La Sarmizegetusa
Regia Gradistea Muncelului exista mai multe locuri unde au fost descoperite
amenajari ale dacilor si ale romanilor cuceritori, denumite de istorici si
cercetatori "terase", la randul lor numerotate de la unu la 11.
Pe terasa a 11-a
s-a descoperit ceea ce istoricii numesc "Sanctuarul mare circular".
De mentionat ca toate aceste denumiri sunt in parte arbitrare, caci nu se
cunoaste titulatura dacica sau romana a amenajarilor si constructiilor gasite
la Sarmizegetusa Regia.
"Sanctuarul
mare circular" este usor de recunoscut dupa lemnele infipte in mijlocul
lui. In fotografia de mai jos efectuata in 2011 se poate observa acest
vestigiu.
Se poate observa
cu usurinta ca acest loc denumit sanctuar, este de fapt un cerc facut din doua
randuri de pietre, un rand exterior din pietre mai mari si in interiorul
acestuia un alt rand de pietre mai mici slefuite, adica un cerc dublu de piatra. In interiorul acestui cerc dublu se afla
niste lemne infipte, in doua cercuri concentrice. Dar ce reprezinta acest loc
si ce rol au acele lemne? Cine a infipt lemnele?
Pe terasa a 11-a
s-a sapat de mai multe ori in decursul istoriei, primele sapaturi avand loc
chiar in secolul XIX. De specificat ca in mod oficial se cunosteau ruinele de
la Gradistea Muncelului inca din sec. XVI.
In ziua de 21
iulie 1803 incep primele sapaturi (recunoscute) pentru a se vedea ce e cu
ruinele de la Gradistea, sapaturi efectuate sub conducerea lui B. Aigler, cu o
echipa de 10 muncitori, sub coordonarea lui P. Torok, comisar din partea
Tezaurariatului Cameral (lucrarea amintita, p. 127).
Care este
istoria cercetarilor cercului dublu de piatra de la Gradistea Muncelului?
De retinut ca in
1804, maiorul de geniu M. Pechy intocmeste si publica un raport dupa vizitarea
ruinelor de la Sarmizegetusa, raport in care descrie
si cercul dublu de piatra (ale carui pietre considera ca sunt din Dealul
Cetatii din Deva) (p. 131). Nu stim daca aceasta e cu adevarat prima mentiune
a acestui vestigiu, dar aceasta mentiune exista si o luam in considerare. Faptul
ca in 1804 acest cerc dublu de piatra era descoperit/vizibil ne indica faptul
ca acolo s-au facut sapaturi cuprinzatiare si intense in 1803 sau poate chiar
mai inainte.
Acolo sapa si altii,
istorici amatori sau doar cautatori de comori. In 1847, printre cei ce sapa
sunt si Ackner, Neigebaur si Fodor, ce publica descrieri detaliate ale
Gradistei (p 133-134). Ackner considera cercul
dublu de piatra ca fiind "Circus".
G. Finaly
publica mai multe documente despre Gradistea Muncelului, dar intreprinde si o
drumetie la Gradistea (probabil in 1910) unde descrie printre altele: "cercul dublu de piatra" si
"cladirea pentagonala" (p. 134). Unde e cladirea pentagonala?
La propunerea
lui Finaly, Lang si Kuzsinszky tot perimetrul de la Gradistea (591 iugare) este
declarat monument al naturii (p. 135).
In 1924 sub
coordonarea lui D. M. Teodorescu se efectueaza sapaturi la Costesti si
Gradistea. In 1926 a fost sectionat sanctuarul mare
circular (p. 142). Teodorescu publica in 1930-1931 o lucrare
"Cetatea dacica de la Gradistea Muncelului".
Eu nu detin date
despre alte sapaturi la Sarmizegetusa pana in anul 1950. Consider ca este
aproape imposibil ca acestea sa nu fi existat.
Din 1949 pana in
1972 conducerea colectivelor de cercetare si a sapaturilor arheologice a fost
incredintata lui Constantin Daicoviciu (p.151). Eu exprim doar o parere
personala, din acest moment, 1949, a inceput implicarea propagandei comuniste
in manipularea istoriei. Este cunoscut si faptul ca tatal si fiul Daicoviciu au dorit
sa-si atribuie cat mai multe descoperiri arheologice.
In
1950 s-a sectionat din nou marele sanctuar circular si s-au
identificat pe terasa 11 mai multe vestigii, printre care si micul sanctuar
circular (p. 151-152). Despre aceste sapaturi C. Dacoviciu publica cateva
rapoarte in SCIV, II, 1, 1951, p. 95-126.
In
1951 s-a dezvelit complet marele sanctuar circular (p. 152).
Foarte interesant de remarcat ca acum este prima data cand se vorbeste de "urmele stalpilor de lemn" din cercul
dublu de piatra. Deci nu se pune problema existentei unor stalpi de lemn, ci
a unor "urme". Se mai precizeaza ca in 1950 nu s-a urmarit identificarea tuturor
acestor urme, ci s-a calculat numarul de stalpi din cele doua cercuri
concentrice (p. 152).
Aceste fapte ma
determina sa exprim mari indoieli despre existenta, amplasarea si numarul
acestor lemne infipte in cercul dublu de piatra. Cu atat mai
mult cu cat acesti stalpi, daca ar fi existat, ar fi trebuit sa se gaseasca
fixati/sprijiniti pe niste plinte de piatra! Deci nu au gasit arheologii plinte
de piatra, dar au gasit urme ale unor stalpi de lemn, dupa 2000 de ani!
Incredibil!
Mai trebuie
mentionat si faptul ca unii arheologi sustin ca in mijlocul acestui cerc dublu
de piatra s-ar fi gasit si o constructie cu absida. Unde e constructia cu
absida? A existat sau nu? Daca a existat, cine a distrus-o?
Pe baza
informatiilor prezentate (este foarte posibil ca informatiile mele sa fie
insuficiente) eu consider ca in cercul dublu de piatra numit "sanctuarul
mare circular" nu au existat niciun fel de lemne infipte de catre daci
sau romani. Iar titulatura de "sanctuar" este nefondata.
Mai trebuie
amintita si traditia orala ce explica aparitia lemnelor din cercul dublu de
piatra in legatura cu regizorul Sergiu Nicolaescu, ce a turnat aici scene din
filmul "Dacii".
Mai trebuie
precizat ca acest cerc dublu de piatra nu reprezinta sub nicio forma un
calendar, nici mai avansat, nici mai primitiv. Calendarul e o teorie
fantasmagorica.
Falsificarea
istoriei si a vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia reprezinta o mare rusine.
Un alt fals il voi dezbate in episodul urmator, asa numitul "Soare de
andezit".
(in
curand)
PS
Constat
(cu uimire) ca se prezinta lucruri false pana si in tezele de doctorat in
istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu