1989 – 2013
ISTORIA ROMANIEI NEOCOMUNISTE
Evenimentele
din Romania anului 1989 au lasat un gust amar tuturor, atat romanilor, cat si
strainilor, ce au descoperit chiar din zilele lunii Decembrie 1989 ca Revolutia
fusese furata si confiscata in acelasi timp.
In
Occident analistii politici, dar si ziaristii, au evidentiat ca “Revolutia” a
insemnat de fapt inlocuirea esalonului 1 si 2 al PCR cu esaloanele 3 si 4 (si
alti activisti mucegaiti).
In
toate tarile din Est, tarile din fostul “Lagarul socialist”, preluarea puterii
de catre opozantii regimului comunist s-a facut pasnic. Foarte important. Ce ne
spune de fapt aceasta fraza oarecum banala?
In celelalte tari exista Opozitie. In Romania existau doar cativa
opozanti. Ce arata si acest aspect? Ca nivelul de represiune era in Romania cel
mai ridicat. Mai ridicat chiar decat in URSS. In celelalte tari Opozitia a avut
idealuri, scopuri, oameni si actiuni. In Romania a fost o debandada reala si
aproape deplina. In aceasta debandada activistii comunisti, inclusiv Iliescu,
s-au simtit in pericol de moarte. Populatia Romaniei putea sa treaca la
razbunare, pentru suferintele si umilintele indurate din 1945 pana atunci.
Comunistii au inteles pericolul si s-au regrupat rapid, constituind FSN, ce era
de fapt “frontul salvarii comunistilor”.
In
momentul aparitiei lui Dinescu si Caramitru la televizor, jocurile puterii deja
fusesera facute. Aparitia lor insa, a celor doi “primi revolutionari ai tarii”
a arata tot, a demonstrat ca revolutia era un bluf. Nimeni nu a avut nicio
indoiala.
Lipsea
ceva foarte important. Ce lipsea? Justificarea preluarii puterii tot de catre
comunisti. Aceasta justificare era necesara atat in fata populatiei ce era in
strada si era greu de controlat, cat si fata de restul lumii. Comunistii ajunsi
la putere (Iliescu si noua gasca) trebuiau sa-si consolideze puterea si sa
impiedice poporul sa gandeasca, sa se organizeze, sa aibe idei proprii. Comunistilor
totdeauna le-a fost teama de oamenii care gandesc. Si au gasit un mijloc salvator,
ce a raspuns tuturor problemelor, “teroristii”.
Inventarea
teroristilor a determinat abaterea atentiei adevaratilor revolutionari (a
oamenilor din strada) de la “mersul” revolutiei, dar si impiedicarea
manifestarilor intr-un climat de stabilitate si securitate ce ar fi putut
genera miscari asemanatoare cu cea de la Timisoara. Ne reamintim de Proclamatia
de la Timisoara ce insista pe eliminarea din structurile noi administrativ-
politice a comunistilor. Nu aveau nevoie comunistii de asa ceva.
Ca
sa dam cezarului ce-i a cezarului, securitatea nu a putut fi folosita pe post
de tap ispasitor (desi s-a incercat) pentru ca ei depusesera de mult armele si
stateau in “carantina”, ca sa zic asa. E bine sa intelgem macar acum, la 24 de
ani de la evenimente, ca daca Securitatea nu-si lua mana de pe Ceausescu,
regimul gastii lui si evolutia tarii ar fi fost cu siguranta alta. A procedat
bine sau nu Securitatea cand a lasat toata tara , adica TOATA, ca pe un sat fara
caini e greu de spus chiar si acum. Eu
doar am simtit nevoia sa adaug o nuanta de adevar descrierii evenimentelor din
Decembrie 1989 (ca sa nu “judecam majoritar”).
Dar
daca Securitatea nu a tras, teroristi nu au fost, cine a tras in noi dupa 22? Aceasta
este intrebarea cheie a evenimentelor din Decembrie 1989, iar raspunsul sau va
lumina istoria noastra la fel cum lumineaza Soarele Pamantul. Raspunsul se
stie. Eu nu vreau sa-l spun pentru ca cel care trebuie sa-l spuna in INSTANTA
este Ion Ilici Iliescu. Repet, nu ne intereseaza atat faptuitorii directi,
tragatorii, cat trebuie sa ne intereseze autorii morali, instigatorii, cei ce
au clocit o strategie a mortii si au pus-o in aplicare. Am mai scris, trebuiau
sa fie circa 10.000 de morti la nivelul tarii. De retinut ca intre mortii din
Decembrie 1989 nu este nici macar un comunist… Au fost ucisi protestatari, adica cei
ce strigau impotriva comunismului. E bine de retinut.
Odata
cu constituirea FSN-ului, partidele istorice au fost condamnate la neputinta,
intrucat masinaria de partid comunista reactivata era functionala, in timp ce
Ratiu si Coposu “vindeau tara”… Cat de usor poate fi pacalit un intreg popor.
Dar
o tara nu putea functiona democratic cu un singur partid, ca acum cu USL, si
trebuia o forta de asa-zisa opozitei, care sa nu permita de fapt afirmarea unei
adevarate opozitii din partea PNTCD si PNL. Astfel s-a inventat PD, sub conducerea
tovarasului Petre Roman. Aparitia PD si apoi inlaturarea cu ajutorul minerilor
a guvernului “liberal” PD Roman a facut parte din strategia denumita de Iliescu
simplu dar sugestiv “comunism cu fata umana”. Aceasta a fost oferta politic-sociala
a lui Iliescu si trebuia confirmata prin vointa populara. Minerii au
confirmat-o. Mesajul trebuia sa fie foarte clar, poporul roman va trai intr-o
noua democratie, dar nu democratia capitalista, ci a comunismului uman. Iliescu
si gasca se bazau inca pe ideea ca majoritatea populatiei era “comunista” si
nu-si dorea o societate capitalista (si manipularea era zilnica, reamintesc
manifestatiile la care se striga “noi muncim, noi nu gandim”).
Cred
ca in acest punct al evenimentelor (incepute la Timisoara) s-a incheiat de fapt
calea democratiei la Bucuresti (ma refer la prima mineriada). In mod evident nu
sustin ca acum nu am fi un stat democrat, cu alegeri libere etc. Ceea ce sustin
este ca FSN-ul si toate urmasele politice (fel si fel de partide) au dus la
compromiterea conceptului de clasa politica, prin perpetuarea comunismului sub
noi forme si titulaturi. Ce argument mai evident si mai bun ar putea fi decat
existenta USL? Pana si un partid istoric, PNL, a fost deturnat de comunisti. Nu
cred ca se reuseste intelegerea fenomenului in esenta sa; un partid al
Bratienilor, un partid liberal, desfiintat de comunisti in 1947, readus la
viata dupa 1989, este acum anexa la un partid al fostilor comunisti, adica PSD.
Dar cine stie? Poate si Bratienii ar fi dat mana cu comunistii pentru ciolan.
Stapanirea
comunista si dupa 1989 a avut consecinte dezastruoase pentru popor, pentru
tara. Comunistii nici daca ar fi vrut nu ar fi fost capabili sa transforme
Romania intr-o tara prospera pe criteriul pietei libere (adica transformarea
intr-un stat capitalist). Comunistii nu au fost in stare de nimic (in afara de
crima si teroare) nici cand reprezentau intreg statul. Comunismul s-a dovedit a
fi in Europa sovietica o fundatura sociala si o dictatura ideologica. In noile
conditii, dupa 1989, esecul era nu doar previzibil, ci cert. Comunistii aflati
acum majoritari in PSD nu vor si nu pot. Toate actiunile lor dovedesc acest
fapt.
Dupa
2010, in acest regim mascat comunist s-a intamplat ceva, ceva bun, chiar daca
poate fi un fenomen reversibil, depolitizarea Justitiei. Daca in toti cei 24 de
ani avem o realizare de care trebuie sa fim mandri si de care trebuie sa tinem
“cu dintii”, aceasta este independenta Justitiei. Faptul ca din 2012 intr-un
mod sustinut au fost condamnati politicieni de toate culorile, este un rezultat
promitator. Justitia este singurul mijloc pentru purificarea unei societati,
dupa revolutie. Condamnarea lui Adrian Nastase ne-a aratat ca Justitia poate.
Foarte important este ca Justitia sa continue.
Justitia
trebuie ajutata de societatea civila sa-si faca treaba prin directionarea ei
spre cauzele importante pentru natiune. In acest moment este vital ca DOSARELE
REVOLUTIEI sa fie trimise in instanta.
Pe
calea justitiei vom afla cine suntem, de ce suntem si ce trebuie sa facem.
Justitia ne va arata cine a lovit si loveste in popor. Iar exprimarea mea nu
este o ironie la formularile comuniste din anii 50, ci o replica. Prin Justitie
vom afla cine ne-a pus piedica timp de 24 de ani, incat am ramas un popor
subdezvoltat, cu margele de sticla colorata la gat, cersind prin Europa, dar cu
salariul minim marit. Marirea salariul minim este o alta lovitura data
poporului roman, ca sa amintescc doar una dintre recentele actiuni ale PSD-PNL.
Daca
comunistii vor mai ramane in politica din Romania si, mai mult, in conducerea
statului, nu putem sa ne asteptam decat la esec.
“Decat
esec” este Romania USL-ista.
In
mod necesar ar fi bine ca sociatatea civila sa gandeasca, sa observe si sa
anlizeze daca nu ar fi oportun sa terminam (ca popor) ceea ce am inceput in
1989, adica REVOLUTIA impotriva comunismului.
O
mare parte din vina existentei comunistilor in viata publica revine si
televiziunilor si ziarelor, ma refer la cele private. Chiar daca ele sunt “comerciale”,
oamenii de presa traiesc cu totii in Romania, familiile lor traiesc tot aici,
suporta deci aceeasi mizerie. Prin urmare mi se pare nu doar normal, ci
obligatoriu, ca de cate ori este posibil, sa lupte pe calea jurnalistica
impotriva comunistilor si neocomunistilor, pe de o parte, iar pe de alta parte
mi se pare obligatoriu sa prezinte realitatea asa cum e ea, nefardata de catre
politicieni. Sa dau un exemplu recent, Ponta a firmat ca FMI a cerut noi taxe,
impozite pentru a suplini cei 7 centi de la acciza pe motorina/benzina. Toate
televiziunile comerciale (la TVR nu ai la ce sa te astepti) au preluat nu doar
spusele ci si ideea lui Ponta (ce pare din ce in ce mai mult un mincinos
patologic) si au pus in dezbatere o tema
falsa, respectiv ce taxe sau impozite vor mai aparea sau se vor majora. FMI a
spus foarte clar referitor la subiect ca “ori se micsoreaza cheltuielile
bugetare, ori se aplica noi taxe si impozite”. Consider diferenta majora, prima
optiune nu este cresterea taxelor, ci micsorarea cheltuielilor bugetare.
Sustin
ca mass-media sa se implice prin toate mijloacele in combaterea comunistilor si
a actiunilor comuniste ale USL. Ne indeptam spre fundul prapastiei… Suntem - ca
tara - pe o directie gresita!
Eu
o spun cu subiect si predicat, daca USL va avea si presedinte (din 2014), acest stat se va
intoarce in timp, vom redeveni o republica sovietica.
Cativa
tineri, la Paris, au demonstrat in amintirea mortilor (degeaba?) din Decembrie
1989.
PS
Ce
scriu eu pe blog poate fi citit de oricine, dar nu e obligatotiu ca cineva sa
si citeasca.
In
alta ordine de idei, eu nu ma adresez celor ce nu pricep decat cuvinte
separate, celor ce nu au capacitatea de conceptualizare, adica mai simplu, eu
nu scriu pentru semianalfabeti.
Prin
urmare, nu sunt pasionat de opinii, comentarii sau replici scremute din
procesul de alfabetizare.
Tot
prin urmare, daca unii se simt jigniti, ar trebui sa accepte ideea ca poate au
ei deficiente de pricepere. Si poate ar fi bine sa citeasca lucruri mai usoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu