La Multi Ani 2013

Implinirea tuturor viselor!

Telefonul mobil si educatia

Stirea, caci e o stire, e urmatoarea: fiica cea mare a presedintelui Statelor Unite  a primit primul ei telefon mobil, cu ocazia implinirii varstei de 14 ani.

Pai la noi toate loazele de manelisti au telefon din clasa a V-a. Nu e elev de clasa a V--a sa nu aibe telefon! Ca in asta consta valoarea, telefonul mobil.
Dar cel mai rau lucru este ca aceste loaze vin cu telefonul mobil la scoala. Dar cel mai grav este ca Ministerul Educatiei inca permite (pana cand?) elevilor sa vina cu telefonul mobil la scoala.

Da' ce conteaza? N-asa?
Americanii "e" prosti!

Si o dedicatie, Parazitii - Asfalt tango

http://youtu.be/QSfyzcgkvaQ

Ce dorinta am pentru Craciun

Cu exceptia anilor copilariei, cand imi doream masinute, niciodata nu mi-am pus nicio dorinta de Craciun. Poate pentru ca sunt un liber cugetator. Sau poate pentru ca eu am copilarit cu Mos Gerila. Nu conteza.
Dar in acest an mi-as fi dorit ca toti copiii sa aibe un brad, dar nu un brad adevarat, nici macar unul de plastic, ci un brad de carti.
Degeaba invatam sa citim daca nu deprindem gustul lecturii.
Care este scopul scolii? 
Ar trebui declansata o campanie nationala "O carte de la Mos Craciun".
Daca guvernul asta al Apocalipsei (fac referire acum doar la data investirii) se va hotari sa dea macar banii de carti, de 100 de Euros imi voi face un un mic bradut din carti. Dupa modelul de mai jos.

Cate carti poti cumpara de 100 E daca pretul mediu al unei carti este de 50 de lei?

MINUNE! Ecaterina Andronescu nu mai e ministresa

Am un minor motiv de bucurie, dar o mare speranta pentru invatamantul din Romania, Ecaterina Andronescu, aceasta Suzana Gadea, nu mai e ministrul Educatiei. Cu toate ca actualul ministru a fost un consilier al tovarasei, sper ca influenta nefasta a Abramburicii sa se fi sfarsit.

Amin!

"Panza de paianjen"

Este una dintre cartile favorite. O recitesc cu o si mai mare placere. Si am de gand sa o si comentez...  Pe masura ce o citesc.
Panza de paianjen,1938, autor Cella Serghi,
"Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi, dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește, "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria".
În 1937 apare în "Revista fundațiilor" primul fragment din romanul "Pînza de păianjen", intitulat "Cele dintâi nedumeriri". Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu și Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o și determinase să scrie, după cum mărturisește scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat lui Liviu Rebreanu. Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariția acestui roman. Așa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian. Romanul a apărut cu o banderolă pe care scria: "Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman". Despre întâlnirea cu autorul lui "Ion" și clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu toată gravitatea "ești un scriitor", Cella Serghi își amintește întotdeauna cu emoție. De acum înainte, scriitoarea își trasează hotărât drumul spre cariera ei literară." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cella_Serghi)


1. Iubirea este un fapt simplu, foarte simplu in conceptia feminina; un barbat se indragosteste de o femeie pentru a o lua de sotie.
"Daca ai iubit-o de ce nu i-ai spus-o?.. De ce nu i-ai spus simplu:'Diana vreau sa fii nevasta mea'?"

2. Romanul are o miscare narativa dualista, ce penduleaza intre Diana - in realitate eroina centrala a cartii - si Ilinca. Prin naratiunea sa, Ilinca nu face decat sa ofere spatiu desfasurarii actiunilor eroinei. As compara pe Dina si Ilinca cu Pamantul si Luna, o legatura cosmica utila, dar nu obligatorie. E usor de sesizat ca Ilinca e o pesoana suficient de stearsa incat Diana sa reprezinte un punct incandescent al existentei sale.

3. Elevele au fost totdeauana (nu toate) predispuse de a intretine relatii cu profesorii lor. Si totdeauna elevele au fost cele cu initiativa.
"Fetelor vreau sa-l cuceresc pe Fie-A-B.
--------------------------------------------------------
El a intors capul, sa vada cine a avut atata indrazneala. Diana statea cu gatul indoit 'Da, am fost obraznica, recunosc'. Apoi a ridicat capul si, cu privirea plina de puncte lucioase, aurii, a adaugat: 'N-o sa mai fac altadata... iar zambetul marturisea:'Ma amuza sa te tachinez, fiindca imi placi'."

4. Romanul acesta mi-a placut totdeauna prin descrierea acelor obiceiuri familiare perene, in special a aspectelor colocviale romanesti: "Pe cine iubesti tu mai mult, Ilinco, pe mama sau pe tata?"

editia din 1962

5. In orice societate normala si nu bolnava, examenul de Bacalaureat este un examen serios, o proba  a maturitatii si o cale de a promova valoarea. Dar e inutil sa mai vorbesc de valoare in Romania de azi. In Romania de ieri valorile nu doar ca existau, exista o ierarhie a valorilor. Chestii greu de inteles pentru  manelisti.
"Devenea albastra la fata, de emotie. Cu atat mai mult la Bacalaureat... Mi-a spus: 'Toata viata mea tine de Bacalaureatul asta...'."

6. Exista iubire pura? Nicaieri exprimata ca C.S.
"Imi ciocanea inima de parca voia sa-i dau drumul sa iasa"
"Atat a fost, Ilinco, ce mi-o fi placand la el, draga mea, spune si tu? Daca ai sti ce succese am eu aici!"
"Eram fericita Ilinco. Ce n-as fi dat sa scap de Maricica, dar nu puteam s-o trimit la culcare."

7. Diana cu siguranta a fugit, nu de ceva anume, ci dupa ceva. Ceva ce ii trebuia sa o echilibreze in interiorul fiintei ei. Dramatismul vietii ei in asta consta, ca nu gaseste acel ceva.
Acest conflict interior vine din copilarie, asa cum ne dezvaluie C.S.:
"Am avut o copilarie trista. Fara jucarii. Niciodata nu mi-a adus cineva o jucarie."
Sunt tare sufletesti care te chinuie toata viata. La batranete poti sa ai munti de aur, degeaba. Sufletul tau e ciobit. Iar durerea copilariei pierdute e permanenta. Mi-am adus aminte ca un copil mi-a povestit ce bine a fost in spital cand fusese internat pentru o boala, pentru el fusese mai bine in spital decat acasa. Cat de nefericiti pot fi unii dintre noi! Si cum poarta in ei nestiuta durerea unei copilarii ratate. O copilarie ratata insemana o viata ratata din start.
"Aveam cu mine numai inchipuirea. Cu ea mi-am plasmuit personaje si complicatii, o viata pe care o alimentam dupa voia mea, pana ce capatam dureri de cap si febra."

8. Geniul lui C.S. consta in suprinderea esentelor, a esentelor din aspectele marunte ale faptelor esentiale. In doua pagini a creionat un tip de familie destul de comun si atunci si acum, familii contruite fara liant, care se "sacrifica" doar in vorbe si in care cei doi soti se lupta doar in orgolii.
"Si de unde ziua nu se ocupa nimeni de noi, seara era vorba numai de noi copiii: 'Copiii vor ramane pe drumuri. Daca n-ar fi copiii as pleca in lume'."

9. Cum se vede lumea prin ochii unui copil? Caietele Dianei ne readuc pe taramul magic al copilariei, cu vise ce se nasc si mor in aceeasi zi, cu agnoase ce ne urmaresc toata viata, cu iluzii si deziluzii crancene. Desi copilaria mea a fost diferita (mult) de cea a Dianei, sunt acolo toate elementele universului copilariei traite de noi toti. Sunt multe aspecte in care ma regasesc, poate de aceea am iubit de la inceput aceasta carte.
"Verisoarele mele purtau rochite mult mai scurte decat ale mele, scrobite de parca erau din hartie, sosete albe si pantofi de lac.
... am trait zile de emotii, sovaind cu foarfeca in mana, pana ce am avut curajul sa-mi tai ciorapii si sa-i indoi, ca sa para sosete."
Poate avem 5-6 ani cand, intr-o zi, mi-a venit ideea mareata sa-mi fac manusi din cateva blanuri de iepure ce erau prin casa. Am pus mana pe foarfeca si le-am ciopartit. Ce-a urmat... 

10. Noi ne vedem intr-un mod fals ca natiune, pentru ca ne-am trucat istoria. Ne simtim mioritici, ca si cum asta ar fi de lauda. Dar cei din jur, popoarele intre care traim, ne vad asa cum suntem, fie ca vorbim de prezent, de trecut sau de viitor. Daca prezentul nu-l mai putem schimba, trecutul trebuie pus in adevarata lumina pentru a putea schimba macar viitorul. Altfel vom fi vesnic "mamaligari".
"Varul meu Milenco... ne striga: 'Mamaligarilor'."

11. Nu se da premiul Nobel pentru o carte, dar o fraza ar merita premiul Nobel:
"... si am simtit, nu stiu de ce, ca pe un copil poti sa-l bati daca nu-i cuminte, dar unui animal n-ai voie sa-i faci rau niciodata."

12. Intalnirea cu scoala e un izvor de emotii pe care nu le uiti toata viata.
"Tata o sa aibe salariu, adica o sa aibe bani, o sa bem braga, si o sa mancam pistil, si o sa ma dea la scoala"
"Intr-o zi, mama m-a dus de mana la scoala de fete si m-a inscris in clasa intai.... Eram tulburata, speriata, ca in ajunul unei calatorii cu trenul"
"Am raspuns tare si deslusit: 'Da, doamna'."
Imi aduc acum aminte de prima zi de scoala, a fost urata, ca toate celelalte. Mama si-a luat o ora invoire de la serviciu pentru a veni si a ma duce la opt la scoala (lucra de la 7 la 15 in fostul Combinat Siderurgic Hunedoara). Eu stiam de la unchii mei (la liceu in acei ani) ca scoala e nasoala si nu am vrut in ruptul capului sa raman la scoala. Cred ca mi-a tras mama o scatoalca si asa am ramas, singur intre straini si cu lacrimi in ochi. De intors de la scoala m-am intors singur. De atunci, cu cheia de gat, ca toti ceilalti copii de proletari, am mers la scoala singur.

13. Ma uit la copiii din ziua de azi, niste razgaiati si atat. Sunt ca niste mamaligi, ca tot am pomenit de mamaliga. Au tot, nu le trebuie nimic, nu vor nimic. Insa, din nefericire, toata avutia lor sunt doar besinile ce le populeaza cutia craniana.
"Traiam in epoca aceea intaile zile bune de care imi amintesc. Tata avea salariu... aveam lumina electrica, o odaie cu mobile lacuite cu alb, garderoba cu oglinda... "

14. Cat de complicata e lumea, cand esti copil:
"As fi vrut sa fiu si eu din Bucuresti, ca ei, sa am si eu guvernanta. Nu pricepeam de ce vin astfel de copii la Constanta, cand Jenica si alte colege de scoala plecau la munte."

15.  Probabil trebuie sa treci prin incercarile si ororile unui razboi pentru a pretui viata, asa cum se cuvine. Si cu atat mai mult - in consecinta - merita pretuita aceasta carte, ce ne scuteste de a trai pe pielea noastra experiente devastatoare.
"Fratele lui a trecut o zi prin Braila, a trecut pe la noi si apoi a plecat pe front. Mai tarziu am aflat ca a murit la Turtucaia. Apoi a plecat tata. Fara sa ne spuie unde si cand se va inapoia. Mi-a pus doar pe crestetul capului mana grea si aspra, m-a indepartat cat lungimea bratului si m-a privit de parca ar fi vrut sa stie mai bine cum arata fata lui. Lui Nicu i-a spus: 'Sa ai grija de Diana'.
.....................
L-am privit pe geam pana s-a indepartat. Adus din spate si prea batran pentru a fi soldat. Am simtit ca-l iubesc, ca nu trebuie sa-l las sa plece si am fugit dupa el."

Ce merge cu o carte buna? O muzica buna.
Revelatia ultimilor ani, pentru mine, Katie Melua





16. Cam cat de greu trebuie sa fi fost pentru o mama cu trei copii sa se mute din Braila la Bucuresti? Si cat de greu le este femeileor din ziua de azi sa faca, de exemplu, mancare pentru familia lor? Cand am scris mancare, m-am gandit la mancare, o mancare sanatoasa si gustoasa, nu la tocatura si... parizer.
"Cand sa ne imbarcam, mama a descoperit - alba - ca-i lipseste punga in care avea banii, ceasul, cerceii... Nu mai aveam cu ce plati drumul. "

17. "Dar imi revine cu amanunte casa in care am stat, si nu pot sa uit cat am suferit de foame"

18. Ce e viata? Cinic sau doar matematic, e o numaratoare inversa. Curgerea vietii - desi este nu doar influentata de starea materiala, ci marcata de-a dreptul - e continua, in consecinta fiecare are datoria de a face aceasta trecere cat mai frumoasa, pentru el, pentru familia lui...  (Diana era in clasa a IV-a primara)
"In iarna urmatoare s-a intamplat evenimentul cel mai important din viata mea de pana atunci, am avut cele mai mari bucurii, cele mai mari emotii: mama m-a dus la teatru"
Si eu care am crezut ca i-a dat bani de tigari... Nici macar pe calculator nu si-a irosit viata...

19. Pentru copiii saraci, copilaria e grea. E chiar o incercare. Dar adolescenta e dificila pentru toti, indiferent de starea materiala.
"A urmat epoca palariei de voile geogette, de o culoare ca serbetul de zmeura, cumparata ca si palaria cu pana de strut, de la faimosul magazin de pe Calea Victoriei 'Jeanne d'Arc'. Si ele m-au facut sa simt ca s-a sfarsit copilaria... "
"Desi nu implinisem 14 ani, prietenii verisorilor mei ma socoteau domnisoara..."
"In iarna aceea implineam 14 ani. Nicu... s-a inscris la un curs de dans. Banii i i-a dat mama, fara stirea tatii, din sangeroase economii si renuntari, dar punandu-i conditia sa ma ia si pe mine."
Ma uit la tzoapele din ziua de azi, toate in blugi, de parca spala weceurile din parcari. Ma-sa-n blugi, ea in blugi, in blugi dimineata, in blugi seara, in blugi la piata, in blugi in club...
Mi-e dor de lumea buna, de rafinament, de civilizatie, de maniere. M-am saturat de manelisti.
Mi-e dor de Franta. Dar nu pot, ca si acolo dau deja de manelistii de aici...

20. Dintotdeauana omul a stiut ca cel mai bun prieten al sau nu este tot omul, ci cainele.
C.S. face o descriere ce merita pusa in rama.
"Dormea intre umarul meu si obraz, si cand scancea noaptea, ii dadeam, sub plapuma, farfurioara cu lapte, ca sa nu auda tata.
.....................
Cand nu l-am mai gasit, si mai ales cand am auzit ca m-a iubit atata incat a murit de inima rea, m-a durut atat de mult... "


21. "In ochii mamei eu eram o domnisoara. Si toate sfortarile ei, toate renuntarile trebuiau sa ma puna in valoare pe mine."

Nu stiu daca acesta fotografie ar putea semana cu Diana imaginata sau descrisa de C.S., eu mi-o inchipui altfel, dar cred ca aceasta fotografie i s-ar potrivi cel mai bine.

22. "As putea spune ca intre parintii ei, Diana isi pierdea stralucirea."
Din doua nestemate de oameni rasare tot o nestemata, poate cu aceeasi stralucire, dar din doua labe nu poate iesi decat o laba, lunga si trista. Conteza din ce parinti apari pe lume...

23. "In toamna ne-am mutat iar. Casa noastra trebuia sa se darame pentru insalubritate."

24. "Intr-o noapte am auzit-o pe mama:
'Baga de seama, sa nu iei iar o cocioba. Avem fata de maritat. Trebuie, de data asta, sa ne aranjam omeneste. Sa poata sa ne intre in casa un om... '."

25. "... visul ei tainic era sa ma marit cu un om cu stare."

26. "Nu va mai dau voie sa aveti fumuri!"

27. "-Esti fericita Diana?
       - Fericita?
As fi vrut sa-l intreb cum poti sa fii fericit cand n-ai cu ce sa-ti platesti taxa la scoala...
.............................................
Dar pe strada a inceput sa ma chinuie si mai rau intrebarea: 'Cum sa fac rost de taxa?'".
Din copiii "de familie buna" rareori a iesit ceva. Motivul e binecunoscut, acesti copii imbuibati nu-si doresc nimic. Acesti copii imbuibati au mai mult decat isi pot dori. De aceea, in majoritatea cazurilor, valorile apar din familii ceva mai modeste, unde copiii au motivatie, au aspiratii, au teluri.
C.S. a suprins foarte bine si acest aspect, educational ca sa zic asa.
Cat zbucium putea fi in sufletul unui copil pentru scoala si ce indolenta este acum, cand scoala e moca. Daca totul e MOCA, ce rost are, nu-i asa?
Elevii din ziua de azi, de la noi, sunt - in majoritate - niste indolenti, fara nici un fel de ideal. Ideal e prea mult spus, nu au nici macar aspiratii. Iar daca au o dorinta, aceea ar fi sa se drogheze. Este foarte corect si necesar sa subliniez ca vina nu este a lor.

28. "Oglinda, care era in fata mea, am descoperit-o greu. E drept ca era mica, din acele cu marginea de tinichea, si cu un fir de liliac pictat in colt, si agatata deasupra unui piedestal pirogravat..."
Are C.S. un mod deosebit de a surpinde prin descrieri simple coloritul unei stari, a unei situatii.

29. "- Nu-ti pare rau, o intrebam, ca nu te-ai maritat cu el? Ai fi fost linistita, fara nici o grija, bogata...
- Nu, Diana, nu-mi pare rau. Tatal tau e ca o bautura tare."

30. "Am respirat adanc adierea sarata si m-am simtit cu ea, cu soarele, cu apa, cu nisipul si cu zgomotul de valuri din nou copil, din nou eu insami... "
Pentru mine este la fel. Desi pentru mine muntele este ceva sfant, ca o zeitate, intalnirea cu marea ma face din nou copil. Am cateva amintiri de la Eforie Nord care ma rascolesc. Dar cea mai emotionanta clipa a fost totdeauna contactul vizual cu marea. Niciodata n-am remarcat plaja sau alte lucruri, dar marea... Marea si briza ce iti sufla in fata si parca iti aduce tot freamatul lumii in freamatul valurilor.

31. "La Bucuresti nu erau pe atunci stranduri. Lumea isi petrecea vara mai mult la munte."

32. "Nu poti sa-i ceri socotela unei eleve de ce are ochii prea verzi, dintii prea albi si de ce toate acestea fac un contrast prea izbitor cu nuanta de cafea a pielii"

33. "Nu vad pentru ce trebuie sa ma marit"

34. "Inchipuiti-va ca ati auzi cum isi permite, in baza chimirului doldora, sa va insulte fata, ca incearca s-o cumpere ca pe-o marfa!"
Incluzandu-l pe Cobadin in actiune, C.S. cred ca a gasit mijlocul de a surprinde chiar toate laturile vietii - din perspectiva unei femei.
C. S. a punctat toate etapele si toate aspectele din viata unei femei. Si nu a facut-o intr-un mod tendentios, sau intr-un mod "feminist", ci dand un colorit viu, dar nu strident, fiecarui tablou pe care-l descrie, tablouri ce reflecta - pe etape - realitatea vietii in forma ei primara, si-mi aminteste de literatura britanica a secolului XIX.
Condesarea situatiilor, suprinderea esentelor, dar si caracterul usor moralist al actiunilor cartii fac din acest roman nu doar o lectura atractiva, ci reprezinta si un indemn la reflectie.

35. Un alt exemplu de exprimare a esentei unei realitati care s-ar putea descrie in carti intregi:
"In iarna aceea Nicu a plecat sa faca armata. Ne scria de acolo scrisori melancolice, fiindca era vesnic flamand"

36. "Dar pentru toate astea se faceau economii sangeroase"

37. "... mi-am dat seama ca am vrut sa ma marit cu el ca sa scap de lucrurile pirogravate, subrede si strambe din casa si de lampa aceea care vesnic fila."

38. "Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca."

39."... sa nu se incurce cu vreo saracie"

40. ".. si am plans ca sa scap de toate lacrimile care se adunasera in gramada pea mare in zilele acelea de alergaturi prin ger, fara sa am uneori bani pentru un corn."
Aici nu mai e vorba de mofturi, e vorba de disperare. E o stare cu atat mai grava cu cat vine dintr-o acumulare lenta, in multi ani, ce ajunge la limita suportabilitatii, si unde nu mai lipseste decat "picatura care umple paharul". 

41. "Bietul tata, indignarea il gatuia mai mult decat praful"

42."Casatoria mea cu Michi mi se parea ca m-ar feri de acest destin, ca m-ar abate din calea unor primejdii, ca m-ar impiedica sa cad intr-o prapastie."

43. "Cine n-a tremurat pentru fiecare caiet, pentru fiecare carte, pentru fiecare taxa de scoala, cine n-a cunoscut aceasta cursa peste obstacole care e, pentru copiii saraci, invatatura, nu stie ce inseaman vointa, dorinta de a straluci la examen." (p.188)
Cred ca intreaga filozofie a educatiei este exprimata in aceasta fraza. Restul sunt doar vorbe.

44. Nu degeaba se spune ca "nimic nu poate inlocui laptele si dragostea de mama". Evident, totdeauna sunt exceptii. In cazul de fata, C.S. s-a intrecut pe sine:
"Doar mainile erau asprite, rosite de lesie... Doar ele vorbeau despre anii grei, de razboi si saracie.
- Du-te Diana, ma indemnase. Esti palida. Soarele o sa-ti faca bine. Eu stiu ca nu poti sa traiesti fara mare. Te cunosc.
- Dar tu poti?
- Eu pot...
Si zambetul ei resemnat spunea: 'Eu pot orice'".

45. Vacanta Dianei la Balcic are cu siguranta doua motive, introducerea lui Alex, pentru a da substanta romanului in continuare si posibilitatea de a evidentia starile sufletesti ale Dianei, ca femeie maritata, dar neimplinita emotional. Daca nu as fi citit prima parte a romanului, as fi putut crede ca Diana e doar o femeie razgaiata si un pic aroganta.
Balcicul si apoi relatia oarecum platonica dintre ea si Alex la Bucuresti, demonstraza lupta dintre dorinta interioara de echilibru si dorinta trairii pasiunii. In mod ostentativ C.S. face demonstratia imposibilitatii relatiei familiale in lipsa unei armonii de cuplu. Pentru ca un cuplu sa functioneze, cei doi trebuie sa fie cat mai asemanatori; aceasta e cheia succesului "in dragoste".

46."- Cum? Plange tata?"
 Moartea tatalui Dianei, modul in care ea se comporta si apoi modul in care se raporteaza la acest eveniment, arata echilibrul precar emotional/sufletesc al eroinei.

47. "De ce n-am aratat fotografia daca tatii ii facea placere...?
...............................
Ar fi fost ultima bucurie si poate cea mai mare din viata lui"

48. Meseria aleasa, aceea de avocat, dobandita cu jertfa, as putea spune, nepotrivita pentru ea, la fel de nepotrivita ca si casnicia cu Michi, nu face decat sa tulbure un echilibru emotional aproape inexistent.
"Pentru mine nu era sigur nimic afara de prezenta lui"
Romanul acesta e o carte de intelpciune.

49. "Alex venea acum aproape seara de seara sa joace table cu Michi"
Diana era de fapt deziluzionata de serviciu, de sot, de Alex (sa zicem ca Alex era amantul). Adica de tot si toate.
" 'Poate asa incepe batranetea' imi spuneam. Implineam 21 de ani".
Ca cititor simti ca trebuie sa se intample ceva.

50. "Nu mai plec, Alex, niciodata"
Si s-a intamplat. Diana si-a gasit pasiunea. Dar oare pasiunea inseamna si viitor?

51. "'Ciudata e aceasta nevoie a ta de adapost', imi spusese Ilinca odata"

52. "- Te-am inselat Diana"
E singurul lucru care i l-as reprosa scriitoarei. Michi sa insele? E de domeniul fanteziei. Trebuia un pic de pregatire, macar o tusa. Prea a fost ca o lovitura de baros.

53. "Ce impletire de drumuri nebanuite"

54. Incepand cu "Jurnal la Balcic" C.S. ne prezinta un personaj diferit, o alta Diana. O femeie foarte frumoasa, dar egoista.  A plecat la Balcic singura, cand putea sa plateasca biletele de drum pentru mama sa si Maricica, dar nu a facut-o. O femeie preocupata exclusiv de fericirea ei, care totusi intelege ca fericirea nu inseamna emotia de moment. Si cam atat. "De unde sa stiu ca fericirea nu e euforia, vartejul, betia, senzualitatea difuza..." (312)
Banuiesc ca C.S. in aceasta parte a romanului vrea sa puna in evidenta importanta alegerilor ce le facem in viata. Si spulbera - in acest fel - metafora, excelenta de altfel, a "panzei de paianjen".
Apare in mod explicit modul gresit in care Diana s-a raportat la realitate si, in consecinta, subliniaza alegerile proaste pe care le-a facut. Diana, pana la varsta Bacalaureatului, era o fata obisnuita, asa cum probabil erau zeci de mii de fete, din familii sarace, intr-o perioada grea ce a cuprins un razboi si anii de dupa. Dar Diana era o fata nu doar saraca si ambitioasa, ci foarte frumoasa. Mai mult chiar, nu doar incredibil de frumoasa, ci si deosebit de spirituala (chiar daca ea stia ca acea verva a ei e goala de continut, nu conteaza, toti suntem actori pe scena vietii). Aceste doua calitati, pentru o fata, fac chiar mai mult decat o bogatie in case si conturi in banca. Faptul ca toti barbatii ar fi divortat pentru ea, faptul ce toti tinerii cadeau in bot dupa ea, asa "saracie" cum era, demonstreaza ca Diana nu era prinsa intr-o plasa de paianjen. Ea s-a raportat gresit la realitate si a facut doua alegeri proaste, doua greseli.
Greseala fundamentala a Dianei a fost ca s-a maritat cu Michi, un tip de persoana total diferit de ea. Doi oameni care nu au chiar nimic-nimic in comun, asa cum ea recunoaste, "Fiecare cu viata lui, cu zbuciumul lui, cu judecati si sentimente tot atat de diferite, de parca am fi trait in doua case diferite...". In plus, ca sa fie o greseala totala, Diana se marita cu un "scapatat", adica tot cu un fel de "saracie", ca si ea. Doar ca in cuplul Diana - Michi, Diana este cea mai bogata. Ce ironie. Daca tot a decis sa se marite pentru o anumita stare materiala, avea nenumarate optiuni mai bune, chiar foarte bune, inclusiv varul ei, Sandu, cel cu sondele petroliere. Facand un comentariu la un roman nu pot sa fac mai multe aprecieri decat cele pot decurge din romanul in sine, dar aceasta tema merita dezbatuta separat.
Trebuie sa apreciem cum se cuvine acest roman, este o capodopera a literaturii romane.
A doua greseala este alegerea facultatii. Dreptul nu se potriveste cu structura Dianei. Apare ca o greseala ce se regaseste si acum, dupa aproape un secol, in alegerile tinerilor din ziua de azi. Exista chiar o vorba, "nici nu poti fi casiera la supermarchet daca nu ai facut dreptul", ceea ce pune in evidenta greselile tinerilor in alegerea corecta a viitorul. "Avocatia"' este o munca foarte grea, pretentioasa. E cea mai grea meserie. Nu oricine poata face fata cerintelor.
Doua greseli fundamentale, doua greseli cu consecinte pe masura.

55. "Dianet, o sa mi te prapadesti!"

56. Totdeauna ai avut orgoliul saracieie, Diana"

57. "As fi carat si pendula asta in spate ca sa o vad!"

Acum am o suspiciune, ca am terminat de recitit "Panza de paianjen". Suspiciunea mea tine de modul de incheiere al romanului, editia din 1962. Cred ca difera ultima parte a romanului publicat in 1962 fata de editia din 1938.
Cand voi ajuge la Biblioteca Nationala voi verifica.

23 de ani fara raspuns "Cine atras in noi dupa 22?"

Au trecut 23 de ani in care fostii au facut tot posibilul sa ne preocupe mintea cu altele, doar-doar uitam.
Intrebarea nu se uita: "Cine a tras in noi dupa 22 decembrie 1989?"

Poate acum cu M.M. Pivniceru, se finalizeaza acest aspect al istoriei noastre recente.
Nu ne intereseaza ca a tras Vasile sau Gheorghe. Stiu ca se stie. Ei au fost doar executantii unui plan ce trebuia sa aduca aprox. 10.000 de morti, pentru a se justifica lovitura de stat. Cei ce au pus la cale acest plan criminal inca traiesc, ar merita un proces acum, in timpul vietii. Pentru cei peste 1000 de nevinovati ce au murit de fraieri nu poate fi o readucere la viata, dar pentru poporul nostru ar fi un semn de izbavire.
Si izbandire.

De ce era nevoie de morti? De multi morti? Pentru a se putea legitima actiunile din decembrie 1989 si din lunile urmatoare.

De ce era nevoie de teroristi? Pentru ca Securitatea s-a prins de plan si s-a autodezarmat. Poate au existat cativa dezaxati, dar nu teroristi.
In decembrie 1989 nu au existat teroristi. Daca ar fi fost doar 5 teroristi in Bucuresti, FSN-ul nu ar mai fi existat.

Sa inceapa procesul celor ce au planuit si executat o crima in masa.

Moment istoric pe YouTube. Primul clip care a depăşit 1.000.000.000 de vizualizări

Legea Educaţiei Naţionale, modificată pe furiş în ultima şedinţă a Guvernului Ponta 1 în favoarea rectozaurilor

În ultima şedinţă a Guvernului Victor Ponta 1, de marţi, Executivul a aprobat o ordonanţă de urgenţă care modifică radical Legea Educaţiei Naţionale aşa cum a fost gândită de fostul ministru Daniel Funeriu şi restaurează vechiul sistem, în care rectorii pot fi şi parlamentari şi pensionari.

 Asta după ce, anul trecut, mai mulţi rectori, printre care şi Andronescu, au intrat în vizorul Agenţiei Naţionale de Integritate fiind acuzaţi de incompatibilitate pentru că ocupau şi funcţia de parlamentar. În prezent, Ecaterina Andronescu se judecă cu ANI, după ce a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Bucureşti, care a dat dreptate inspectorilor de integritate. De altfel, modificările introduse nu o salvează pe Ecaterina Andronescu de procesul cu ANI, întrucât acestea nu se aplică retroactiv.

http://adevarul.ro/news/eveniment/legea-educatiei-nationale-modificata-furis-ultima-sedinta-guvernului-ponta-1-favoarea-rectozaurilor-1_50d35bce596d7200911e29b8/index.html

Vox Puli Vox Nu Iei

Exista un proverb latin care ne spune ca "vox populi, vox dei", ceea ce semnifica importanta vointei poporului.
Cand e vorba de pulime, si dictonul se modifica.
Cat de involuata este clasa politica romanesca, cat de primitiv este acest popor se vede din rezultatul acestor alegeri, din 9 decembrie 2012.
Daca in urma cu cativa ani a avut loc un referendum l-a care s-a votat micsorarea numarului parlamentarilor, uite ca - specific Romaniei - numarul parlamentarilor nu a scazut, ci a crescut, cu 81. Astfel, nu vom mai avea 469 de parlamentari, ci 550, deci cu 81 mai mult decât până acum.
Ceea ce pare logic. Pulimea nu conteaza.
Pe de alta parte, toate amantele si nevestele, dar si loazele parlamentarilor trebuiau sa aibe un fotoliu sub cur. Sau nu?
Alte comentarii nu merita facute.

Fiecare brad are familia lui

CAMPANIE IMPOTRIVA TAIERII BRAZILOR

"Bradul de Craciun" nu trebuie sa fie un brad taiat, poate fi un brad in ghiveci; acest nou concept  reprezinta o viziune moderna asupra Sarbatorilor de Iarna, o sarbatoare in maniera ecologica.

Mai multe puteti afla de pe site-ul
http://plantamfaptebune.ro/campanii/padurea-social-media/

Ce stii sa faci?

Diferenta dintre unii si altii se rezuma - in cele din urma - la ceea ce stii sa faci.

- Ce stii sa faci?
- Caterinca.
- Esti roman.
- De unde ai ghicit?

****************************
Barbatii sunt optimisti, dar nu toti.
Barbatii pesimisti cred ca toate femeile sunt curve. Barbatii optimisti spera.

The magic of sound

Cine este Ecaterina Andronescu?

Cine este Ecaterian Andronescu si ce vrea ea cu Romania?

http://creativemonkeyz.com/roboti/robotzi-s01-ep6-paralele/

un posibil raspuns?

De ce a castigat USL alegerile locale din 2012

Sub sloganul "Nu ne vindem tara" am ridicat spaga la rang de virtute nationala, caci nu o vindeam, o spaguiam. Si ca sa nu existe confuzii si "neintelegere", tot pe acest blog ati putut citi "privatizarea" de la ARO, ca o exemplificare a spaguirii.
Intre timp, sub presiunea UE, a aparut ANI, au inceput si procurorii sa-si faca treaba, comunistii de alaltaieri, metamorfozati in spagarii de ieri, s-au mai metamorfozat o data, in consilierii locali si judeteni din zilele noastre.
Victoria USL la localele din acest an, a fost interpretata in mod abil de USL ca un vot impotriva lui Basescu (si atunci si acum, presedinte, deci neimplicat in lupta pentru locale). Hotii sunt abili doar in prima parte, caci apoi adevarul apare in toata splendoarea, dar nu apare singur, intr-un stat de drept real el vine insotit de politie, procuratura si judecatori.
USL a inteles ca nu mai are cum sa-si promoveze in administratie (locala sau centrala) "oamenii", adica pupincuristii de partid, lipitorii de afise cu facultati si masterate la "universitatile de X si 0", si a gasit solutia de a-si promova macar consilierii. Care consilieri? Aia cinstitii, care pentru votul pentru USL primesc contracte pentru firmele lor private,din banii publici. In asta consta smecheria. Esti consilier, esti "de-al nostru", primeste firma ta sau a lui ma-ta contracte de la primarie. Din banii cui? Din banii nostri.
ANI (fiinta aia nesuferita, ce nu-i lasa pe parlamentari sa doarma) nu-i mai lasa nici pe onoratii si stimabilii consilieri. Ce a aflat ANI? Ca din cei aproximativ 3000 de consilieri (locali si judeteni) mai mult de jumatate au firme chiar pe numele lor. Tot dintr-un raport ANI reiese ca in perioada 2008-2012, 190 de consilieri locali sau judeteni, prin firmele lor, s-au conectat la banul public. Valoarea contractelelor este de 25 milioane euro.
Interesant este faptul ca din cei 190 de consilieri implicati in afaceri cu banul public, doar 78 au fost acuzati de conflict de interese.
Cei 78 de consilieri deţin 105 companii si au încheiat peste 400 de contracte, în valoare totală de peste 50 milioane lei.

Majoritatea sunt USL-isti. 

Nu ar trebui sa mai mire pe nimeni ca USL isi dorea desfiintarea ANI, la fel, nu ar trebui sa mire pe nimeni ca localele au fost castigate de USL. Robinetul primariilor ramane deschis pentru consilieri. 

Suntem pe locul I in Europa, dar la boli

Suntem pe locul I in Europa la boli, la TBC, spre exemplu, o boala ce arata in primul rand saracie.
Am aflat ca suntem deja pe locul III in Europa la numarul de supraponderali, adica... suntem o natie bolnava, dar grasa. Dar nu suntem chiar la toate pe primul loc, suntem pe ultimul loc in Europa la consumul de sapun si pasta de dinti.

Faptul ca suntem grasi, foarte grasi si obezi nu tine in 99,9% din cazuri de boala, ci de nesimtire. Cand mananci ca porcul, ajungi ca porcul. Si aici un rol important il are "gospodina", adica femeia cu care te-ai insurat ca sa-ti dea tocatura dimineata, la pranz si seara, tie si copiiilor tai.

Citesc mereu fel si fel de "diete" pentru slabire, una mai traznita decat alta. Unele "diete" sunt chiar periculoase pentru sanatate. Reteta de slabit cea mai simpla e "puneti lacatul pe frigider". Si evident, nu mai mancati laturi.

Nu pot sa cred!

Intru in casa astazi si o gasesc pe sotia mea pe canapea, alaturi de amanta mea.
- Ce se intampla aici?
- Tu sa-mi spui!!! zice nevasta-mea.
- Ce sa-ti spun, vad ca stai pe canapea, cu o necunoscuta. Atat!
- O necunoscuta, haa? striga amanta mea. Eu nu sunt nici o necunoscuta, facem sex de sase luni! 
Atunci m-am uitat la sotia mea si am intrebat-o:
- Este adevarat???

Ganduri de 1 Decembrie (2012)

Romania asta mare e de fapt o Romanie mica,din toate puncte de vedere, deci si teritorial.
Romania asta "unita" e o realizare inca mistificata de interese marunte, chiar si acum, la aproape un secol. Ce ne invata 'lectia unirii"? Ca suntem slabi, fara coloana, fara vise, caci si "Unirea" a fost punerea in scena a gandirii si nazuintelor altora. Ceea ce este trist pentru o natiune. Trist, dar ofera o explicatie adevarata despre natiunea noastra. Ceea ce am scris nu vrea sa fie o replica la valul asta mediatic de doi lei "Sunt mandru ca sunt roman". Sa fim cinstiti, poti fi mandru ca esti un bouritic, si atat.
Vreau insa sa incepem sa ne scriem istoria adevarata, pentru a putea invata din lectiile istoriei, caci altfel tot prostii invatam. Si asta e cel mai grav. "Din greseala in greseala spre victoria finala".
Daca as face o evaluare a periadei scurse din Decembrie 1989, rezultatul ar fi negativ. Iar daca am analiza cele cateva realizari nationale, sa zicem intrarea in UE, am constata ca se adevereste ceea ce am scris mai sus.
Un lucru este clar, indiferent cine a stat in spatele nostru si ne-a impins pe calea emanciparii nationale, ne-a impins suficient pentru a avea cateva realizari. Ceea ce este bine, "finis coronat opus".
Un singur lucru ma satisface, imi da sperante si ma face optimist, Justitia.
Justitia ultimilor 2-3 ani a inceput in Romania sa functioneze, nu doar sa mimeze. Faptul ca inalti functionari ai statului si politicieni de toate  culorile sunt deja la parnaie, e o marturie clara. Si este calea de urmat pentru cimentarea unei democratii in tara asta construita mai mult din praf. Justitia este garantul democratiei reale.

Desi ganditul dauneaza grav sanatatii (altfel nu s-ar feri toata lumea) eu - se pare - imi risc sanatatea in fiecare zi, prin urmare, insir aici cateva cugetari:

In Romania nu doar ca se fura ca-n codru, se fura codrul cu totul.

Unii cred ca e nevoie de optimism ca sa traiesti in Romania, eu cred ca e nevoie doar de cinism.

Sunt personaje carora daca le spui in fata ca sunt de cacat, ca sunt niste zdrente, nu au nicio tresarire. ei stiu ca exact asa sunt. si mai stiu ca daca au reusit ceva in viata au reusit tocmai pentru ca sunt de cacat si niste zdrente.

Ce face politicianul roman cand se pregateste de munca? Isi sufleca manecile si apoi isi baga amandoua mainile in buzunarele noastre.

Esti destept doar cand dormi.

Fraierii cu integritatea, smecherii cu imunitatea.

Ce sarbatorim la 1 Decembrie? Fasolea si carnatul moca.