Rio 2016 - un esec prognozat

JOCURILE OLIMPICE RIO 2016 – UN EŞEC PROGNOZAT

Scrisoare deschisă către Prim-ministrul României

Mâine se încheie a 31 -a ediţie a J.O. moderne, Rio 2016. Pentru delegaţia României nu mai există incertitudini, ci doar o realitate reprezentată de 4 (patru) medalii olimpice, locul 47 în clasamentul pe naţiuni..

Sunt destul de mulţi acei ce susţin că aceste patru medalii olimpice reprezintă un rezultat bun. Nu ne explică şi de ce. De ce România, o ţară cu 20 milioane de locuitori, una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană (poate şi cea mai săracă, într-adevăr), ar trebui să fie mulţumită de investiţia făcută în sport, tradusă prin patru medalii olimpice.

Eu consider această ediţie a J.O. cel mai mare eşec al României în plan sportiv internaţional.

Să ne uităm puţin şi la ţările din jurul nostru, pentru a avea termeni de comparaţie. Serbia a reuşit la această olimpiadă 6 (sase) medalii olimpice (fiind pe locul 32 în clasamentul general, în timp ce noi suntem pe locul 47). De ce am ales Serbia? Pentru că este o ţară mai mică decât România, are 7 (şapte) milioane de locuitori, mai mult, a trecut şi printr-un război de 7 ani (1991 – 1997). Mi se pare concludent. Să luăm un alt exemplu, Olanda. O ţară cât jumătate din Transilvania, cu 16 milioane de locuitori a obţinut 18 medalii olimpice (locul 11). Sa ne uitam si la Croatia, cu o suprafata cat jumatate din Transilvania si patru milioane de locuitori, 10 medalii olimpice (locul 17 in clasamentul pe natiuni).  Concluzia de bun simţ este doar una, ceva nu merge bine in România. Acest ceva poate fi tradus prin: investiţiile făcute în sport, pregătirea antrenorilor, recompensarea sportivilor şi antrenorilor, dar mai ales managementul sportului.

După cum se observă Comitetul Olimpic Român nu are nimic să-şi reproşeze. Ei sunt bine mersi, cu discursuri demagogice despre sport şi propriile interese. Trebuie să ne întrebăm, cine sunt membrii C.O.R.? Ce valoare managerială au ei, în calitatea lor de conducători ai sportului olimpic? (trebuie spus că ei se simt foarte competenţi în a interveni în procesul general de pregătire al sportivilor). Aproape toţi au ajuns în acest for de conducere pe baza „valizei cu medalii” cum bine se exprima cineva. Eu repet ce au spus şi alţii de decenii, faptul că ai fost un sportiv bun, cu „o valiză de medalii”, nu reprezintă o garanţie că vei fi un antrenor bun, cu atât mai puţin un manager bun. În România noastră, unde tupeul e prima calitate socială, mulţi au bătut cu pumnul în masă şi au obţinut posturi pe baza „valizei de medalii”. Prin urmare, eşecul ar fi trebuit să fie previzibil.

Dar nu numai C.O.R. este vinovat de acest dezastru al sportului de performanţă, federaţiile sportive, ministerul de resort, poartă o responsabilitate şi mai mare.

Organizarea sportului, de esenţă sovietică, nu mai poate genera performanţă în lipsa acelor metode barbare şi inumane aplicate în antrenament, când sportivii erau doar nişte mecanisme producătoare de medalii. Din nefericire, ca şi în învăţământ şi sănătate, cei ce se opun progresului, reformelor, sunt chiar cei din interiorul sportului, ei şi-au consolidat nişte locuri calde, sigure, ce rost are să-şi dea demisia pentru incompetenţă? Probabil datorită relaţiilor acestora cu presa, s-a ajuns ca acest eşec la J.O. să apară ca un succes... Adică asta e valoarea noastră, patru medalii?

În actuala situaţie, de colaps al sportului de performanţă, mi se pare imperativ ca prim-ministrul României să se implice personal, să ceară public demisia C.O.R. şi să cheme toţi şefii de federaţii cu un raport asupra situaţiei reale din fiecare disciplină sportivă, inclusiv cu o prognoză pentru J.O. din 2020.

Trebuie o nouă abordare a sportului de performanţă, un nou management al sportului, ce implică inclusiv (ca exemplu) reformarea sistemului competiţional intern.

Bineînţeles că ar trebui susţinute cât mai multe discipline sportive olimpice, însă acest fapt trebuie văzut în contextul realităţii din România, în care până şi discipline sportive de tradiţie, ca gimnastica şi canotajul s-au prăbuşit. Analizând impactul disciplinelor sportive olimpice în relaţie cu numărul de medalii ce poate fi obţinut, eu insist ca principalele opţiuni să fie canotajul şi gimnastica. Aceste două discipline ne-au adus şi cele mai multe medalii olimpice in istoria noastră sportivă. În relaţie cu aceste două sporturi trebuie luate câteva măsuri în regim de urgenţă şi de forţă, chiar dacă şi tocmai pentru că suntem în ceasul al 13-lea.

Dacă unele dintre dificultăţile cu care se confruntă canotajul şi gimnastica ţin de diverşi factori la nivelul sistemului, al ministerului (management), alte dificultăţi sunt reprezentate strict de baza materială, de investiţiile ce lipsesc în sport. Tocmai de aceea prim-ministrul României trebuie să se implice personal în rezolvarea unora dintre problemele sportului de performană, în relaţie cu reprezentarea României la J.O. Sportul românesc suferă din foarte multe motive, unul esenţial fiind structura lui de tip sovietic. În ceea ce priveşte canotajul şi gimanstica consider că aceste discipline olimpice pot fi susţinute în primul rând prin investiţii în baza materială. Canotajul suferă dintotdeauna de lipsa unui canal de antrenament. Mi se pare imperativ ca Guvernul României să se mobilizeze de urgenţă şi să asigure cel puţin trei canale de canotaj la nivelul standardelor internaţionale. Sursele de finanţare sunt multiple, importantă este voinţa şi decizia. Gimnastica suferă atât de lipsa spaţiilor de antrenament adecvate, cu referire la săli de antrenament (nu la hale de competiţie) cât şi la dotarea cu aparate. Noi avem o singură secţie de gimnastică care se apropie de nivelul de dotare cerut, Steaua Bucureşti. Gimnastica beneficiază de un centru de pregătire la Izvorani, dar e depăşită mentalitatea în care poţi ţine o viaţă sportivi şi antrenori închişi într-un „centru olimpic”. România ar trebui să aibă cel puţin 4 secţii de gimnastică moderne, după cele mai inalte standarde, cu dotare la nivel internaţional.

Întrucât rezolvarea acestor necesităţi (se vede că) depăşeşte capacitatea ministerului, a federaţiilor, vă rog domnule prim-ministru să vă implicaţi personal în rezolvarea acestor aspecte ale sportului de performanţă.

E de sperat ca şi actualul management al sportului de performanţă să cunoască o schimbare. Indiferent ce măsuri se vor lua la nivel de sistem, în lipsa unei baze materiale de înalt standard internaţional, performanţa sportivă este imposibilă.

Pentru o imagine actualizata a clasamentului pe natiuni la Jocurile Olimpice urmati acest link
clasamentul pe natiuni


In http://www.ziare.com/olimpiada/jocurile-olimpice-2016/campioanele-romaniei-s-au-intors-in-tara-de-la-rio-parca-eram-imbracate-de-la-ajutoare-oamenii-au-dat-cu-pietre-in-noi-1433805
este publicata opinia unei medalaite olimpice la Rio 2016, Ana Maria Popescu scrimera Ana Maria Popescu (Branza) a afirmat, la revenirea in tara de la Jocurile Olimpice, ca a avut un sentiment de inferioritate la Rio din cauza echipamentului de slaba calitate purtat.
Ana Maria Popescu a mentionat ca pana si echipa refugiatilor a avut un echipament de o calitate mai buna decat al nostru. "Cu siguranta nu echipamentul reprezinta motivul pentru care nu au fost unele rezultate. Cu siguranta, nu. Dar va garantez ca mergand prin satul olimpic am avut un sentiment de inferioritate. Nu poti sa ridic capul din pamant. Noi aveam o gluma intre noi ca suntem imbracati de la ajutoare. Era o gluma cu un gust sarat, amar pentru ca nu puteam sa ne amuzam de treaba asta. Pot sa va spun ca pana si echipa refugiatilor erau undeva langa noi, putin mai sus." a declarat Popescu, citata de News.ro.
De asemenea, Popescu i-a contrazis pe oficialii COSR care au sustinut ca echipamentul s-a largit adesea deoarece sportivii au cerut marimi prea mici."

Poti intelege ca un echipament s-a largit pentru ca s-a tras de el, fiind cu un numar mai mic, dar nu poti sa intelegi ca s-a si decolorat, lasand vopseaua pe pielea sportivilor.

Manifestul meu de dreapta

MANIFESTUL MEU DE DREAPTA (I)

                                                                    

La ce e util un manifest? La exprimarea clara a unor optiuni, dar si la promovarea lor. Acesta este primul motiv pentru care m-am hotarat sa elaborez acest manifest. Al doilea motiv este dorinta de a coagula o miscare de dreapta fundamentata pe valoare, ca principiu, dar si ca etalon. O societate care vrea sa functioneze bine sau macar normal trebuie obligatoriu sa aiba "valoarea" in centrul sau.

Manifestul meu de dreapta nu este un manifest general de dreapta, ideal sau atemporal, el exprima o anumita abordare filozofica generata de realitatea romaneasca, o realitate la care trebuie sa ne raportam in functie de transformarile sociale survenite dupa 1989.

Pentru a genera schimbare este necesar sa intelegem corect realitatea. Doar intelegerea corecta a realitatii poate permite o schimbare eficienta, masuri juste, actiuni coerente, rezultate optime. Raportarea corecta si intelegerea stadiului actual al evolutiei societatii romanesti deschide noi orizonturi de actiune, permite afirmarea unei noi categorii politice si a unor noi politicieni, Dreapta si oamenii sai.

O miscare de dreapta nu este obligatoriu sa fie reprezentata de un partid. Dar un partid de dreapta, pentru a reusi, trebuie sa se sprijine pe o miscare de dreapta.

Dar ce inseamna “Dreapta”?

“Dreapta” nu poate fi inteleasa decat in opozitie cu “Stanga”. Doua optiuni majore,  doua concepte politice ce se afla in opozitie din toate punctele de vedere. Desi actiunile lor sunt antagonice, Dreapta si Stanga coexista in societate, asa cum un om are o mana dreapta si o mana stanga. Dominatia exclusiva a Dreptei sau a Stangii se traduce prin totalitarism, mai mult sau mai putin evident. Pentru evolutia sociala normala a unei natiuni este nevoie de toate curentele de gandire, dar in primul rand de valorile umane si valoarea sociala a Dreptei.

Pentru a intelege mai bine Dreapta trebuie sa ne lamurim ce inseamna Stanga in Romania. Natiunea romana, noi, traim inca intr-o stare de retard datorata distrugerii valorilor natiunii prin politica de tip sovietic-ceausist, practicata dupa Al Doilea Razboi Mondial si trecerea Romaniei sub influenta sovietica. 45 de ani de “republica socialista” se pare ca au fost suficienti pentru a ne transforma intr-o turma fara ideal, fara dorinte, fara mijloace, un popor sarac intr-o tara bogata.

Regretul unora pentru regimul sovietic-ceausist tine de conjunctura si de “lupta de clasa”. Sunt inca cetateni (inclusiv politicieni) care urasc capitalismul, urasc democratia, urasc valoarea. Aceasta ura a lor este justificata prin faptul ca ei au avut avantaje intr-un regim anormal in care scara valorilor a fost inversata, prostia a fost declarata valoare si cu cat erai mai prost cu atat erai mai pretuit. Esecul “oranduirii socialiste” in Europa, inclusiv in Romania, nu tine de esecul filozofiei marxiste, ci de esecul prostanilor ce alcatuiau partidul comunist. Fara un regim totalitar-represiv regimurile comuniste europene nu ar fi rezistat nici macar un ciclu electoral, caci niciun popor nu accepta prosti in fruntea sa.

Este foarte adevarat ca, in general, tinerii au o orientare revolutionara, de Stanga. Progresul unei natiuni, insa, il propaga DREAPTA. Dreapta propaga progresul. Si eu, in adolescenta, am avut o orientare de stanga, si pentru mine "Che" Guevara a fost un idol etc. Dar, vine si maturitatea, maturitatea in gandire. Pe mine m-a ajutat si faptul ca am citit o parte din scrierile lui Marx, Engels, Lenin si Mao. Daca “Dialectica Naturii” reprezinta o lucrare valoroasa, celelalte lucrari mi-au aratat ca Stanga (Stanga-sovietic-ceausista) nu a reprezentat decat demagogie, demagogie transformata in politica de stat. Comunistii sovietici au acaparat puterea, si-au subordonat toate institutiile statului si au reprimat orice alta orientare, nu doar politica, ci si de gandire. In locul tau, al cetateanului, gandea “Partidul Comunist”.  Sub actiunea represiva a statului comunist, a activistilor si tortionarilor comunisti, poporul a ajuns intr-o faza de abrutizare sociala, eram condusi precum oile, in turma, cu bata de la spate. Ar trebui sa ne amintim ca in 1990, o parte din cetatenii acestei tari au iesit in strada scandand: “Noi muncim, noi nu gandim!”. Am uitat deja sau ne prefacem ca nu am auzit?

In Romania regimul sovietic a generat regimul ceausist. Regimul unor nulitati, regimul unui ucenic de cizmar, regimul care, sprijinit pe forta represiunii, nu pe forta ideii, a reusit sa impuna si sa mentina nulitatile in conducerea tarii. Regimul politic de Stanga din Romania, regimul sovietic-ceausist a reusit in 45 de ani sa transforme Romania intr-o ruina si un popor, intr-o natiune de nulitati. Este evident ca eu nu sustin ca toti romanii sunt niste nulitati, ca acest popor este o suma de nulitati. Doresc sa subliniez transformarea prin educatie si prin practica sociala impusa de comunisti, transformare pusa in practica prin metode similare metodei procustiene.  

Dupa 1989, din nefericire, tot comunistii, tot Stanga a ramas la putere in Romania. A fost lichidat Ceausescu (si gruparea lui), dar i-a luat locul gruparea Iliescu si comunistii din esaloanele 2-3 ale fostului P.C.R. Aceasta este tragedia poporului roman, a inlaturat un regim odios si s-a trezit condus de alti odiosi. In cea mai mare parte, clasa politica romaneasca este reprezentata de fosti comunisti, de fosti indivizi legati de Securitate sau fosti securisti, dar si de nulitati promovate tocmai pe acest criteriu, al prostiei (de catre toate partidele). Indiferent de denumirile pe care si le-au luat diferitele partide din Romania, indiferent ce idei demagogice si-au trecut in programe, indiferent ce clampanesc liderii lor in public, clasa politica din Romania este una de Stanga. Comunistii de ieri si neo-comunistii de azi conduc Romania. O conduc care neputinta, nesansa, neincredere si saracie. Romania este pe ultimul loc in Europa la toate capitolele. Ceea ce am afirmat aici nu este o lozinca, suntem pe ultimul loc in UE la toate capitolele dupa datele statistice. Oare noua ne place? Oare asta ne-am dorit? Chiar asta ne dorim?

Comunistii nu pot si nici nu vor dezvoltarea unei societati democrate in Romania. Comunistii urasc capitalul si capitalismul. Staganarea Romaniei timp de aproape 24 de ani li se datoreaza in excusivitate. Si nu au nicio scuza. Comunistii urasc democratia. Democratia permite afirmarea valorii. Comunistii nu p;ot accepta asa ceva, ar insemana sa-si taie craca de sub picioare. Valoarea si comunismul sunt doua concepte antagonice. Nu trebuie omisa nici dorinta de razbunare impotriva intregului popor roman pentru ca a acceptat capitalismul in 1990. Comunistii si neocomunistii doresc esecul capitalismului, vor ca poporul sa o duca cat mai rau posibil, pentru ca poporul sa regrete comunismul si evident, sa-i regrete pe comunisti.

Atacul furibund la adresa institutiilor statului din anul 2012 ne-a aratat ca dictatura partidului unic, in cazul nostru al acestei uniuni comuniste numita USL, este scopul comunistilor si neo-comunistilor romani. De ce vor ei puterea? Aici e cheita. Le trebuie puterea pentru ca vor sa domneasca. Comunistii vor sa domneasca, nu sa conduca. Ei vor sa aiba toate institutiile subordonate si servile, caci doar asa se poate domni. Ei nu doresc modernizarea statului roman, emanciparea sociala si nationala. Ei vor totul pentru ei si gasca lor. Si repet, modelul este cunoscut, pana in 1989, l-am trait cu totii, statul pseudo-democratic sovietic. Directivele NKVD se aplica si acum. Cum poti sa explici altfel dorinta bolnava de a avea toata puterea?

Sa ne uitam si la realitatea de acum, din anul 2013. Comunistii au 70% din Parlamentul Romaniei (uniunea USL), dar prefera sa conduca tara prin ordonante de urgenta. Care sunt urgentele guvernului comunist? El are o singura urgenta, puterea absoluta.

Dreapta trebuie sa fie miscarea sociala ce se opune dictaturii comuniste.

Dreapta exprima dorinta de progres a poporului roman

Comunistii au reusit in cei 45 de ani de dictatura in Romania se induca in subconstientul colectiv ideea subversiva a pacatului capitalist. Capitalul, capitalistii si capitalismul sunt percepute ca pericole sociale. Nimic mai gresit. Capitalul este deocamdata motorul societatilor din toata lumea. Capitalismul nu este o societate in care curge lapte si miere, e adevarat. Dar s-a dovedit, si noi, romanii, am trait experienta pe pielea noastra, ca “socialismul” e doar o societate criminala. Alegerea ne apartine.

S-au produs schimbari in Romania, din 1989 pana in prezent. Schimbarile produse in societatea romanesca dupa 1989, schimbari ce trebuie si cunoscute si recunoscute, au facut insa ca, in general, oamenii de valoare, atati cati are Romania, sa stea deoparte, sa se implice putin in viata sociala si aproape deloc in politica. Aceasta stare a avut si are efecte negative asupra capacitatii natiunii noastre de a evolua, cu sensul de a progresa. Progresul se face cu valori, cu oameni de valoare ce pot asigura un ideal, directii, mijloce si resurse pentru obtinerea bunastarii. Bunastarea nu ne-o da nimeni. Noi trebuie sa luptam pentu ea.

Alocatiile sociale date de guvern si indemnizatiile de somaj nu inseamna bunastare. Ele inseamana subzistenta. NU prin ajutoare sociale o natiune progreseaza. Daca ajutoarele sociale sunt excesive, capata caracter de mase, ele exprima de fapt ideologia sovietica, modelul social santajist, “nici nu mori, dar nici nu traiesti”. Eu nu-mi doresc sa fac parte dintr-un popor de intretinuti ai statului, de saraci ce sunt tinuti intentionat prin ajutoare sociale la periferia societatii, doar ca masa de votanti. Romania nu poate deveni un stat modern, un stat dezvoltat cu oameni fericiti (acesta este scopul, nu?)  daca jumatate dintre noi traiesc in saracie. Bogatia individuala si a natiunii se dobandeste prin munca. Dar nu prin orice fel de munca, ci prin munca bine facuta.

Exista acum in Romania un curent de saturatie fata de pacaleala comunista a USL-ului. S-a acrit deja lumea de modelul social promis de USL, exprimat prin sloganul epocii ceausiste: “voi va faceti ca lucrati, noi ne facem ca va platim”. S-a saturat lumea de minciuni si mincinosi. Contactul unei parti a romanilor cu societatea capitalista vestica, cu valorile occidentale determina din ce in ce mai multi cetateni sa isi doreasca altceva decat demagogie. Altceva decat ajutoare sociale. Altceva decat subzistenta.

Natiunea romana doreste bunastare. Acesta trebuie sa fie crezul Dreptei si aceasta este alternativa pe care trebuie sa o ofere poporului roman. Daca nu poate sa ofere o alternativa la nulitatea si demagogia comunista, Dreapta nu are de ce sa se nasca in Romania.

Provocarile Dreptei in Romania

Oamenii de valoare din Romania trebuie sa isi dea mana si sa inceapa construirea unei societati de succes pentru toti romanii. Pentru fiecare dintre oamenii de valoare din Romania trebuie sa devina o indatorire progresul tarii, progresul natiunii, obtinerea bunastarii. Acest lucru devine posibil prin unirea tuturor valorilor intr-o miscare de Dreapta. Cei aproape 24 de ani trecuti de la rasturnarea regimului comunist ne-au demonstrat incapacitatea partidelor de Stanga in conducerea tarii. Atragerea valorilor in miscarea Dreptei este unica premisa a victoriei in fata prostiei. Valorile izolate nu reusesc sa schimbe nimic. Prostii totdeauna se aliaza si prin numar inving cel mai adesea. Noi, cu totii am fost la scoala si nu am uitat replica lui Lapusneanu: “Prosti, dar multi”. De aceea miscarea Dreptei trebuie sa fie o asociere de valori, asociere la care romanii sa aiba sansa si posibilitatea sa adere.

Dreapta din Romania trebuie sa faca fata unor provocari destul de mari in acest deceniu, provocari ce izvorasc nu doar dintr-o instabilitate globala financiara, ci si din schimbarile rapide economice, politice si sociale ce au loc la nivel mondial. Pentru Dreapta nu este suficient sa se delimiteze de comunisti, trebuie sa evite greselile lor, dar trebuie sa evite si greselile politice comise in alte state, chiar capitaliste. Si in capitalism exista partide socialiste si comuniste. Din greseala in greseala ne-a dus Ceausescu. Acum este momentul pentru altceva. Dreapta trebuie sa explice si sa incurajeze punerea in centrul societatii a valorii.

Noi ne dorim “o tara ca afara”. Si bine facem. E bine insa sa nu copiem chiar absolut orice. Cand un partid de stanga reuseste sa stea mult la guvernare, statul este compromis chiar si in cazul unui stat capitalist cu bune traditii. Stanga este de obicei expresia acelor politicieni care sub umbrela demagogica a “bunastarii poporului”, saraceste intreaga tara, inclusiv poporul. Ce ne invata alterarea democratiei in Grecia? O lectie valoroasa. Regimul socialist grec/elen a bagat tara in faliment. Pe scurt, in urma cu aproximativ 15 ani, partidul socialist din Grecia a ajuns la putere. Si nu a mai vrut sa plece. Pentru a-si asigura ramanerea la putere si beneficiile puterii, socialistii eleni au recurs la o strategie in doi pasi. In prima faza, pentru a combate saracia si somajul au avut ideea de a face masive angajari in aparatul de stat, astfel au marit excesiv birocratia si inevitabil, coruptia sistemului. Acesta a fost primul pas gresit. Grecii traiau prost, dar traiau la stat, “timpul trece leafa merge, noi cu drag muncim”. Dezvoltarea unor sindicate puternice in Grecia a pus presiune pe guvern care, tot pentru a ramane la putere, a inceput sa mareasca salariile bugetarilor. Acesta a fost al doilea pas gresit. Si astfel grecii au inceput sa traiasca la stat, bine. Problema grava era ca grecii nu traiau pe banii lor, ci pe banii imprumutati de la banci. Guvernul socialist a incercat cat a putut sa ascunda aceasta realitate, dar la un moment dat minciuna a iesit la iveala si “buba s-a spart". Grecia a trecut milimetric pe langa falimentul de tara. Grecii acum sunt disperati. Viitorul lor pentru multi ani e distrus. Pentru ce? Pentru 15 ani de guvernare socialista. Nici noi nu am fost departe. Departe de dezastru. Ce ne-a salvat? In mod paradoxal, ne-a salvat criza din 2008. Guvernul Tariceanu, sustinut la acea vreme de PSD, tocmai incepea copierea modelului grec. In plin boom economic (anul 2007)  guvernul a imprumutat bani pentru cresterea pensiilor si salariilor. Doar doi ani mai tarziu, am platit cu varf si indesat (printre altele, taierea salariilor bugetarilor cu 25%). Populismul, comunismul si demagogia rimeaza foarte bine cu dezastrul, dezastrul intregii tari. Sa nu uitam.

Asa cum Stanga nu poate face politica de dreapta, tot asa Dreapta trebuie sa-si impuna sa faca politica doar de dreapta. Dreapta trebuie sa fie in spectrul politic romanesc acea lumina ce izvoreste din valoare si lumineaza intreaga natiune.

(va urma)

Ideologia nimicului ingroapa orice natiune

Si Iorga si Eminescu au sustinut si ne-au invatat ca istoria ne arata cine suntem si ce vom fi. Unul din efecte ar trebui sa se concretizeze intr-o lectie a istoriei, lectie pe care noi ca popor ar trebui sa o si invatam, cu scopul de a nu repeta greselile trecutului. Eu nu ma plictisesc repetand, noi, romanii, nu vom putea niciodata progresa si trai bine daca mergem tot din greseala in greseala.
Ce ne-a aratat istoria "comunismului" in Romania? Ca masurile economice nu pot fi ideologice. Adica, ignorarea sau alterarea principiilor economice produce - mai devreme sau mai tarziu - efecte catastrofale.
Ce ne arata perioada scursa din 1989 pana acum, la inceputul anului 2013? Acelasi lucru. Propagam idei de bunastare "socialiste", ceea ce inseamna prosteala pe fata, daca lipsesc posibilitatile economice de a le sustine. Si atunci se arunca in spatele intregii societati povara unor masuri luate in spirit ideologic.
In cazul Romaniei, situatia este catastrofala, intrucat clasa politica nu se poate coagula in termeni de politici economice. Noi avem PSD, PNL, PDL si foarte recent infiintatul PPDD, partide care toate sunt socialiste. Adica, noi nu avem alternative, adica nu avem solutii. Noi nu "stim" decat o solutie.
Natiunea romana nu este capabila sa descopere, sa calculeze, sa formuleze la o problema sociala doua solutii, noi stim doar una, si ai proasta, derivata din ideologia "comunista", numita acum "politica sociala" ca sa nu fie utilizat termenul de "socialist" care nu suna atat de bine.
Esenta politicii socialiste este aceeasi, de cand a fost formulata de Lenin si aplicata cu salbaticie de Stalin in fosta URSS, "nu muriti, dar nici nu traiti, dar cat traiti trebuie sa ne si multumiti". Sa ne multumiti ca nu va si omoram, ceea ce in realitatea se si intampla. Nu la aceeasi scara criminala, acelasi lucru  se intampla chiar si acum, in anul 2013, la 24 de ani de la trecerea la un regim democrat. Cel mai cutremurator exemplu despre indobitocirea si nimicnicia in care traim este dat de sistemul medical romanesc. In luna ianuarie 2013 au murit doi oameni din cauza unor fracturi. In Romania daca ti-ai rupt o mana sau un picior esti condamnat la moarte! Iata intrebarea la care ar trebui sa raspunda fiecare politician ales intr-o functie a statului: "Cum e posibil ca in anul 2013 sa mori din cauza unei fracturi?". Aceasta intrebare ar putea produce cateva raspunsuri care sa ne ajute sa punem in functiune un sistem se sanatate si nu un sistem mascat de exterminare la scara nationala, asa cum a fost creat de regimul sovietic-ceausist. Existenta acestui sistem de sanatate prin exterminare dovedeste mentalitatile sovietice ale intregii clase politice, care si-a creat privilegii si care, astfel, nu suporta si consecintele masurilor luate. Ca sa continui pe acelasi exemplu, inainte de 1989, smecherii de la PCR aveau la dispozitie spitalul Elias, unde totul era ca la carte, acum si-au pus suficienti bani in propriile buzunare incat sa se trateze in afara tarii, unde exista sisteme medicale adevarate. Prostimea? Pai nu le-am dat sarmale (sau carnat) si un pahar de vin pe la fel si fel de mitinguri electorale? Ce mai vor? Chiar asa.
Pe langa dispretul fata de oameni si idelologia de tip "comunist", politicienii romani nici nu pot. Neputinta vine din incapacitatea intelectuala. O mare parte sunt doar prosti. Iar asta se vede cu ochiul liber, ei nu sunt instare de rationamente simple, ei nu sunt in nstare sa-si faca o teza de doctorat, dar pe baza titluluii de doctor in stiinta vor sa para destepti. Partea si mai proasta este ca ei nu vor doar sa para mai destepti, ei chiar se cred destepti. Destepti ca au reusit sa plagieze. Sau in alte cazuri, ca si-au batut joc de sistemul de invatamant, caci acum numai cine nu vrea nu are o diploma universitara sau un masterat. Nu exista student la masterat care sa-si fi achitat taxa si sa nu obtina masterul. In sistemul asta de invatamant format din facultati de X si O, indiferent daca facultatea e de stat sau particulara se produc prostii cu scoala.
Nicolaescu, ajuns pentru a doua oara ministrul Sanatatii este un exemplu suplimentar, ce completeaza si sustine exemplul sistemului medical in ansamblu. In primul sau mandat ca ministru al guvernului Tariceanu (sustinut de PSD), s-a ales preful de sistemul de sanatate. L-a lasat intr-o stare mai rea decat l-a primit. Au existat voci atunci, care au spus ca exista interese financiare ce sunt strans legate de oameni din imediata sa apropiere, ca acele interese financiare sunt foarte puternice. Care a fost efectul? Nicolaescu este numit din nou ministru al Sanatatii. Este aceeasi strategie aplicata si in invatamant. Andronescu ministresa invatamantului pana la moarte. Pana la moartea natiunii. Nici nu conteaza. Noi NU CEDAM! N'asa? Daca nu se dovedeau plagiate peste palgiate, si acum Andronescu ar fi fost ministrul bun al Educatiei... Sunt cativa indivizi si individe cu functii strategice, cu adevarat indispensabili, care se rotesc pe functii ca si partidele la putere, patru ani voi, pe urma patru ani noi si tot asa.
Exemplul dat mi se pare suficient.
Concluzia mea: Este necesara ridicarea unei noi clase politice, caci PSD, PNL, PDL si ce-o mai fi, sunt fie formatati comunisti, fie derivati comunisti, ce nu pot si nu vor sa duca Romania spre progres. Progresul nu se poate face cu prosti. Romania are nevoie de noi politicieni, de oameni de valoare. In esenta, asta lipseste natiunii romane: valoarea.Si cum valoare nu se propaga prin actualele partide, o noua miscare politica trebuie sa se nasca. Aderarea la o noua doctrina politica reprezinta o datorie cetatenesca pentru toate personalitatile acestei tari.


PS
Cu sustinere politica, reforma sanatatii ar trebui terminata in maxim sase luni, de la A la Z. Introducerea coplatii nu inseamna reforma, arata doar prostie si prosteala, atat timp cat alte masuri vitale nu se iau, iar alte stari carentiale se trec cu vederea. Dar cum spuneam, sanatatea e in Romania o afacere de miliarde, pentru unii. Pentru altii, e moarte sigura.  "Moartea domnului Lazarescu" e logo de tara.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moartea_domnului_L%C4%83z%C4%83rescu

Bac 2012 - nu e un esec!

Toata media vuieste de esecul de la examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie 2012.
Nu e nici un esec. In primul rand, obisnuiti fiind cu copiatul, cu furatul, cu fraudatul am ajuns sa ne chiar credem buni. Chiar ne credeam un popor de destepti. O natie de manelisti destepti.
Cum s-a terminat cu copiatul, s-a termiant si desteptaciunea. A ras anul trecut toata Europa de noi.
Aproape toata lumea a inceput sa dea vina pe sistem, pe subiecte, pe bareme. Dar elevii? Elevii nu ar trebui sa invete?
Am auzit o fatuca la TV care marturisea ca a invatat o zi inainte de examen. Ca ea marea majoritate a celor picati la Bac.

„Dacă nu se mai poate face nimic cu bani în ţara asta, nu mai are rost să dăm BAC-ul”

Elevii nu invata pentru ca nu au de ce sa invete. Ei vor o meserie, vor sa munceasca, vor sa aibe banii lor, vor sa-si traiasca viata.
Trebuie sa ne obisnuim cu procentul de 40% daca vrem sa bagam toti elevii la liceu. Eu am inteles ca la Politehnica la Bucuresti poti sa devii inginer si daca nu ai Bacalaureatul luat, dar atunci sa facem o lege speciala, toti cei care nu au promovat Bac-ul sa fie admisi din oficiu la Politehnica. Spre marea satifactie a lui Andronescu. Si asa impacam si capra si varza.


Trebuie sa discutam si despre ce se face in scoala. Caci si scoala, in unele cazuri, e o mare pacaleala.

S-au incheiat alegerile locale 2012. A castigat PP-DD

Alegerile locale din acest an au validat un nou partid, PP-DD, partidul unui om, Dan Diaconescu. Un fel de Romania Mare a lui Vadim. Cine credea ca nu mai e loc pe scena politica pentru un nou partid, fie s-a inselat, fie doar spera.
Eu cred ca vor mai aparea partide noi in Romania.
Politica politicienilor si politica alegatorilor e de multe ori total diferita. Intr-o localitate, sa zicem Hunedoara, trei partide importante, PNL, PSD si UDMR, au mers in alegerile pentru functia de primar cu acelasi candidat. Politicienii au crezut ca au succes garantat. Alegatorii nu au fost de acord. Bineinteles ca se pot pune foarte multe intrebari in relatie cu esecul unui candidat sustinut de trei partide. Carcotasii ar spune ca nu candidatul e de vina pentru esec, ci cele trei partide. Adica PSD+PNL+UDMR=ESEC