Sportul in cultura romana

De ce oamenii au fost interesati de sport, de practicarea exercitiilor fizice din vremuri stravechi? Din foarte multe motive. Toate acestea tin, intr-un fel sau altul, de afirmarea personalitatii umane, pentru ca prin sport se desavarseste personalitatea umana.

Personalitati ale culturii romane au adus un elogiu sportului in cel mai bun mod cu putinta, practicandu-l. Multi oameni de cultura ne-au lasat si o zestre spirituala, sub forma unor cugetari si aforisme despre sport.

Sport... acest cuvant sublim ce deschide lumea ce se afla dincolo de limitele noastre, o lume in care suntem invitati sa pasim cu avant si placere.

Sportul a fost un mijloc permanent de educatie, incepand din comuna primitiva pana in zilele noastre. Miscarea, exercitiul fizic este prima definitie a speciei umane. Tocmai de aceea sportul a fost inclus in educatie, in invatamant.
Incercarile de a include activitatea sportiva in invatamant in Tarile Romane a cunoscut un traseu sinuos, datorat in principal lipsei profesorilor specializati si a dotarilor sportive. Trebuie sa recunoastem meritul incontestabil al lui Spiru Haret (1851-1912) pentru reforma invatamantului (1893) si in ceea ce priveste educatia fizica.

Daca pedagogii erau preocupati de valorificarea utilitatii sportului in educatie, oamenii de stiinta studiau si recomandau sportul pentru sanatate. In 1880 prof. univ. dr. C. I. Istrate (intemeietorul "Societatii de stiinte" - viitoarea Academia Romana), publica lucrarea "Consideratiuni asupra importantei si necesitatii gimnasticii din punct de vedere igienic si social". Plecand de la considerente stiintifice, in anul 1928 prin legea invatamantului secundar s-a stabilit la patru numarul de ore de educatie fizica.

Oamenii de cultura romani au fost adeptii sportului, facand o buna propaganda acestuia. 

Mihail Sadoveanu (1880-1961) in "Jocuri de primavara" face pitoresti descrieri despre sport, despre oina in special, sport pe care l-a practicat impreuna cu Ionel Teodoreanu si Demostene Botez. 

Tudor Arghezi (1880-1967) a scris numeroase articole despre sport. Arghezi a fost un sustinator al sportului, al gimnasticii in special: "Gimnastica este necesara inca din scutece. Adultul de mai tarziu se va resimti toata viata de binefacerile ei". In "Sportul unanim" Arghezi scrie: "Sportul este o cunostinta ca filozofia, si sportsmanul este un savant , intocmai ca Laplace sau Claude Bernard".

Gala Galaction (1879-1961) face referire la sport in numeroase scrieri. Intr-una dintre acestea face o frumoasa descriere a profesorului sau de gimnastica, nimeni altul decat Gheorghe Moceanu, cel ce a introdus gimnastica in Tara Romaneasca. "A auzit despre el toata lumea romaneasca. Am fost elevul vestitului si pretutindeni sarbatoritului Gheorghe Moceanu... Era mai putin ingaduitor cand era vorba de purtare si disciplina. Cand observa ca un elev este prea zburdalnic sau  vorbaret, maestru punea mana pe o funie impletita si pornea glont spre vecinul celui vinovat, asa incat cel in drept isi primea reprimanda fara alarma pregatitoare... Iata cum, vecinic tanarul nostru maestru fermeca inimile noastre si precumpanea, in admiratia liceului (Sf. Sava - n.a.) pe ceilalti profesori ai stiintelor interioare" ("Maestru de gimnastica").

Iuliu Hatieganu (1885-1959) este probabil prima personalitate ce propune infiintarea unui "minister al educatiei fizice si sportului", propunere facuta lui Nicolae Iorga (cel pretuia imens) pe vremea cand acesta era prim-ministru. "Ca medic si ca profesor sunt convins de necesitatea unei educatii fizice in universitate... Cetatea universitara, afara de cultura, are nevoie si de aer, de lumina, soare si apa, aceste izvoare grandioase ale tamaduirii, pe care nu le poate da decat educatia fizica" ("Igiena universitara").

Cugetari si aforisme despre sport:

"Sportul chiar presupune o civilizatie pe care sa se grefeze" Liviu Rebreanu

"De altfel, totdeauna literatura si arta au fost exclusiv sportive, sportul reprezentand vigoarea vitala a umanitatii" G. Calinescu