Demagogia mioritica, spitalele regionale

 

Exemplu de demagogie – proiectul “Spitale regionale”

Stop unui proiect politic demagogic ce va sifona banii publici.

 

Eu  nu sunt impotriva contruirii unor noi spitale, prin urmare nici impotriva construirii unor spitale regionale, in principiu, adica teoretic. Sustin construirea unor spitale orasenesti si judetene, atat teoretic cat si practic, dar sunt impotriva construirii unor spitale regionale in mod practic acum, adica in acesti ani.                          

De ce sustin contruirea unor spitale orasenesti si judetene si de ce sunt impotriva construirii unor spitale regionale in aceasta perioada (anii 2020 – 2030)?

Cunosc prea bine atat tara Romania, adica intinderea fizica, bogatiile solului si subsolului, dar cunosc foarte bine si populatia acestei tari, adica natiunea romana.  Natiunea asta a demonstrat de-a lungul istoriei ca nu e in stare de nimic. Stiu, suna rau, mai ales pentru urmasii dacilor liberi. Dar asta-i realitatea, nu are rost sa ne imbatam cu apa rece, e o zicala romaneasca. Starea noastra de saraci intr-o tara bogata (Romania este o tara bogata) a fost recunoscuta de intelectualii romani de secole, totusi, nu reusim sa ne depasim propria conditie. Cauza principala, cauza cea mai importanta (dar nu si unica) este nivelul de prostie generalitata la nivel national. Saracia si prostia merg mana in mana, iar in cazul natiunii noastre, adica a tuturor celor ce au “boletin” de Romania, e un fel de destin (uitand desigur, ca fiecare om si fiecare natiune isi construieste destinul).

Dupa ce ca noi am fost saraci si prosti de secole, dupa Al Doilea Razboi Mondial (incepand cu 1947) peste natiunea noastra s-a abatut nenorocirea unui regim sovietic – stalinist, adica asa numitul regim comunist. Regimul sovietic – stalinist al lui Dej si apoi regimul sovietic - ceausist al gastii lui Ceausescu Nicolae ne-a bagat in cea mai neagra perioada a istoriei acestei natiuni. Regimul acesta autointitulat comunist a fost bomboana de pe coliva natiunii noastre. Toata intelectualitatea ce a refuzat sa paraseasca Romania a fost distrusa, fizic -  prin moarte, sau prin marginalizare sociala (puscarie, cine scapa din puscarie cu viata, muncea ca necalificat in fabricile comuniste). 

Despre unele dintre aceste aspecte am scris pe acest blog si aici

http://mihael-duca.blogspot.com/2019/09/un-popor-needucat-este-un-popor-sarac.html

In locul lor, al intelectualilor, au fost adusi “proletarii”. Sa nu uitam ca cei ce se numeau comunisti, incepand cu Lenin, se considerau reprezentantii proletarilor, iar regimul lor exprima “dictatura proletariatului” (chiar comunistii au recunoscut ca regimul lor nu era democratic). Dar cine erau acesti proletari? Prea a evitat toata lumea sa detalieze aceste mecanisme prin care comunistii si-au asigurat puterea si dictatura. Proletarii au fost in realitate cei mai saraci dintre saracii satelor din Romania, atrasi prin fel si fel de promisiuni sa se angajeze in fabrici, sa se transforme din tarani in muncitori, adica sa devina proletari ce sustin regimul comunist. Ca o paranteza, in mod evident ca in primii ani, poate pana prin anii 60 ai sec XX aceasta strategie a dat rezultate. Inchipuiti-va nivelul de saracia al unora ce aveau in picioare opinci in conditiile satului romanesc, cu drumuri de carute din pamant, cu noroiul mai sus de glezne, cu cacatoarea in curte, fara apa curenta, fara incalzire centralizata. Cand acesti indivizi, acesti rupti ajungeau la oras si erau angajati intr-o fabrica tot universul lor se schimba. Ei incepeau sa traiasca o viata la care nici macar nu ar fi putut visa. Aveau un serviciu ce le aducea bani regulat si nu cu mult munca, in fabrici, la bloc aveau apa si cacatoarea in casa, aveau apa calda la robiet, nu mai trebuiau sa sparga lemne, aveau caldura toata iarna, strazile erau pietruite sau asfaltate. Nu ne putem mira ca fostii proletari, azi pe la 90 de ani si mai tineri, voteaza urmasii fostului partid comunist, respectiv PSD. Nivelul lor de saracie extrema, de prostie extrema a facut ca oferta primita de la regimul sovietic comunist sa reprezinte intr-un fel un fel de paradis pentru ei. Dar degeaba, chiar si comunistii si-au dat seama in cativa ani ca poti sa scoti bipedul din cocina, dar nu poti scoate cocina din biped.

Acesti proletari, ce fie erau analfabeti total, fie aveau una-doua clase (ca trenul) au condus Romania pana in 1989 (sa nu uitam ca Ceausescu Nicolae avea patru clase). Cum au condus Romania, cum si-au batut joc de poporul asta stim de pe pielea noastra, ajunsesem sa primim mancare pe cartele.

Dupa 1989 multi si-au pus intrebarea: ”De ce nu suntem in stare sa realizam nimic?”

Dupa decembrie 1989, incepand cu 1990 noi am fost pur si simplu debusolati, eram ca o ceata ce ar fi trait intr-o pestera si brusc, au dat balovanul din gura pesterii si au descoperit nu doar lumina, dar si o alta viata.

Este absolut normal ca unii dintre noi, dupa 1990 sa-si doreasca sa se imbogateasca. Asta nu este rau. Ceea ce s-a dovedit a fi rau, tragic pentru natiunea noastra a fost lipsa intelectualitatii. Intelectualii sunt aceia ce – cel putin teoretic -  arata calea pe care trebuie sa o urmeze o natiune, critica ce este rau si ofera solutii. Noua, natiunii romane, dupa cinci decenii de “comunism”, ne-a lispsit, in 1990 si in deceniile urmatoare, intelectualitatea. Vreau sa mai fac o precizare foarte importanta, regimul sovietic al lui Ceausescu Nicolae decretase pe la sfarsitul anilor 70 din secolul trecut ca Romania ajunsese la nivelul de “societate socialista multilateral dezvoltata”. Asa considera regimul comunist al lui Ceausescu nivelul de realizare a doctrinei, al socialismului, mai scriu o data “societate socialista multilateral dezvoltata”. Ma trec fiori reci cand imi amintesc. Dar aceeasi comunisti, acelasi regim sovietic cu Ceausecu in frunte, cand era vorba sa ne comparam cu restul lumii, cu celelalte tari de pe planeta, ne spuneau ca Romania este o tara in curs de dezvoltare. Ce sa vezi, eram la nivelul unora dintre tarile africane. Socialismul multilateral dezvoltat insemna de fapt o tara saraca in curs de dezvoltare.

Prin urmare, in realitate, dupa 1989 chiar nu am fost in stare de nimic. Ne-a lipsit in primul rand intelectualitatea. Stiu ca nici asta nu suna bine, suna rau, dar asta-i realitatea. Nu din cauza americanilor nu am realizat nimic ca natiunea in ultimii 30 de ani. Nu din cauza martienilor. Nu din cauza ursilor ce coboara in Tusnad pentru ca sunt hraniti ca sa atraga vizitatori in oras, pur si simplu nu am fost in stare. Suntem natiunea ce nu a fost in stare sa-si croiasca un destin.

Pornind din aceasta realitate, din starea noastra nationala s-a dezvoltat si actuala clasa politica. Partidele romanesti sunt doar gasti de interese financiare, de imbogatire. Atat. Politicienii romani nu au nici un fel de viziune asupra vietii, asupra dezvoltarii sociale, nu au nicio dorinta de progres social, de prosperitate nationala, au doar interesul prorpiu sau de grup al imbogatirii. 

Lipsa de orizont cultural al natiunii noastre si al politicienilor nostri ne tine prizonieri in timp, in prostie si saracie. Faptul ca invatamantul este si acum, dupa 30 de ani, tot o institutie de tip sovietic spune tot. Intra in categoria “no comment”.

Foarte multi ani am ratat folosirea a miliarde de euro, bani europeni, pentru ca nu stiam cum sa furam din ei. Pur si simplu politicienii de la nivel central si local refuzau sa acceseze banii europeni caci nu stiau cum pot sa fure din ei. Miliarde de euro nefolosite. E bine sa nu uitam nici asta.

Avem realizari ca natiune?

Noi, ca natiune, dupa 30 de ani de post-comunism, avem foarte multe nerealizari. Cele mai grave nerealizari sunt legate de nereformarea unor institutii vitale pentru functionarea societatii, pentru progresul societatii.

1. Nu am reformat, adica inca functionam cu institutia sovietica a administratiei centrale si locale. Natiunea noastra are inca institutia numita “Consiliu judetean” o institutie sovietic -  comunista. De ce inca o avem? Pentru ca nu s-a vrut reformarea administratiei.  

2. Nu am reformat “sistemul de sanatate”. Structura organizatorica si functionala este aceeasi din timpul regimului sovietic – ceausist. Ne plangem ca totul e prost, asa, si? O sa ne plangem si peste 50 de ani (medicina de familie e provatizata, e adevarat, ca si stomatologia, dar e nesemnificativ pentru functionarea sistemului, adica putem spune ca am vopsit gardul, inauntru-i leopardul). 

3. Nu am reformat Educatia. Aceasta nerealizare este chiar cea mai grava. Nu e aici locul sa explic ratarea pe care o produce invatamantul la nivel social, cum de fapt prin invatamant noi ca natiune devenim niste tampiti, caci inca tara te vrea prost. Am mai scris despre asta, am atins subiectul si in lucrarea “Evaluarea si motivarea elevului”, aparuta in 2018

Link aici

http://mihael-duca.blogspot.com/2018/03/cartea-evaluarea-si-motivarea-elevului.html

Prin urmare la nerealizari stam foarte bine. Hai, niste aplauze de incurajare. “Din esece in esece se nasc marile succesuri”.

Care e treaba cu spitalele?

Cei din sistem, daca ar vrea, ar putea spune mult mai multe despre disfunctionalitatile acestuia, decat noi, cei din postura de pacienti.

Sunt insa lucruri proaste in Sanatate ce se vad “cu ochiul liber”, nu trebuie sa fii specialist ca sa le sesizezi. In spitalele din Romania post-comunista, in societatea democratica a smecherilor, oamenii ard de vii in spitale. 

1. Cladirile.

Spitalele din Romania sunt niste cladiri foarte vechi, care fie nu au fost concepute sa fie spitale, ci au fost adaptate, fie au fost concepute ca spitale, dar au fost concepute poate prin anii 1950. Ca urmare, aceste cladiri nu mai raspund necesitatilor actuale, conceptiilor actuale, dotarilor si organizarii actuale ale unui spital modern.

Consecinta logica: aceste cladiri trebuie demolate, iar in locul lor trebuie construite alte cladiri, cu alte conceptii, provenind din alte viziuni, cu alte materiale si alte solutii tehnice.

Intrebare: ” De ce nu se intampla asa ceva?” Ard pacientii de vii in spitale, sa nu uitam, dar nu vrem sa construim spitale noi. Asta e realitatea, nu vrem.

Nu este nimic neobisnuit sa demolezi o cladire veche, ce nu mai corespunde unor cerinte moderne si sa construiesti o cladire noua in loc. Peste tot in lume asa se intampla. La noi, nu. La noi “merge si asa”. Noi suntem smecheri, mai legam cu o sarma, mai dam cu ciocanul in panoul de comanda, ne descurcam noi.

2. Personalul

La acest capitol extrem de important doresc doar sa arat ca in aceasta perioada noi nu avem suficienti medici si suficiente asistente medicale.

Subliniez, exista un deficit de pesonal medical in Romania. Se stie de ce, dar uite ca nici nu se vrea corectarea situatiei. Am promis odata ca voi scrie despre asta, dar inca nu am apucat.   

CONCLUZII

- avem cladiri vechi, ce nu mai corespund cerintelor actuale si de perspectiva

- lipsa personal medical.

Va rog din nou, niste aplauze pentru realizari.

Spitalele regionale

Plecand de la aceasta realitate, avem politicieni care ne promit in aceasta perioada spitale regionale.

Demagogia unui asemenea demers e evidenta. Ar fi mult mai bine pentru popor daca ati promite noi spitale orasenesti si judetene.

Politicienii romani nici macar nu pot defini un spital regional, ei habar nu au ce inseamna si ce trasaturi are un spital regional, dar e un slogan ce suna bine la “pulime” (sa nu uitam conceptia politicianista despre popor a politicienilor bouritici).

Natiunea romana are nevoie de noi spitale orasenesti, de noi spitale judetene. 

Daca politicienii romani vor sa demonstreze si altceva decat sloganuri si sifonari de bani, din fondurile europene nu se fura, se sifoneaza, ar trebui sa construiasca noi spitale orasenesti si judetene. Hai sa lasam spitalele regionale in sarcina copiiilor nostri. Poate ca ei vor vrea, vor sti si vor putea.

In conditiile in care politicienii ne promit acum spitale regionale, le reamintesc ca avem lipsa personal medical, ca avem cladiri de spitale ce sunt “praf”, ca pacientii ard de vii in spitale, ca nu au fost in stare in 30 de ani sa reformeze aceasta institutie de tip sovietic numita Sanatate. 

Inca o data, aplauze.

Un remember: spre sfarsitul anilor 1960 comunistii au inceput sa priceapa ca nu sunt in stare sa conduca o tara, ca nu pot face niste planuri realiste, ca efectele economice ale politicilor lor erau falite, ca nu se pricepeau; nici nu aveau cum, cu 4 clase e imposibil sa pricepi cum functioneaza o societate si sa mai si ai solutii bune, prostanii au mereu idei, dar idioate. Atunci au lansat un slogan in interiorul partidului pentru conservarea "structurii de monolit a partidului si puterii" in forma "Astia suntem, astia defilam". 

Au trecut 32 de ani deja... Partidele politice romanesti functioneaza inca pe acelasi pricipiu, astia suntem, astia furam, sau defilam, sau orice.  

 

Pe scurt despre JOCURILE OLIMPICE 2020,

 ca nu stiu daca o sa mai apuc sa scriu

Vreau sa amintesc acum, dupa incheierea J. O. Tokyo 2020, ca exista oameni si performante extraordinare, ceva ce pare incredibil, de neimaginat, exista totusi printre noi. Acum laud o super sportiva, HASSAN SIFAN, sportiva ce e comparata cu Sebastian Coe, un alt fenomen al atletismului planetar.

- A castigat medalia de bronz la 1500 m, in conditiile in care castigatoarea locului 1 Kipyegon F. a facut nou record olimpic

- A castigat medalia de aur la 5000 m

- A castigat medalia de aur la 10000 m

Sa concurezi in aceeasi competitie la trei probe de alergari complet diferite este ceva de domeniul incredibilului, dar sa mai si castigi medalii... Sase curse in noua zile!!!

Modul in care a castigat medalia de aur la 10000 m este fabulos. Pe locul 3 este GIDEY Letesenbet, detinatoarea recordului mondial stabilit chiar in acest an.

Pun aici inregistrarea cursei.

https://youtu.be/mMYvsChT0yM

Si inca ceva, deabia acum a cazut recordul olimpic al Paulei Ivan la 1500 m stabilit in 1988.