Reflexii prin panza de paianjen

Trei carti am recitit in viata mea, una dintre ele, "Panza de paianjen". Am citit pentru prima oara acest roman destul de tarziu, pe la 15 ani. Tot ceea ce mi-a placut atunci, mi-a placut si acum, cand l-am recitit.
Mi-a placut tot, de la un cap la altul. Nu pot sa nu remarc faptul ca acest roman, axat pe trairile unei femei, in diferite etape si ipostaze, mi-a starnit prima data curiozitatea. Apoi l-am apreciat pentru descrierea mediului familial. L-am apreciat si pentru simplitatea exprimarii, dar in acelasi timp si pentru coloritul stilului. Ideea redarii continutului sub forma unor jurnale si a unor scrisori a fost o optiune literara inspirata si cred ca la acea vreme, chiar noua.
Mi-am adus aminte de multe intamplari din viata mea, recitind aceasta carte.
Una dintre amintiri tine chiar de Balcic. In copilarie am vizitat si eu Balcicul, dar nu-mi amintesc mai nimic. Nici castelul si nici gradina castelului nu mi-au ramas in memorie, la fel, nu am nicio imagine cu localitatea. Singurul lucru de care-mi amintesc sunt pietricelele de pe plaja. Niste pietricele incredibile, cum nu mai vazusem, de marimea unei monede, dar si de forma unei monede, plate, parca slefuite inadins sa semene cu niste monede. Iar coloritul lor era de asemenea extraordinar, culori pastelate de maro, galben-brun, rosu, gri. Am adunat cateva pietricele si le-am luat cu mine.
Mi-am adus aminte recitind "Panza de paianjen" si cum m-am indragostit de... lectura.
Eram in vacanta de vara ce succede clasei a treia, la Deva, la bunicii mei dinspre mama, unde stateam poate o saptamana. Intr-o dimineata, profitand de faptul ca matusa mea (una dintre surorile mamei mele) iesise din camera ei de dimineata, m-am furisat in camera si am inceput "inspectia". Singurul lucru interesant pe care mi-au cazut ochii a fost un mic raft de carti. Pana in acea clipa nu m-au interesat cartile deloc. Tin minte ca atunci cand eram de vreo sase ani aparuse o serie de carticele cu povestiri; fiecare carticica continea o povestire. Mama a cumparat vreo zece carti dintre cele ce au aparut in acea colectie si, din cand in cand, o rugam sa-mi mai citeasca cate o povestire. Dar apoi niciodata nu m-a tentat sa citesc eu vreuna. Cum nu m-a tentat sa citesc nimic altceva. Joaca afara sau in casa cu masinutele erau ocupatiile mele de capatai. Si uitandu-ma eu la acel raft cu carti din camera matusii mele, am remarcat o carte de un format mai mare, o carte cu coperti tari, cartonate, de culoare rosie. Si numaidecat am pus mana pe ea si am extras-o dintre celelalte carti, plin de curiozitate. Nu-mi mai aduc aminte titlul, dar imi amintesc ca era vorba de aventurile unui pitic. Cartea era deosebit de frumoasa, asa cum am spus, cu niste coperti deosebite, ce contrastau cu cele ale cartilor din colectia "Biblioteca pentru toti", de care era plina biblioteca de acasa. Si nu doar copertile erau deosebit de frumoase, in interior era plina de ilustratii, niste ilustratii grozave, cum nu mai vazusem. Fara sa stiu prea bine cum, iata-ma culcat pe burta in patul matusii mele, cu cartea sub nas, citind. Si citeam atat de absorbit de actiune incat nici nu am observat cand matusa mea a intrat in camera val-vartej, doar ce am auzit-o strigand: "E aici!". Toata casa era nelinistita si ma cauta, caci eu... disparusem. Stiu ca am citit pana la pranz, cand cu greu m-am dezlipit de carte, pentru a merge la masa. A doua zi am citit toata ziua, trantit pe burta in patul matusii mele, rontaind halva. O halva atat de buna, grozav de buna. O halva ce venea in cutie de metal si era asa cum trebuie sa fie halvaua, nici prea uscata, nici prea grasa, si sigur nu era facut numai din coji. In acele zile procuparea mea a fost doar lectura, acompaniata de mancatul halvitei.  Stiu ca intr-o zi matusa mea, satula probabil sa-i tot ocup camera, mi-a zis: "Mai iesi si tu afara si te joaca". Joaca? Ce-i aia?
In vacanta de vara urmatoare mi-a cazut in mana "Dupa douazeci de ani", o editie deosebita, de lux, cu coperti cartonate albe si imbracate in panza cu fir argintiu. A fost primul roman pe care l-am citit. De atunci cartea a fost cel mai bun prieten al meu.