Sarmizegetusa Regia, intre istorie si masluire (VI)

Propaganda comunista si indicatiile date de partid, de PCR, au facut ca inclusiv istoria sa se scrie asa cum doreau activistii comunisti.

Si s-au gasit destui istorici sa faca pe plac activistilor comunisti sovietici.

Aflam din lucrarea mentionata ca in 1950 s-a descoperit "Micul sanctuar circular". In foto nr. 3 de mai jos (realizata in 2011) se pot vedea micul sanctuar rotund, si doua "sanctuare" patrate.

Eu, ca un simplu privitor, ma intreb daca nu sunt cam multe "sanctuare" pe metru patrat. In stanga imaginii, evidentiat cu o sageata albastra se vede asa-numitul "Micul sanctuar circular". In plan mai apropiat se vede un sanctuar patrat si in prim-plan, urmele unui alt sanctuar patrat. In dreapta imaginii se vede "Sanctuarul mare circular".

Aflam ca micul sanctuar rotund a fost dezvelit in 1952 (lucrarea mentionata, "Cetati si asezari dacice in Sud-Vestul Transilvsaniei", 1989, p. 153).Dar mai aflam si un aspect important: "Din pacate constructia romana ulterioara, de deasupra lui, a distrus in buna parte urmele stalpilor de lemn din interior". Aceasta fraza ne dezvaluie existenta unei constructii peste acest "sanctuar", considerata de autori ca fiind romana. Ne uitam din nou la foto 3 si ne intrebam: "Unde e constructia romana?" Rezulta ca istoricii nostri si-au permis sa inlature vestigiile romane, deci le-au aruncat, si au lasat asa-zisul "sanctuar mic rotund". O parte din istoria si vestigiile de la Gradistea au fost distruse, o parte a istoriei a fost stearsa. De ce? Eu nu detin raspunsul. Dar cineva trebuie sa raspunda.

Mie mi-e foarte greu sa cred ca la Gradistea e asa de usor de deosebit o constructie romana de una dacica, mai ales daca sunt suprapuse. Dar mi-e si mai greu sa inteleg cum e posibil sa distrugi niste vestigii doar pentru ca presupui ca nu sunt dacice. Cat despre alte urme de lemne infipte tot in mijlocul cercului de piatra nici nu mai are rost sa vorbim.

La Sarmizegetusa Regia Gradistea Muncelului s-a masluit istoria cu tupeu bolsevic.

Sa privim mai atent si "Sanctuarul patrat", cel de langa cercul mic de piatra din foto de mai sus (foto 3). Observam in interiorul acestuia mai multi bolovani, pietre, poate resturi de la niste coloane sau tamburi. Sa numaram aceste pietre asezate destul de ordonat in mai multe randuri, rezultatul e 15 (5x3). Observam inca o data fotografia de mai sus si ne mutam privirea la fotografia de mai jos.

In fotografia de mai jos, ce poarta numarul 29 (alb-negru), se observa acelasi "sanctuar" la momentul dezvelirii. 

Ce observam in dispunerea pietrelor? Observam lipsa unei pietre, evidentiata cu un cerc rosu, notat cu litera A. Deci nu sunt 15 pietre, ci doar 14!

Prin urmare, dupa 1952 a mai aparut o piatra!. Probabil au adus-o de acasa... 

Cum e posibil sa falsifici un site istoric, marturii arheologice, vestigii istorice?

Daca sunteti atenti la pietrele ce imprejmuiesc acest "sanctuar", observati ca toate sunt rupte, sparte in partea de sus (in foto alb-negru). Daca priviti cateva din pietrele din fotografia color (nr. 3), cele evidentiate cu sageata rosie, constatati ca ele au o forma completa. Cum se explica acest fapt? Acestea au fost facute de comunisti. Caci asta inteleg comunistii de atunci si de acum prin "restaurare", falsificarea vestigiilor.

Cum s-a ajuns la distrugerea si falsificarea vestigiilor in perioada comunista e usor de inteles, s-a "lucrat" dupa indicatiile de partid. Dar asta nu scuza pe nimeni. Distrugerile din zona Gradistea Muncelului sunt un atentat la istoria natiunii noastre. Aceste falsificari ale istoriei reprezinta una din formele de manipulare si prostire a poporului roman.

Tot pe terasa XI mai exista si asa-numitul "Soare de andezit".  Dar despre soarele de andezit, in episodul viitor.

(va urma)

Sarmizegetusa Regia, intre istorie si masluire (V)

La Sarmizegetusa Regia Gradistea Muncelului exista mai multe locuri unde au fost descoperite amenajari ale dacilor si ale romanilor cuceritori, denumite de istorici si cercetatori "terase", la randul lor numerotate de la unu la 11.

Pe terasa a 11-a s-a descoperit ceea ce istoricii numesc "Sanctuarul mare circular". De mentionat ca toate aceste denumiri sunt in parte arbitrare, caci nu se cunoaste titulatura dacica sau romana a amenajarilor si constructiilor gasite la Sarmizegetusa Regia. 

"Sanctuarul mare circular" este usor de recunoscut dupa lemnele infipte in mijlocul lui. In fotografia de mai jos efectuata in 2011 se poate observa acest vestigiu.

Se poate observa cu usurinta ca acest loc denumit sanctuar, este de fapt un cerc facut din doua randuri de pietre, un rand exterior din pietre mai mari si in interiorul acestuia un alt rand de pietre mai mici slefuite, adica un cerc dublu de piatra. In interiorul acestui cerc dublu se afla niste lemne infipte, in doua cercuri concentrice. Dar ce reprezinta acest loc si ce rol au acele lemne? Cine a infipt lemnele?

Pe terasa a 11-a s-a sapat de mai multe ori in decursul istoriei, primele sapaturi avand loc chiar in secolul XIX. De specificat ca in mod oficial se cunosteau ruinele de la Gradistea Muncelului inca din sec. XVI. 

In ziua de 21 iulie 1803 incep primele sapaturi (recunoscute) pentru a se vedea ce e cu ruinele de la Gradistea, sapaturi efectuate sub conducerea lui B. Aigler, cu o echipa de 10 muncitori, sub coordonarea lui P. Torok, comisar din partea Tezaurariatului Cameral (lucrarea amintita, p. 127). 

Care este istoria cercetarilor cercului dublu de piatra de la Gradistea Muncelului?

De retinut ca in 1804, maiorul de geniu M. Pechy intocmeste si publica un raport dupa vizitarea ruinelor de la Sarmizegetusa, raport in care descrie si cercul dublu de piatra (ale carui pietre considera ca sunt din Dealul Cetatii din Deva) (p. 131). Nu stim daca aceasta e cu adevarat prima mentiune a acestui vestigiu, dar aceasta mentiune exista si o luam in considerare. Faptul ca in 1804 acest cerc dublu de piatra era descoperit/vizibil ne indica faptul ca acolo s-au facut sapaturi cuprinzatiare si intense in 1803 sau poate chiar mai inainte.

Acolo sapa si altii, istorici amatori sau doar cautatori de comori. In 1847, printre cei ce sapa sunt si Ackner, Neigebaur si Fodor, ce publica descrieri detaliate ale Gradistei (p 133-134). Ackner considera cercul dublu de piatra ca fiind "Circus". 

G. Finaly publica mai multe documente despre Gradistea Muncelului, dar intreprinde si o drumetie la Gradistea (probabil in 1910) unde descrie printre altele: "cercul dublu de piatra" si "cladirea pentagonala" (p. 134). Unde e cladirea pentagonala?

La propunerea lui Finaly, Lang si Kuzsinszky tot perimetrul de la Gradistea (591 iugare) este declarat monument al naturii (p. 135). 

In 1924 sub coordonarea lui D. M. Teodorescu se efectueaza sapaturi la Costesti si Gradistea. In 1926 a fost sectionat sanctuarul mare circular (p. 142). Teodorescu publica in 1930-1931 o lucrare "Cetatea dacica de la Gradistea Muncelului".

Eu nu detin date despre alte sapaturi la Sarmizegetusa pana in anul 1950. Consider ca este aproape imposibil ca acestea sa nu fi existat. 

Din 1949 pana in 1972 conducerea colectivelor de cercetare si a sapaturilor arheologice a fost incredintata lui Constantin Daicoviciu (p.151). Eu exprim doar o parere personala, din acest moment, 1949, a inceput implicarea propagandei comuniste in manipularea istoriei. Este cunoscut si faptul ca tatal si fiul Daicoviciu au dorit sa-si atribuie cat mai multe descoperiri arheologice.

In 1950 s-a sectionat din nou marele sanctuar circular si s-au identificat pe terasa 11 mai multe vestigii, printre care si micul sanctuar circular (p. 151-152). Despre aceste sapaturi C. Dacoviciu publica cateva rapoarte in SCIV, II, 1, 1951, p. 95-126. 

In 1951 s-a dezvelit complet marele sanctuar circular (p. 152).  Foarte interesant de remarcat ca acum este prima data cand se vorbeste de "urmele stalpilor de lemn" din cercul dublu de piatra. Deci nu se pune problema existentei unor stalpi de lemn, ci a unor "urme". Se mai precizeaza ca in 1950 nu s-a urmarit identificarea tuturor acestor urme, ci s-a calculat numarul de stalpi din cele doua cercuri concentrice (p. 152).

Aceste fapte ma determina sa exprim mari indoieli despre existenta, amplasarea si numarul acestor lemne infipte in cercul dublu de piatra. Cu atat mai mult cu cat acesti stalpi, daca ar fi existat, ar fi trebuit sa se gaseasca fixati/sprijiniti pe niste plinte de piatra! Deci nu au gasit arheologii plinte de piatra, dar au gasit urme ale unor stalpi de lemn, dupa 2000 de ani! Incredibil!

Mai trebuie mentionat si faptul ca unii arheologi sustin ca in mijlocul acestui cerc dublu de piatra s-ar fi gasit si o constructie cu absida. Unde e constructia cu absida? A existat sau nu? Daca a existat, cine a distrus-o?

Pe baza informatiilor prezentate (este foarte posibil ca informatiile mele sa fie insuficiente) eu consider ca in cercul dublu de piatra numit "sanctuarul mare circular" nu au existat niciun fel de lemne infipte de catre daci sau romani. Iar titulatura de "sanctuar" este nefondata.

Mai trebuie amintita si traditia orala ce explica aparitia lemnelor din cercul dublu de piatra in legatura cu regizorul Sergiu Nicolaescu, ce a turnat aici scene din filmul "Dacii". 

Mai trebuie precizat ca acest cerc dublu de piatra nu reprezinta sub nicio forma un calendar, nici mai avansat, nici mai primitiv. Calendarul e o teorie fantasmagorica.

Falsificarea istoriei si a vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia reprezinta o mare rusine. Un alt fals il voi dezbate in episodul urmator, asa numitul "Soare de andezit". 

(in curand) 

PS

Constat (cu uimire) ca se prezinta lucruri false pana si in tezele de doctorat in istorie.