, nu are dreptul sa evalueze procurori. Intrebare simpla, presedintele K Iohannis nu stia atat lucru? Bai, suntem o adunatura de prostani ce se simt smecheri doar pentru ca sunt altii mai imbecili.
Efecte: destituirea fostului sef  DNA este ilegala. Cine se sesizeaza? Nimeni. USL merge inainte. Prin urmare concluzia e clara, Kovesi trebuia sa pice, adica a existat o intelegere politica, la care a pus si K Iohannis umarul.
2. Dupa ce a dat o sansa psd ului prin acceptarea prostanei Dancila ca prim ministru, Iohannis loveste din nou, accepta de fapt toate jocurile psd ului, parand ca se gandeste. Pe E Andronescu, poreclita gropara invatamantului romanesc, nu a numit-o din prima, ca sa confirme existenta usl ului, nu, a parut ca s-a gandit trei zile. Dupa trei zile a numit-o. La fel cu remaniaerea actuala a guvernului. Ce ne zice presedintele Iohannis? Ca nu se pot face doua remanieri intr-o saptamana. Sa asteptam pana saptamana viitoare. Buey, esti prost? Adica putem face remanieri saptamanale, nu? Doua intr-o saptamana e insa prea mult.
Acum e momentul ca Iohannis sa ne scape de O Vasilescu, poate sa o refuze pe orice post de ministru, doar daca vrea. Pariu pe o cafea, ca Vasilescu va aparea in guvern?
Dar stau sa ma intreb, ce are sau ce nu are O Vasilescu sau Ilan ala, evreul, in comparatie cu un alt psd ist, numitul Constantin Bogdan Matei, noul ministru al Tineretului şi Sportului? Cum apar specineme ca acesti psd isti? Ele apar exact pe linia bolsevica a luptei de clasa, cu cat esti mai prost, cu atat promovezi mai sus, in ierarhia de partid si de stat. Acest Bogdan Matei a obţinut nota 2,75 la examenul de titularizare. Dupa ce s-a inscris in psd a ajuns si titular si director si inspector, iar acum ministru. Cititi aici   
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/a-fost-fotbalist-si-acum-a-ajuns-in-guvern-cine-este-ministrul-de-nota-275-la-titularizare-1036231  
Ba, natiune de tampiti, voi va ganditi ca asta ca director si ca inspector mergea si inspecta alti profesori? Va ganditi ca el si altii ca el predau copiiilor vostri? 
De ce avem un invatamant sovietic? Uite, d'aia. Si prostanul asta psd ist ajunge acum in Nov. 2018 ministru, cu binecuvantarea lui K W Iohannis, el insusi fost (?) profesor. 
Deci, cu ce e mai prejos Ilan ala sau Vasilescu decat ratatul asta de Bogdan Matei? 
Ce vrea sa demonstreze Iohannis? 
3. Aflu ca un jurnalist angajat la TVR, pe bani publici, are tupeul sa dea in judecata o publicatie pe motiv ca i-a facut public salariul. Dar oare cat poate castiga un bugetar, angajat la o firma de stat ce merge pe pierdere? "Decat" 25000 lei lunar.

Unii chiar se cred specialisti la legat funda cacatului.
Cacatul mioritic are traditie, e adevarat. Eu repet, aceasta stare, aceasta realitate isi are radacina in lipsa de educatie a acestei natiuni.
Ma intreb doar, cand vom fi "ejaculati" din UE. In rest, ce sa ma mai mire?


In primavara acestui an am publicat cartea

                        Evaluarea si motivarea elevului 





Iata prezentarea cartii 
http://mihael-duca.blogspot.com/2018/03/cartea-evaluarea-si-motivarea-elevului.html

















marți, 13 noiembrie 2018

Ursul Max, in memoriam




Ursul Max, in memoriam

Ieri a murit ursul Max (12.11.2018). 





Iata trista lui poveste, redata prin mai multe voci: 

Max s-a născut în 1997. De la numai câteva luni, el a fost ținut captiv în oraşul Sinaia, în apropierea Castelului Peleș. Acolo turiștii plăteau să facă poze cu el. Nimeni nu știa însă că ursul era orb. Cel mai probabil fusese orbit încă de mic, pentru a nu reacționa la flash-urile aparatelor de fotografiat. În 2006, Max a fost confiscat şi adus la Rezervația Libearty. O echipă de medici veterinari specializați în oftalmologie a venit tocmai din Anglia pentru a-i examina ochii. Verdictul a fost crunt: Max va rămâne orb toată viața. Aceasta nu este singura traumă a lui. Pe durata detenţiei, ursului i s-au tăiat dinţii canini şi ghearele, i se pulveriza spray paralizant în nas şi i se dădea zilnic să bea bere în care erau dizolvate calmante. După doi ani de tratamente medicale, în 2008 a fost eliberat într-un ţarc numai al lui unde a avut la dispoziţie o piscină cu apă de izvor, un bârlog şi peste un acru de pomi şi tufişuri. Se folosea de auz şi miros pentru a se descurca prin ţarc.
La începutul lunii noiembrie 2018, Max a fost scos din țarcul care i-a fost casă timp de 12 ani. Cu ochii triști și temători, Monica și Epizon – vecinele lui, și-au luat atunci la revedere de la Max. Ursul în vârstă de aproape 22 de ani abia mai putea merge, așa că medicii au decis scoaterea lui din țarc și mutarea în zona de carantină, la căldură, pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare și analgezice puternice. Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferință fizică, Max a refuzat să mai mănânce și să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată.
Singurul gând ce ne alină acum, la despărțirea de el, este că pe Max nu îl mai doare nimic, nimeni n-o să îi mai facă niciun rău și nu va mai fi niciodată chinuit. Rămas bun, Max! Nu vom uita niciodată ochii tăi frumoși, care n-au putut să vadă, dar au știut să ne arate cel mai frumos suflet și iubire sinceră!






Ochii frumoși, lipsiți (prin mâna crudă a omului) de bucuria culorii, văd acum din nou. Ochii lui văd cerul, și lumina și îngerii! Suferința lui, în lumea oamenilor, care n-au știut să-i facă decât prea mult rău și prea puțin bine, a luat astăzi sfârșit.
Max, cel mai frumos urs din Sanctuarul Libearty, sufletul pe care omul l-a chinuit până dincolo de limita înțelegerii, s-a dus în Cer. Constelația Urșilor e de astăzi cu mult mai luminoasă căci Max s-a alăturat Mayei, micuțului Hope și tuturor blănoșilor pe care, deși i-am iubit din tot sufletul, nu i-am mai putut ajuta să stea alături de noi.
În urmă cu puțin timp, Max a fost scos din țarcul care i-a fost casă în ultimii 12 ani. Cu ochii triști și temători, Monica și Epizon – vecinele lui, și-au luat atunci la revedere de la Max. Ursul în vârstă de aproape 22 de ani abia mai putea merge, așa că medicii au decis scoaterea lui din țarc și mutarea în zona de carantină, la căldură, pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare și analgezice puternice. Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferință fizică, Max a refuzat să mai mănânce și să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată.   
Max a ajuns la Sanctuarul Libearty în urmă cu aproape 13 ani. Până atunci a locuit în fața Castelului Peleș din Sinaia unde era cunoscut de toți turiștii. Imaginea ursului imens, aproape negru, grăsun și prietenos, care îi lăsa pe oameni să îl mângâie și să îl fotografieze fără a fi închis într-o cușcă a păcălit mii de oameni.
Aproape nimeni n-a vrut să vadă că întreg spectacolul lui Max era, de fapt, un spectacol al cruzimii, al privării de libertate, al dorinței omului de-a face bani cu orice preț și de-a se mândri cu puterea sa absolută asupra unui animal și, mai ales, asupra unui animal sălbatic. Ochii mulțimii au fost ani de zile mai nevăzători decât ochii lui Max (înțepați cu ace pentru a-i știrbi bietului animal posibilitatea de reacție la apariția oamenilor).
În 2007 însă, animalul – orbit cu bună știință, cu colții piliți ca să nu poată mușca și amețit mereu cu medicamente, obligat să stea în fund pe betoane ore întregi, a primit o nouă șansă de a-și trăi viața. Îmbolnăvit și îmbătrânit înainte de vreme, Max a ajuns la Libearty unde a trăit așa cum a vrut el: în pădure, printre copaci, mirosind în voie florile, jucându-se cu bețe și ronțăind mere și morcovi.




Acest exemplu nu face decat sa aduca un argument in plus la afirmatia mea, suntem cea mai criminala si sinucigasa specie de pe Terra.  

Adio suflet chinuit. 














EP. 16 Justitia si gasca cacatilor de la liceul Traian Lalescu

  In episodul 16 public raspunsul la intampinarea facuta de una dintre sefele de gasca de la liceul teoretic Traian Lalescu Hunedoara, fosta...