Muntele in cateva citate

Tot ce ne-a mai ramas de iubit si aparat este muntele.

Munții și mutilarea lor

Munții... Spații aproape neatinse ale naturii, ultimele refugii în fața agresivității umane împotriva planetei.

Totuși, munții nu au scăpat netinși de pornirea distructivă, comercială și mistică a acestei specii sinucigașe numită oameni.

Dacă construirea unui hotel sau a unei șosele pe munte poate avea o oarecare argumentare, plantarea de cruci pe vârfurile munților e doar o altă dovadă de înapoiere.

Eu, ca turist, nu urc pe vârful unui munte pentru a vedea cruci.

În timp ce prin alte părți ale lumii, mai civilizate, vârfurile munților sunt amenajate pentru a fi cât mai informative, noi atât putem, să punem cruci. Dar nu ar fi mai bine sâ vi le bagați în cur, că oricum ordodoxia reprezinttă o adunătura de homosexuali, pedofili și infractori. 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=328045147655962&set=a.134003900393422.1073741828.100013514387262&type=3&theater

Privind amenajările de pe munții altora vedem lucruri deosebite.

Asa arata varful unui munte la altii

Vedem un fel de roza a vanturilor in care sunt indicate toate varfurile muntilor din jur.

Să privim vârful Parâng, de exemplu. Ce vedem, Un marcaj sub forma circulară, îndoit, dar cât de cât interesant. Ce mai vedem? O cruce. Altceva? Nimic. Ba da, un semn indicator ce stă pe jos, îm dreapta pozei. Asta e valoarea noastră. 

Anul viitor voi lua câtiva munți la rând și voi demola toate crucile întâlnite.

Țup - țup de pe Vf. Parângul Mare pe Vf. Cindrel - Iunie 2017

Țup - țup de pe Vf. Parângul Mare pe Vf. Cindrel

Trei munți: Parâng, Lotru, Cindrel. Iunie 2017

Pe munte trebuie să pleci când vremea e frumoasă, prin urmare într-o sâmbătă dimineața la 7.30 eram la baza telescaunului din Parâng.

Am urcat voinicește cu rucsacul meu de 20 kg până pe Vf Parângul Mare, începând astfel o expediție de o săptămână super reușită.

Bineînțeles că nu a fost ușor, ca să vă faceți o imagine, de la baza telescaunului până pe Parângul Mare mi-au trebuit 9.30 ore să urc (cu tot cu pauze).

Tufe de afune - Mihael A Duca - Parang - 2017

La ora 17 am fost pe varf, am prins o vreme superbă, am putut avea o panoramă suficient de clară.

Creasta Parângului, într-un fel sau altul, într-un sens sau altul am facut-o de patru ori până acum, ultima dată în 1991.

Am remarcat cu bucurie că muntele este curat. Am mai remarcat, tot cu bucurie, că există mulți turiști trecuți de prima tinerețe, multe doamne urcă sprintene pe vârf.

Vf. Parangul Mare - Iunie 2017 - Mihael A Duca. 

După ce am gustat din plin bucuria Parângului Mare, am început travesarea crestei spre est. Cum oboseala și-a spus cuvântul și prin urmare nu puteam ajunge până în șaua Piatra Tăiată, am campat pe creastă, după Vf. Gruiu. Seara a fost vântoasă, dar cortul meu a rezistat bine, deși la rafală intra vantul în cort.

Dimineața la 6 am fost în picioare și am avut parte de o imagine superbă cu creasta vestică a Parângului. În foto se vede în dreapta Vf Cârja, în stânga, Vf. Parângul Mare (vedere de pe creasta de est).

Creasta de vest - Muntii Parang - in ST Vf Parangul Mare
 - Mihael A Duca - Iunie 2017. Fotografie realizara la 6 dim.

Am urcat pe muchia Piatra Tăiată și o panoramă de basm mi-a apărut în fața ochilor, Căldarea Lacurilor, ce are ca lac principal Lacul Zănoaga Mare.

Am coborât pe primul platou unde am găsit un izvor și loc super de campat. Singur în natură (nu chiar, cum se va vedea), un vis ce a devenit realitate. Dacă nu mi-aș fi planificat un traseu lung, aș fi stat toată săptămâna acolo, doar cerul, muntele și eu. Nu am rezistat tentației și o noapte am petrecut-o acolo, sub Piatra Tăiată.

Sub Piatra Taiata - Mihael A Duca - Iunie 2017

Liniștea aceea naturală mi-a fost brusc întreruptă de bârâitul unor motoare. Mă uit în sus și văd câtiva motocicliști pe Piatra Tăiată. Incredibil!!! Cocalari pe munte.

Gatim, mancam - Mihael A Duca - Iunie 2017

Dimineața am plecat spre Lacul Câlcescu trecând pe lângă o turmă de oi ce pasc mai jos în căldare. După vreo oră și ceva am ajuns pe marginea lacului.

Lacul Calcescu - Iunie 2017 - Mihael A Duca - vedere dinspre Lacul Pencu

Lacul Câlcescu  https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_G%C3%A2lcescu

a avut pe platoul din apropiere o pădure de jnepeni seculari, ce aveau trunchiul gros cam de 30 cm!. Constituiau un momument al naturii, unic în România. Din 1991 până acum au fost tăiați toți. O mentiune, denumirea corecta a lacului este Câlcescu, cu "C", nu cu G. 

Am avut pe langă această surpriză extrem de neplacută și o mică bucurie, zona a fost curățată. În apă, de-a lungul malului vestic, pe vreo 50 m se întindea un covor de conserve goale, cu lățimea de cam un metru. Acum zona este curată, deși tot mai sunt câteva gunoaie.

Nu știu dacă lacul are propriul izvor, dar există un pârâu ce îl alimentează dintr-un lac aflat pe un platou superior, Lacul Pencu.

Coborârea de la Câlcescu spre Obârșia Lotrului e prin jnepeni, în prima parte. M-am agățat de fiecare creangă, cănd eu, când rucsacul. De la baza jnepenilor începe coborârea prin pădure, apoi vreo 3 km pe un drum forestier și apoi încă 3 km pe Transalpina.

Și Obârșia Lotrului s-a schimbat, nu neaparat în bine. Aici se termină și Transalpina.

Am pus cortul și în sfărșit a plouat. Am fost bucuros, poate să plouă cât vrea când nu sunt pe creastă. După vreo oră a ieșit soarele.

Aici am întâlnit un brigadier silvic super amabil, ce mi-a furnizat câteva informații despre începutul traseului de creastă ce leagă Obârșia Lotrului de Munții Cindrel. Mulțumesc domnul Ion.

De la Obârșia Lotrului se merge spre Șugag cam 3 km pe șosea și unde este limita dintre județele Vâlcea și Alba (panouri indicatoare), în dreapta se intră pe traseul bandă roșie.

Până să ajung la intrarea pe traseu m-am întâlnit cu un turist ceh, cam pe la 25 de ani, singur, ce venea din Zărnești. A facut creasta Făgărașului în 5 zile și acum continua cu creasta Parângului. S-a bucurat că am putut să-i ofer câteva informații, în primul rând despre sursele de apă.

Traseul spre Munții Cindrel prin Munții Lotrului e o urcare din colină în colina, tracând pe lângă numeroase stâne (cu câini) până la șaua Șteflești.

Creasta Muntii Lotru - Mihael A Duca - Iunie 2017

Traseul e foarte clar pentru că e făcut de masini, cele ale oierilor din Gorj ce au acolo pășiunile. M-a depășit un ARO pe traseu.

Totuși, semnalizarea lasă de dorit, căci puținele indicatoare ce indică locul în care ești sunt rare, iar cele ce există, vreo două, sunt ruginite si nu pot fi citite. Sătul să merg așa, în neant, am cerut informații la Salvamont. Așa am aflat că sunt în apropiere sau chiar la Piatra Albă.

Ca reper, când urcați un vărf ceva mai înalt decât colinele anterioare și vedeți în dreapta voastră o porțiune din Lacul Vidra, vă aflați pe Vf. Piatra Albă. În vârf trebuie să faceți brusc la stânga căci altfel vă aruncați în hău. Piatra Albă are aspectul unui platou cu lungimea de vreo 100m. Legenda spune că acolo a fost un pichet de grăniceri români.

Pe la ora 17, după 7 ore de mers, am început coborârea spre șaua ce face trecerea spre Vf. Cristești. În șa am și campat.

Dimineața m-au trezit zgomotele făcute de talăngile oilor, o turmă tocmai trecea pe lângă cortul meu în drumul ei spre locul de pășunat. Aici am întâlnit doi ciobani simpatici din Tilișca ce mi-au confirmat locul în care mă aflam.

Campare in saua dintre VARFURILE PIATRA ALBA SI CRISTESTI
 - Iunie 2017 - Mihael A Duca

Vf. Cristești marchează de fapt capătul traseului spre Munții Cindrel. Cu o înalțime de 2233m este cu puțin mai scund decât Vf. Cindrel, 2244m.

Saua Șteflești desparte cei doi munți.

Când am făcut poza cu Șaua Șteflești nu am știut că în plan îndepărtat se află de fapt Vf. Cindrel.

Saua Steflesti - Mihael A Duca - Iunie 2017
 - Foto de pe Vf Cristesti  In plan indepartat Vf. Cindrel

Din Vf. Cristești trebuie coborât oblic în stânga, e un drum ce duce ușor prin jnepeni jos în șa. Eu nu am nimerit drumul, dar la un moment dat am vazut drumul clar prin jnepeni și am reușit să cobor. În șa am campat. 
Stând de vorbă cu niște lucrători silvici, am aflat că vărful din fața mea este chiar Cindrelul. Mare bucurie.

Apă se găsește la 200 m mai jos pe drumul forestier (în DR).

După-masă a tras o furtuna zdravănă. M-am bucurat din nou, tot traseul de creastă l-am făcut pe soare.

Dimineața am început pregătirile pentru începerea ultimului traseu de creastă, bandă roșie, de la Vf. Cindrel la Păltiniș.

În timp ce-mi strângeam cortul, în apropiere oprește o mașină, din ea coboară un domn ce o pornește hotârât spre Cindrel, aveam să-l întâlnesc pe vârf.

Urcarea pe Vf. Cindrel a fost mai ușoară decât mi-am imaginat, în două ore am fost sus.

Vf Cindrel - Iunie 2017 - Mihael A Duca

Acest vârf e mai degrabă un platou cu lungimea de vreo 200 m, plin de cruci. Domul ce urcase înaintea mea mi-a spus ca lucrează la mânăstirea de la Oașa și am schimbat câteva vorbe despre munți și despre plăcerea noastră de a merge singuri pe munte. Tot dânsul mi-a făcut și poza de aici, fapt pentru care îi mulțumesc.

Pe platoul de sub Vf.Cindrel vântul la rafală a fost atât de puternic încât m-am așezat jos, de frică că mă va lua pe sus. Chiar îmi făcusem planul să merg în patru labe. În orice caz, la prima rafală, dacă nu aș fi avut rucsacul în spate cred că mă sălta.

 

Vf Cindrel - Mihael A Duca - Iunie 2017 

De pe Vf. Cindrel spre Păltiniș este o coborâre din colină în colină, din ce în ce mai jos. Traseul este destul de bine marcat, chiar drum făcut de mașini, din păcate. În vreo două ore au trecut pe lângă mine un grup de motocicliști, două ATV uri și chiar o mașină de teren. Cocalari.

Pe traseu am întâlnit și o domnișoară ce urca singură spre Vf. Cindrel. Toți solitarii au ieșit pe munte. Am schimbat câteva vorbe și ne-am văzut fiecare de direcția lui.

Pe creasta Cindrel - Mihael A Duca - Iunie 2017

Saua Serbanei - Muntii Cindrel - Iunie 2017

Traseul celor 3 munti - Mihael A Duca - Iunie 2017 (cu albastru)

Traseul din Cindrel este identic cu cel din Lotru, acolo urci din colină în colină, în Cindrel cobori din colină în colină, tot pe lângă o mulțime de stâne (pe sensul meu de mers).

Capătul traseului meu a fost la telescaunul din Păltiniș (am inceput la telescaunul din Parâng), unde am găsit un domn foarte amabil, ce mi-a dat câteva informații și mi-a permis sa-mi încarc telefonul și căruia îi mulțumesc încă o dată.  

DESPRE ECHIPAMENT

Am avut cu mine un sac de dormit Pinguin MIcra Micro BHB pe care am dat destul de mult. Mi se pare o păcăleală. Nu vi-l recomand, poate doar pentru mers la mare vara... Am folosit 6 ani Trimm Balance. Vi-l recomand. 

DESPRE COCALARI

Este inimaginabil ca pe trasee turistice marcate pot circula fel si fel de motorizati. Cocalari! Voi sustine o  lege care sa interzica mersul cu motoare pe potecile turistice marcate.

DESPRE AMENAJAREA TURISTICĂ

Inca suntem mult in urma. Sunt mici semne, mai degraba razlete. Vrem sa vina straini? Ca sa auda pe munte zgomot de motoare? Ca sa inhaleze gaze de esapament? Hai sictir! 

Pe Vf Cristesti, in spate Vf Cindrel 

Mihael A Duca  - Pe Vf. Cristesti - Iunie 2017 

Clanuri mafiote se bat in Parlamentul Romaniei

Nu stiu daca este unic in istoria lumii, dar este ceva de neimaginat ca un partid sa-si dea jos propriul guvern prin motiune de cenzura.

Batalia din psd intre gruparile Dragea si Grindeanu arata de fapt lupta intre clanurile mafiote, doar ca acum nu se folosesc asasini platiti ci motiunea de cenzura.
Indiferent de rezultatul de azi al motiunii, situatia politica a Romaniei ramne una al unei tari in care democratia este difuza, politicienii odiosi, iar populatia tampita.

As dori alegeri anticipate doar pentru a fi circul deplin.

Am urmatoarele mesaje pentru toti politicieni romani:

Noi vrem respect




Vreau sa va doara 

M. Duca 2017 

Primul meu ultra trail - Transylvania 100 k

Dupa mai multe alergari pe distante scurte m-am hotarat sa-mi testez capacitatea si pe distante lungi. Am ales Transylvania 100k din mai multe motive.

Pe 20 mai 2017 am luat startul la ultra trail Transylvania 100k, proba de100 km.

Din cei 101 km am alergat primii 50 km, abandonand din cauza conditiilor meteo. Este adevarat, prognoza meteo pentru sambata si duminica anunta ploaie, iar eu nu am pantofi de alergare impermeabili, dar speram ca nu va ploua, caci speranta moare ultima.

De la Bran spre Tiganesti a fost destul de bine, insa odata ajuns pe creasta am dat de ceata. De la Malaiesti pe hornurile Malaiesti spre Omu a fost foarte greu, iar pe creasta din nou ceata. Am alergat in ceata pe la Omu, Batrana, pana aproape de Pestera. 

Mihael Duca - 20 mai 2017 urcare pe Hornurile Msalaiesti

La Salvamont Pestera chiar am prins cateva secunde de soare, ceea ce mi-a sporit increderea intr-o zi uscata. Dupa circa 15 minute de la plecarea de la CP Pestera a inceput furtuna, in 5min. pantofii mei au fost plini de apa. In acel moment am decis sa abandonez. Pana la Babele furtuna a fost puternica si continua, dupa ce am trecut vreo 5 metri de Babele furtuna s-a transformat in grindina, pana aproape de Omu. La Omu, doar ceata. Coborarea pe Valea Cerbului a fost lejera pana la Busteni, unde am pus punct competitiei.

Mihael Duca - Refugiul Batrana - Bucegi - 20 mai 2017  

DESPRE ORGANIZARE

Organizarea a fost buna cu o exceptie, marcarea insuficienta a traseului. Foarte multi alergatori s-au ratacit, inclusiv eu de doua ori. Zona de creasta e o zona de ceata in Bucegi, prin urmare semnalizarea trebuie sa fie excelenta. Sa dau un exemplu de ceata, era sa trec pe langa refugiul Batrana fara sa-l vad, desi e cam la 7 metri de poteca. Daca nu-mi apareau doi alergatori in cale brusc, din dreapta, ca m-am si speriat, nici nu vedeam refugiul.

Distantele

Eu am inregistrat traseul cu aplicatia Sports Traker, ce mi-a aratat diferente semnificative fata de datele oficiale ale competitiei. La Pestera spre exemplu, traseul arata 26 km, aplicatia mea arata 34 km. Totusi datele oficiale sunt cele ale competitiei, nu cele facute de mine.

Mihael Duca  - 2017  - Pestera - Bucegi

Despre eternul feminin

Am insotit doua alergatoare britanice de la Babele la Busteni, adica vreo 6 ore. Au vorbit continuu. Una din ele era epuizata, dar de vorbit avea energie.

Una dintre englezoaice

Despre altele

Bran e doar o sosea nationala ce leaga Trasilvania de Muntenia, e un trafic ca pe Magheru la o ora de varf. Am respirat gaze de esapament pana m-am inverzit.

Castelul Bran nu l-am vizitat, nu din lipsa de timp. Poate alta data.

Manusile. De cativa ani tot zic ca nu mai urc pe munte fara manusi impermeabile. Dar A FOST ULTIMA DATA.

Poate voi mai participa la Transylvania 100k.

Evaluarea si motivarea elevului 2017

A trecut anul 2016 si cartea mea "Evaluarea si motivarea elevului" nu a fost publicata, dar vine si vestea cea buna, luna viitoare va aparea. 
Pana la mimentul lansarii ei in spatiul public va invit sa cititi introducerea acestei lucrari. 

INTRODUCERE

Am conceput această lucrare fixându-mi ca destinatari ai informaţiei studenţii, profesorii şi societatea civilă (părinţii şi organizaţiile ce luptă pentru emanciparea educaţiei în România).

Cartea reprezintă o abordare nouă nu doar prin tema aleasă, respectiv relaţia evaluării cu motivarea elevului, ci şi prin modul de concepere a temei.

Recomand studiul acestei lucrări în ordinea prezentării capitolelor, începând chiar cu această introducere.

De ce merge copilul la şcoală? Răspunsul simplu este pentru că în România există această obligaţie, reglementată prin lege. Altfel spus, societatea îl obligă pe copil – viitorul adult – să înveţe. Dar cum susţine societatea această obligaţie? Iată o întrebare care înainte de a primi un răspuns necesită o profundă reflexie. Ar trebui să ne întrebăm şi dacă ceea ce este obligatoriu este în final şi util (atât pentru viitorul adult, cât şi pentru societate). Îşi îndeplineşte oare învăţământul funcţia sa socială?

În concepţia mea, unul dintre cele mai puternice mijloace ale şcolii în activitatea de instruire şi educare a copilului este reprezentat de evaluare. Cum evaluăm? Evaluăm elevul pentru a-i pune note în catalog sau pentru a-l dirija în procesul de învăţare? Evaluăm pentru a recompensa sau pentru a pedepsi? Este evaluarea obiectivă? Problematica evaluării este amplă, dezbaterea pe această temă este continuă.

Mi-am propus prin această lucrare să pun în evidenţă categoria de evaluare a elevului, a beneficiilor aduse învăţământului de o evaluare eficientă şi, mai ales, să subliniez beneficiile evaluării în sfera motivaţională a elevului.

Evaluarea poate fi privită în două ipostaze: ca tehnică (tehnologie) şi ca mijloc încorporat instruirii şi educaţiei şcolare.

         Cartea nu-şi propune să fie o sumă de teorii şi principii, definiţii şi clasificări, ci o construcţie, plecând de la nevoile generate de realitatea activităţii didactice din România. Analiza conceptelor, teoriilor şi principiilor are ca obiectiv realizarea unei deschideri pentru asumarea unuei noi concepţii în domeniul evaluării elevului, plecând de la realitatea practicii din învăţământul românesc spre realizarea obiectivelor pe care ni le propunem ca societate.

         Nu am iniţiat această construcţie de la ipoteza falsă şi demagogică a elevului ce s-a născut cu un singur scop în viaţă, acela de a învăţa. Dacă copiii ar putea să aleagă, o mare parte nu ar frecventa şcoala. Adulţii nu ar trebui să uite că şcoala este o structură instituţională artificială, inventată pentru a răspunde unei nevoi sociale şi nu pentru a răspunde unei nevoi biologice a copilului. Iată, de fapt, trăsătura esenţială a acestei instituţii numită „şcoală”, artificialitatea. Pe lângă  toate efectele pozitive pe care le dorim din partea învăţământului, ar trebui să conştientizăm şi toate relele pe care le poate genera. Învăţământul este o obligaţie, nu o plăcere.

 În concordanţă cu intenţiile exprimate eforturile sunt concentrate pe evaluarea elevului din învăţământul preuniversitar.

         Am considerat necesară includerea unui capitol destinat evaluării profesorului (Capitolul 4), întrucât acesta este unicul responsabil în desfăşurarea instruirii, educării, dar şi al evaluării elevului. 

        

         Consider că acest pas trebuia facut, iar acum este momentul oportun. Opiniile cititorilor sunt binevenite pe blogul „evaluare-motivare.blogspot.com”. Cei interesaţi de opiniile mele în diverse probleme pot accesa blogul personal „mihael-duca.blogspot.com”.

         Am început redactarea acestei lucrări în 2014, între timp, din punct de vedere legislativ, au apărut unele modificări; acestea nu alterează ideile sau argumentaţia prezentată în carte.

Ce limba vorbeau dacii?

Avem putine date despre originea dacilor. Dar stim mai mult decat acum 30 de ani. 

Se stie ca dacii nu cunoasteau scrisul, adica nu aveau si o limba scrisa. E adevarat ca propaganda regimului ceausist a incercat sa caute fel si fel de explicatii care sa coafeze realitatea, sa explice de ce nu aveau dacii o limba scrisa. Dacii reprezentau o populatie inapoiata, ca majoritatea triburilor din acea vreme. In mod evident unii dintre ei, dupa infiintarea provinciei romane Dacia ar fi putut invata limba imperiului si ar fi putut scrie despre poporul sau, poporul dac. Se pare ca nu s-a intamplat asa. 
De remarcat si lipsa de preocupare a romanilor, a invatatilor romani in a prezenta date despre triburile care existau in cadrul imperiului si la marginile acestuia. Noi stim ca la nord de Dunare au locuit in perioada imperiului roman dacii intrucat romanii asa le-au spus. Dar nu stim daca acea populatie isi spunea daci. Nu stim nimic despre originile lor, nimic despre limba lor. Aceasta atitudine e partial corecta intrucat toate aceste trinuri reprezentatu pentru romani niste barbari ce incercau mereu sa-i jefuiasca.

Asa cum am mai scris si eu si altii, daca dacii nu ar fi atacat imperiul roman, noi nu am fi stiut azi ca la nord de Dunare a existat o populatie numita daci. 

Multe informatii au putut culese din studiul Columnei lui Traian. Dar nu toate au fost valorificate corespunzator. 

Ceea ce mi se pare interesant la limba noastra actuala (limba romana) este influenta limbii albaneze, influenta ce a incercat sa o puna in evidenta filologul Dan Alexe in cartea sa Dacopatia si alte rataciri romanesti (2015). In mod de necontestat limba noastra este o limba romanica, dar ea a suferit influente nu numai din partea slavilor, cum s-a crezut pana acum, ci si a albanezilor. De fapt, in spatiul dunarean al atator migratii si framantari sociale, influentele reciproce au fost mereu prezente.

Autorul lansesaza si o ipoteza pe care incearca sa o sustina cu argumente, limba daca ar fi fost o limba de origine iraniana. In opinia mea demersul este gresit datorita faptului ca noi nu cunoastem nimic din limba daca, deci a incerca sa cauti origini unui limbi din care nu cunosti niciun cuvant, e o incercare esuata din start. E adevarat ca in Muntenia de azi traiau roxolanii, si ca in jurul Carpatilor existau numeroase populatii scite, dar nu e obligatoriu ca si dacii sa fie tot o populatie scita. Ar fi putut fi. Din punct de vedere istoric este important sa cunoastem adevarul despre toate evenimentele petrecute in trecut, dar pentru istoria poprului roman, e mai putin important. Dand dovada de bun simt in primul rand, ar trebui sa ne limitam in a afirma ca noi, romanii, ne tragem din populatiile ce au trait in spatial carpatic dupa colonizarea romana, ca suntem un rezultat al acestei colonizari. A pune un accent nejustificat pe originea daca este o greseala nu doar stiintifica, ci si de abordare. Noi trebuie sa ne mandrim cu originea cea mai evoluata, nu cu niste primitivi. Revenind la influentele limbii albaneze asupra limbii romane, este demn de remarcat ce popor important au fost albanezii in decursul secolelor. La un moment dat Egiptul a avut regi albanezi.

Dan Alexe face referiri si la tablitele de la Tartaria. Eu am mai scris, tablitele de la Tartaria au reprezentat o actiune propagandistica a regimului ceausist de a sustine mitul neamului mirific romanesc, poporul cel mai pasnic si cel mai evoluat din lume. A fost o actiune de masluire a istoriei, o noua dovada ca regimul ceausist nu se dadea in laturi de la nimic. Tablitele de la Tartaria au reprezentat cea mai grosolana incercare de fals istoric, niciun istoric strain nu s-a lasat pacalit. Eu l-am cunoscut pe un colaborator al celui ce a dirijat toata aceasta actiune a tablitelor de la Tartaria.

Dacopatia e o carte interesanta, ne dezvaluie multe din erorile cu care convietuim in relatie cu obiceiurile noastre. Sa va dau si un exemplu, celebrii mititei sau mici sunt de origine turca, insa denumirea de mititei vine din limba sarba. Noi doar ii mancam romaneste, pe manele.