vineri, 17 octombrie 2014

Ponta, spionul din carton

V.V. Ponta, actualul prim-ministru al Romaniei este dovedit pentru a prea multa oara ca un individ gol, fara continut, in afara dorintei de parvenire, un "mitic" perfect.
Dezvaluirea publica a faptului ca Ponta a fost ofiter S.I.E. pentru o perioada de timp, a produs o mica bomba de presa, desi acest lucru se stia demult.
Ponta a fost indrumat de Nastase Adrian, mentorul sau, sa intre in S.I.E pentru a-l ajuta in primul rand sa progreseze la Parchetul General si apoi si financiar, Ponta era un copil dintr-o familie saraca.
Atunci cand a fost propus pentru S.I.E. toata lumea implicata a stiut ca se comite o ilegalitate. In spirit de turma sovietic, Nastase Adrian, Iliescu Ilici si compania de comunisti au crezut ca vor ramane pe vecie la conducerea tarii si vor putea musamaliza aceasta ilegalitate pentru totdeauna. Din fericire Nastase a ajuns la puscarie. 
Introducerea pe usa din dos a lui Ponta la Parchetul General a creat si atunci luari de pozitie, dar nu suficient de puternice pentru a determina luari de pozitie publice si a pune presiune pe institutiile statului in vederea pedepsirii vinovatilor.
Asa se face ca ceea ce parea bine musamalizat si uitat, a aparut in plina campanie electorala, datorita lui Basescu. Presedintele Basescu are dreptate in toate afirmatiile privitoare la Ponta si S.I.E. Ceea ce mai trebuie facut este deconspirarea lui Ponta si asta se poate face si pe baza marturiilor acelora ce au suportat presiuni pentru a a-l angaja pe Ponta la Parchetul General. Apoi Ponta trebuie sa dea si banii inapoi catre S.I.E. sau catre Parchetul General. La cat de bogat este Ponta acum, cu sapte case, banii aceia nu mai reprezinta o problema, dar e bine ca STATUL sa-si recupereze banii, caci statul in Romania este sarac.
Cazul ascensiunii lui Ponta din nimic in prim-ministrul Romaniei, cu sanse de a ajunge presedintele tarii, arata de fapt pericolul statului comunist si explica inapoierea noastra ca natiune, inapoiere din care nu putem evada catre progres.

Inamicii democratiei si ai progresului


joi, 9 octombrie 2014

Un slogan de tip sovietic, "Mandru ca sunt roman"

Fiecare natiune isi cultiva o anumita "dragoste de tara" in randul indivizilor sai, ceea ce este normal. Fiecare individ are - ca fiinta sociala -  un anumit atasament pentru grupul sau, pentru tara sa. Nu despre aceste stari ale normalitatii discut, ci despre depasirea limitelor, despre demagogie si indoctrinare.
E greu sa te declari intr-o tara saraca din toate punctele de vedere - moral, intelectual etc. - "nemandru" ca esti cetatean al respectivei tari. Dar cu cat tara e mai saraca, cu cat populatia este mai inculta, cu atat slogane de tipul "Mandru ca sunt... (orice)" au un impact mai mare in randul indivizilor acelei natiuni. Aceasta mandrie nefundamentata, aceasta exacerbare a unui sentiment normal, de altfel, demonstreaza - in realitate - neputinta unui popor. Politicienii sunt acei ce transforma un sentiment national firesc intr-o actiune propagandist - demagogica, pentru a-si acoperi incapacitatea politica de a duce tara pe un drum al progresului social, pentru a-si acoperi afacerile nu doar oneroase, ci penale, in buna cardasie cu o parte a trusturilor de presa, televiziunilor etc. care gasesc si ele momentul si calea de a profita pentru a-si mari audienta si vanzarile.
Acesta este momentul istoric pe care il traverseaza Romania de la invazia sovietica incoace. Faptul ca P.S.D  - ca urmas al P.C.R. - si-a facut o lozinca de campanie din "mandria" romanilor chiar nu poate mira pe nimeni, dar arata cat de jos suntem ca natiune.
In realitate nu avem de ce sa fim mandri. Nu doresc acum sa insir toate neputintele noastre nationale (suntem pe ultimul loc in Europa la tot ce e pozitiv), sa descriu toata saracia si umilinta acestui popor, fiecare o simte pe pielea lui, dar nici nu putem merge pe calea acestui delir colectiv. Consecintele pot fi dezastroase. Istoria ne ofera numeroase exemple. Dar cel mai semnificativ exemplu mi se pare criza economica, sociala si morala din Germania perioadei interbelice, ce a permis ascensiunea unui individ periculos, gol de orice continut, Hitler.
Saracirea germanilor nu a fost consecinta politicii lui Hitler, ci a unei situatii determinate istoric, Hitler si partidul sau au profitat de acea conjunctura, nu au creat-o. In Romania saracirea si indobitocirea populatiei este o actiune deliberata, un obiectiv politic si - totodata - un mijloc pentru dobandirea/pastrarea puterii.
Disperarea unor politicieni pentru obtinerea/mentinerea puterii demonstreaza multe. Aceasta disperare nu are o legatura cu progresul social, ci cu propria imbuibare. Nu are legatura decat, in cazul Romaniei, cu o ura adanca fata de acest popor, pentru faptul ca in 1989 a inalturat nu doar "regimul ceausist", ci asa-zisul comunism cu totul. Este fapta pe care fostii sovietici-comunisti romani nu o pot ierta. Iliescu cat va trai, comunismul nu va muri in Romania.
Faptul ca presedintele PSD, V.V. Ponta, prim-ministrul Romaniei, un stat laic, un stat european, in sec. XXI afirma că este total împotriva scoaterii studiului opţional al Religiei din şcoli (susţinând că acesta ajută la dezvoltarea valorilor etice ale copiilor şi că, pe de altă parte, religia reprezintă şi parte a identităţii naţionale)(http://www.mediafax.ro/social/ponta-sunt-total-impotriva-scoaterii-religiei-din-scoli-religia-e-parte-a-identitatii-nationale-13304500) ma face sa sustin ca indobitocirea populatiei este un OBIECTIV POLITIC AL ACTUALEI CLASE POLITICE, a PSD in special.


Ponta e mandru de popii ortodoxi romani? Eu, din ce citesc in ziare si din ce vad la televizor, vad o adunatura avida de bani, rapace de-a dreptul, o adunatura de homosexuali, pedofili si hoti. Dar si criminali, sa nu uitam... Biserica nu mai are nicio valoare, e deja un pericol social, un atentat la sanatatatea mintala a copiiilor, un atentat la moralitatea acestei natiuni.
Cu sprijinul bisericii vrea Ponta si PSD sa isi consolideze puterea politica. Mizand pe votul celor mai amarati cetateni ai acestei tari, in mare parte semianalfabeti, traitori din ajutoarele sociale, pupatori de moaste. 
Acestora li se spune ca trebuie sa fie "mandri ca sunt romani". 
Dar cu cine ne mandrim de fapt? Cu laureati ai Premiului Nobel. Suna bine, nu? Doar ca acestia nu au trait si creat - de fapt - in Romania. Cel mai recent exemplu, laureatul din acest an Stefan Hell. Dar ce zice Hell despre Romania? Sa vedem: "A fost o ușurare enormă. România era o țară comunistă unde nu aveai nevoie să spui nimic. Și a fost grozav să trăiesc într-o țară unde se vorbea limba mamei mele. În sfârșit, vorbeam germană și mă simțeam german". Quod erat demonstrandum.

video

Pupand moaste Romania progreseaza in bezna ratiunii.




duminică, 5 octombrie 2014

Statul sovietic rus a fost creat cu sprijinul Germaniei



Aparitia statului comunist-sovietic in Rusia este o creatie germana, mai precis a unui general german din Primul Razboi Mondial.
In Romania, din nefericire, rescrierea istoriei (falsificarea ei) de catre regimul sovietic-ceausist a avut si are ca o consecinta directa si cu efecte dezastroase necunoasterea adevarului istoric. Necunoasterea istoriei, neintelegerea semnificatiei evenimentelor are ca efect, la nivel de individ si la nivel de natiune, neintelegerea lumii in care traim si, prin urmare, noi suntem incapabili sa luam deciziile corecte, sa planificam actiunile necesare.
Regimul sovietic-ceausist ne-a spalat creierele, ne-a transformat intr-o masa de “proletari” numai buna de exploatat, chiar in numele “luptei de clasa” de catre noua clasa a activistilor de partid.
Cum ar fi aratat Europa fara “lagarul socialist”? Cum ar fi aratat Romania fara regimul sovietic-ceausist? Care ar fi fost viata noastra atunci si acum?
Oare ar mai fi fost la putere un partid alcatuit din fosti comunisti ca actualul PSD? Am mai fi avut acest “capitalism de cumetrie” falimentar ce ne-a fost bagat pe gat de Ion Ilici Iliescu si esaloanele 3-4 ale fostului PCR? Eu sunt sigur ca nu.
Esecul poporului roman pe calea libertatii castigate in 1989 (anul acesta vom sarbatori 25 de ani) tine de perpetuarea comunistilor in conducerea statului roman. Iar actiunea lor este in esenta distructiva pentru natiunea noastra.
In acest climat social al tampirii colective, era si e absurd sa crezi ca adevarul, valoarea, au vreo semnificatie sociala.
Cum a ajuns “comunismul” in Romania toata lumea stie, cu tancurile rusesti, la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Dar cum s-a transformat un imperiu tarist intr-un stat sovietic, putini stiu si nu pentru ca ar fi un secret, ci pentru ca in Romania se “cultiva” ignoranta, daca se poate spune asa. “Multa scoala nu se cere, sa fi prost, sa ai putere”, aceasta era de fapt deviza regimului comunist.
In Primul Razboi Mondial, in 1917, Germania (Prusia) avansa rapid in ofensiva sa impotriva Italiei, Frantei si Rusiei (Imperiul Tarist). Acest fapt determina tarile Antantei sa infiinteze un comandament unic al armatei pentru o mai buna riposta impotriva Germaniei. Ca urmare razboiul se echilibreaza si Germania intelege ca nu mai poate lupta pe doua fronturi, asa incat generalul Ludendorff (cel mai important om in stat in perioada 1917-1918) ia decizia de a se concentra pe frontul de Vest, pentru a-i infrange pe francezi si a obtine rapid o pace avantajoasa. Acest fapt presupunea ca pe frontul de Est, pe frontul cu Rusia sa fie pace. Dar cum sa realizezi acest lucru? Ludendorff a gasit solutia. A luat legatura cu Vladimir Ilyich Ulyanov (ce traia in Elvetia, cunoscut mai ales prin porecla sa, Lenin) si a facut o conventie cu acesta. Conventia consta - in esenta - in urmatoarea negociere, Ludendorff il sustinea pe Lenin sa preia conducerea Rusiei, Lenin se obliga sa intrerupa orice conflict cu Germania, mai mult, sa accepte orice conditii, ca in cazul unei capitulari. Ceea ce s-a si intamplat, Ludendorff i-a asigurat transportul si toata logistica necesara lui Lenin pentru a ajunge in Rusia si a prelua puterea. In Octombrie 1917 Lenin era deja in fruntea partidului bolsevic si in fruntea Rusiei, iar in Martie 1918 trimisul sau Trotsky, semna o pace ca o capitulare cu Germania (Brest-Litovsk). E adevarat ca asta nu a folosit Germaniei, fiind infranta de statele Antantei, dar a reprezentat conditia pentru transformarea unui imperiu intr-un stat sovietic, asa-zis comunist. Putem spune ca un om a schimbat istoria lumii si soarta a sute de milioane de oameni? Da. Acest om a fost generalul Ludendorff, cu ajutorul lui Lenin. 


 Sa nu uitam istoria...

marți, 30 septembrie 2014

In drumetie la Furnalul de la Govajdie



Thesaurariat-ul din Sibiu (organism ce reprezenta Imperiul Austriac in Transilvania si care avea un birou si la Castelul Huniazilor, Hunedoara) hotareste in 1802 contruirea unui furnal la Govajdie.
Primul furnal cu flux continuu din Europa este cel de la Govajdie, contruit intre 1806 – 1810. Minereul de fier era scos din mina de la Ghelar.
La acest furnal s-au produs componente de fonta pentru Turnul Eiffel (Paris).
(Exista numeroase informatii pe internet despre zona Govajdie, despre istoricul activitatii miniere etc., unele dintre ele false cu totul sau partial, scrise cu scop propagandistic sau doar din prostie)

Monumentul istoric e doar o ruina...


Panoul de la intrare are darul sa furnizeze cateva informatii sumare.

O fotografie din colectia Pilu Gaina

O imagine din acelasi unghi din zilele noastre (jos)




In interior se poate vedee baza unui turn (cel din planul departat in foto de mai sus)




De la Hunedoara se poate ajunge intr-o plimbare de 10 km pe fosta linie ferata ce trece prin tunelul de la Govajdie. Dupa iesirea din tunel (spre fostul cătun Căţănaş), la aprox. 200 m exista  o constructie locuita (un fost canton, probabil) unde sunt aciuiti vreo sapte caini agresivi. Sa aveti un par la voi... De la acel loc, un drum coboara in vale, la sosea. 
Mi-a placut ca pe langa "masinisti" am intalnit si doua grupuri de biciclisti in vale. Soseaua este buna, din placi de beton. 

Iata cum arata in interior cladirea ce a mai ramas in picioare din ansamblul furnalului. Filmarea am facut-o cu o "sapuniera", calitatea nu e grozava, dar e satisfacatoare.



link http://youtu.be/8uPVwFaOknU

In opinia mea, pentru cativa pereti nu se merita drumul pana acolo. Dar ar fi o idee sa se faca macar o macheta a furnalului, cu fluxul tehnologic si sa sa refaca cuptorul de ardere. Pana la urma un turist vrea sa vada ceva, pe langa niste pereti ce mai au putin si cad...



sâmbătă, 30 august 2014

Creasta Muntilor Fagaras, de la Vest la...



Creasta Fagarasului de la Vest la... Cabana Negoiu (August 2014)

Vreme de vreo 30 de ani am evitat Muntii Fagaras datorita proastei reputatii a vremii, a microclimatului ce face ca in acesti munti vremea sa fie mizerabila, ploaie la nesfarsit, furtuni violente, vant extrem.
Vine o vreme cand iti spui ca trebuie sa o faci si pe asta, in acest caz, sa parcurg creasta Fagarasului de la Vest la Est. Mi-am facut un plan ce parea destul de usor de realizat, respectiv intrarea pe munte pe la Turnu Rosu, coborarea in Zarnesti. E adevarat ca de la Vest la Est traseul este mai dificil decat in sens invers, dar ce mai conta, aveam la dispozitie timp nelimitat. Dar cum zice ardeleanul, orice lucru bine facut incepe cu o pauza, asa si eu, am inceput cu o mica pauza pentru aprovizionare in Sibiu.


Inceputul e in Sibiu




Daca rucsacul meu cu tot cu haine si alte maruntisuri cantarea aproximativ 11 kg, dupa ce l-am umplut cu mancare a trecut usor spre 23 de kg. Mult prea mult. Cel mai greu au cantarit conservele, dar e ultima data cand mai iau conserve cu mine.

De la capatul drumului forestier ce pleaca de la Turnu Rosu (nume vechi Porceşti) se urca spre Chica Pietrelor continuu, portiunea din padure este insa o urcare pieptisa, extrem de dura (in loc de o jumatate de ora eu am facut o ora).
La Chica Pietrelor vantul sufla foarte tare, incat imi suiera in urechi. Asa va fi aproape tot timpul petrecut in Fagaras.

Chica Pietrelor 1606 m., indicatorul arata 3 ore pana la Saua Suru, 3 ore pana la Turnu Rosu (daca nu cari 23 de kg. in spate). 

De la Chica Pietrelor se trece pe langa Vf. Prislop (prin stanga lui) si pe carare apare apa unor izvoare, apa buna de baut. Cantinuand pe un traseu aproape drept, am ajuns la Apa Cumpanita, loc de campare bun si cu izvor si aici. Am vrut sa ajung in Saua Suru, sa campez acolo, dar in timp ce urcam pe Vf. Moasa, a venit furtuna. M-am ascuns sub o stanca si am asteptat sa treaca, uitandu-ma la cai cum pasc.


Dupa furtuna vantul a suflat asa de tare incat ma misca din loc, asa ca m-am intors la Apa Cumpanita unde am campat.
De aici am plecat pe soare spre Refugiul Scara, urcand spre Saua Surului, Muntele Budislavu, coborand la Lacul Avrig si apoi urcand Vf. Scara. 

De la Saua Suru (Vf. ramane in stanga) traseul este pe o curba de nivel ("pe coasta") pana la Muntele Budislavu.  Poteca intalneste mai multe izvoare. Muntele Budislavu in poza de mai jos.


Dupa ce am depasit Muntele Budislavu (cararea nu urca pe varf), am pornit spre Lacul Avrig (pozele de mai jos).

De la Saua Suru pana deasupra lacului indicatorul arata 2 ore.

Pe marginea lacului Avrig (foto de mai jos)


De la Lacul Avrig, poteca urca pe peretele pietros spre Saua Garbova, si de aici spre Vf. Scara. Mai jos o imagine cu poteca ce urca spre Saua Garbova (in stanga in plan apropiat Vf. Garbova, in plan departat, se intrezareste Vf. Scara).




Pe la jumatatea ascensiunii a inceput o ploaie usoara, sa zicem o ploaie mocaneasca, fara probleme, dar care a udat tot, facand mai dificila urcarea. Am continuat (era cea mai buna solutie) sperand ca ploaia se va opri. Dupa ce am ajuns la poalele Vf. Scara a inceput furtuna, o ploaie cu vant puternic, ce m-a facut sa-mi pun problema daca sa campez acolo sau sa continui, dincolo de varf fiind refugiul. M-am uitat in sus si am vazut creasta nu prea departe asa ca m-am hotarat sa continui pana la refugiul din Saua Scara. Scara este un varf inselator, alcatuit din mai multe planuri de inclinatie. Cand termini de urcat primul plan si ai impresia ca ai ajuns in varf, constati ca mai e un plan de urcat. Cand am ajuns sa urc al doilea plan, furtuna s-a dezlantuit salbatic, cu grindina si cu fulgere. Ce-ti poti dori mai mult decat sa te apropi de un varf cu fulgere in jurul tau si batut de gheata? Pelerina mea de ploaie dupa o jumatate de ora nu a mai facut fata, asa ca in acel moment eram deja ud pana la piele. Am continuat sa urc in viteza si in varf am constatat ca acolo sunt infipti doi stalpi de metal, cam la un metru unul de celalalt, un paratrasnet perfect. Am avut sansa...
Am coborat cu o si mai mare viteza si am ajuns la refugiul Scara (poza de mai jos).



(In spatele refugiului se afla Vf. Scara, invaluit in ceata, nori si orice se mai gaseste prin Fagaras).

Refugiul este chiar bun, are panou solar, dar priza de alimentare a fost... furata, asa ca utilitatea lui este zero.
La doua minute sub refugiu este un izvor cu apa potabila.
Noaptea am petrecut-o in refugiu. cu o furtuna atat de violenta incat vibra patul sub mine. Doresc sa arat ca refugiul este sutinut de niste piloni facuti din pietre si unul din colturi este sutinut de o teava... Mi s-a parut foarte periculos, mai ales ca pietrele de la ultima grinda au cazut, deci un pilon de sustinere mai putin fixeaza refugiul (foto de mai jos).


Dupa o noapte de cosmar, a fost o zi mai senina, cel putin la inceput. Am plecat hotarat sa recuperez din timp si sa ajung la Lacul Balea, sau cel putin la Lacul Caltun, la refugiu.
In drum spre Vf. Musceaua Scarii, am facut o mica pauza de hidratare si energizare (foto de mai jos).


Dupa acest varf, urmeaza Vf. Serbota 2331 m. (foto de mai jos). De la refugiul Scara pana pe Vf. Serbota am facut 2 ore.


Ceata deasa si iminenta unei ploi (foto de mai sus) m-au facut sa evit continuarea traseului de creasta spre Vf. Negoiu pe linie rosie si sa fac un traseu ocolitor pe linie gabena, evitand astfel o portiune dificila, Custura Saratii.
Am inceput coborarea abrupta prin Caldarea Pietroasa, urmand linia galbena ce urca apoi in Saua Cleopatrei (foto din Caldarea Pietroasa mai jos).


Dupa coborare urmeaza urcarea...

 

Sunt mai multe izvoare ce isi varsa paraiele in Caldarea Pietroasa, unele formand cascade interesante. 



Cand am ajuns in Saua Cleopatrei, a inceput furtuna (ploaia incepuse mai demult). O furtuna asa, ca in Fagaras, cu fulgere si putina gheata, sa tot ai senzatii...
Din Vf. Serbota pana in Saua Cleopatrei am facut 3 h 30 min (o ocolire ce duce la o pierdere de timp insemnata). 
O urcare in aceste conditii pe Vf. Negoiu devenea aproape imposibila si sinucigasa. Asa incat coborarea la Cabana Negoiu a fost singura optiune posibila.
Am inceput caborarea pe stancile ude, unde mi-am julit mainile si unde am simtit ca-mi ingheata degetele. E indicat sa ai la tine niste manusi pentru catarare (si coborare).
In foto de mai jos partea superioara din traseul spre Cabana Negoiu.

A plouat pana aproape de cabana. Am ajuns la ora 18, dupa 8 ore de mers (din Saua Cleopatrei pana la cabana am facut 2 ore si jumatate).
A doua zi am plecat spre Sibiu.


In patru zile efective pe munte, m-a plouat de 4 ori si cu gheata de 2 ori. In rest numai vant salbatic si ceata... Asa s-a incheiat incercarea mea de a strabate Fagarasul.


Privind spre Est, catre Negoiu