duminică, 30 octombrie 2016

O istorie sincera - note de lectura 6 - Invaziile migratorilor 2

"O istorie sincera a poporului român" de F Constantiniu, Note de lectura 6

Invazia populațiilor migratoare. Partea a 2-a

Istoricii români ocolesc anumite aspecte ale istoriei noastre, pe altele le înfrumusețează, pe altele chiar le falsifică.
Este adevărat, și istorici ai altor popoare încearcă să fardeze istoria popoarelor lor. Avem un exemplu chiar lângă noi, ungurii.
Istoria este doar una, iar rolul istoriei este de a ne învăța lecții. Dacă istoria nu poate fi o sursa de înțelepciune, dacă nu poate oferi explicații care să permită decizii înțelepte, istoria nu are nicio valoare.
În România condusă de sovieticii ceușiști istoria a fost un mijloc de tâmpire și spălare a creierelor populației. Această abordare a istoriei trebuie să înceteze. Atât în ceea ce privește istoria poporului român cât și a popoarelor din jur, ungurii, bulgarii etc. Comuniștii nu au dorit să se afle adevărul nici despre noi, românii, dar nici despre unguri, tocmai pentru a putea întreține un climat de ură între popoarele noastre, o manipulare etnică.
Un popor ușor de manipulat e un popor ușor de condus.
Autorul F. Constantiniu arată în prefațele sale la această carte că și acum încă se fac presiuni pentru a se prezenta o imgine falsificată asupra istoriei. Prin urmare eu înțeleg de ce a preferat să trateze extrem de succint perioada antică și perioada migrațiilor.
Cum eu rezist la presiuni, căcații e la CNI Traian Lalescu Hunedoara au început să obosească, iar populația din Hunedoara și-a dat seama de manipularea la care a fost supusă în raport cu mine, îmi permit să ofer niște date care sunt mai aproape de realitatea istorică decât cele ale manipulării comuniste.

Despre gepizi. Statul creat de gepizi

Gepizii (trib germanic) sunt considerati fie o subgrupă a goților, fie aliați ai acestora. Știm că atunci când goții (tervingi) au cucerit fosta provincia romană Dacia, au fost aliați și cu gepizii. Știm că o parte a gepizilor s-a stabilit și în zona carpatică (descoperirile arheologice confirmă).
De menționat că în anul 454 în alianță cu alte triburi germanice îi înfrâng pe huni (bătălia de la Nedao) și apoi fondează un regat, Gepidia, cu capitala la Sirmium  în Panonia (fosta capitala a romanilor din fosta province Panonia Inferior). Prin urmare, după dominația hunilor, în centrul Europei apare statul gepizilor.
În secolul șase aceștia vor fi cuceriți de avari.

Invazia avarilor. Statul avar. Ring

După gepizi, în Panonia au format un stat avarii.
Avarii din Panonia (numiti asa pentru a fi deosebiti de avarii din Caucaz) au urmat gepizilor in centrul Europei, formand un stat între secolele VI – IX.
Statul avar fondat în 567, a avut capitala intr-o fortareata numita Ring (a fost un hanat) .
Avarii în alianță cu lombarzii înfrâng pe gepizi și se stabilesc în centrul Europei. Avarii sunt aceia ce i-au convins pe lombarzi să se mute în nordul Italiei de azi. Avarii au stapânit o mare parte a Europei pe parcursul secolelor, din zona actuală a Austriei până la Marea Neagră.
Statul avar dispare datorită unor înfrângeri consecutive atât din partea Imperiului Bizantin cât și din partea francilor. Pépin d'Italie cucerește capitala Ring în 796.
După căderea dominației avare, în zona de est și centrală a Europei pătrund slavii și bulgari.

Invazia slavilor

Slavii au invadat Europa înaintea avarilor, dar invazia lor nu a fost una atât de violentă, încât a fost numită expansiune, nu invazie.
Slavii (cunoscuți și ca Antes, Sclaveni, Venethi) aparțin unei foarte mari populații cu origine în zona nord-estică a Europei. Numărul lor a fost imens, ei făcând parte acum din toate popoarele europene.
Prima mențiune a lor apare în sec. VI, în scrierile Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit), aceștia fiind semnalați în zona carpatică, de unde au trecut Dunărea, invadând zone ale imperiului.
Pricopius îi descrie: "while their bodies and hair are neither very fair or blond, nor indeed do they incline entirely to the dark type, but they are all slightly ruddy in color. And they live a hard life, giving no heed to bodily comforts..."
Slavii au avut o mare importanță în formarea unor state și popoare slave. Limba slavă a devenit limba multor popoare, spre exemplu bulgarii (deși de origine turcică) au renunțat la limba lor, vorbind slava.
Statele considerate slave in prezent sunt: Czech, Bosnia, Serbia, Poland, Slovakia, Belarus, Russia, Ukraine, Bulgaria, Macedonia, Croatia, Slovenia, Montenegro. În Germania slavii reprezintă circa 25% din populația actuală.

Invazia bulgarilor. Țaratul bulgar

Trib de origine turcică. Populațiile turcice au fost extrem de numeroase, în unele cazuri foarte numeroase. Există zeci, poate sute de populații turcice. Noi, în România suntem obișnuiți cu turcii din Turcia actuală, aceștia reprezintă doar una din populațiile turcice cunoscute, respectiv turcii otomani. Pe lângă aceștia există numeroase alte populații, spre exemplu, în apropierea noastră existând bulgarii.
În sec. IV bulgarii sunt menționați în nordul stepei caucaziene. Ei au făcut parte dintr-o mixtură de triburi în zona Uralilor, ceea ce a influențat structura lor socială, dar și influența ce au avut-o în acea regiune.
Bulgarii au pătruns prin nordul Mării Negre în Dobrogea actuală, stabilindu-se apoi în locul în care există și acum. Primul imperiu bulgar a fost fondat în 681. Bulgarii conduși se pare de Asparukh, cuceresc Moesia și înființează primul stat bulgar.

Invazia ungurilor. Maghiarii

O întrebare de la început, vorbim de o populație și un trib sau de mai multe populații? Ugor (sau cum au mai fost denumiti onogur, hunuguri, ungri) sunt de fapt mai multe populații cu origine în zona Munților Ural. Originea turcică a ungurilor, deși nerecunoscută de istoricii unguri, e mai puțin importantă. Cert este că ugorii au făcut parte dintr-o mixtură de triburi turcice, populațiile stepelor. Cronicarul bizantin Theophanes the Confessor (sec. IX) menționează existența lor ca  Onoğundur–Bulğars. Limba vorbită este specifică unor populații ce s-au format în zona Munților Ural, dar observăm că limba se mai schimbă în istorie.
După ce sunt înfrânți de pecenegi, ugorii (acele populații diverse) se deplasează spre vest și pătrund în zona Europei, în zona Panoniei și nu în zona carpatică, așa cum încearcă unii storici să insinueze. În secolul IX erau încă la Est de Carpați. 
În 907 este confirmată prezența lor în zona Europei Centrale, ugorii învingând armata bavareză în lupta de la Pressburg. În Europa se poate vorbi de unguri începând cu secolul X. Unii istorici consideră că de fapt ungurii reprezentau un mare conglomerat multietnic, din care megyer a devenit un trib conducător și a impus limba. Alți istorici consideră că Arpad a unificat toate triburile și a înființat primul stat maghiar. Pentru alți istorici numele de Arpad nici măcar nu există, aceștia considerând că Kurszán a fost cel ce i-a condus pe unguri, Arpad venind după el.
După acest moment ungurii încep o campanie de jafuri în toată Europa, stabilindu-se în zona lacului Balaton.
Este interesant de menționat că se vorbește de un stat al ungurilor, de fapt un principat, dar fără a i se preciza nici limitele, nici capitala, ci doar regele, Arpad. Istoriografia maghiarilor e plina de fapte eroice false, ca si istoriografia noastră.

In opinia mea ungurii au reprezentat un conglomerat multietnic (deci si multilingvistic) la sosirea in Europa, iar aici, tribul magyar prin Kurszán a obținut o dominație și s-a impus cu rol conducător. Cât despre asa-zișii strămoși huni și Attila, nicio legătură. Maghiarii trebuie, dacă vor istorie, să-și asume nu doar pe huni, ci și pe gepizi, pe avari și slavi. Iar din perioada antică pe iaziges și pe romani, ce au avut in Panonia două provincii. Dacă nu vor istorie, arunci să-și asume doar originile tribale din Urali. E interesant de văzut, analizele ADN ale maghiarilor spre ce populație vor duce.

Exista numeroase hărți ale Europei, din diferite perioade, dar fără a avea certitudinea autorilor lor.
Iată o hartă a Europei în anul 500. 




Pe această hartă se pot vedea cu galben onogoures adica populațiile ugorilor incluzând aici pe magiari și bulgari, ca popoare ale stepelor. 
O parte din Panonia și zona Carpaților este ocupată de triburile gepizilor. 



miercuri, 26 octombrie 2016

Cumințenia întunericului

Opera lui C. Brâncuși  - Cumințenia Pământului – nu a putut fi achitată prin subscripția publică a națiunii române. Un eșec care spune multe.
E bine să putem înțelege ceea ce se întâmplă pentru a putea avea concluzii pertinente pentru viitor.
Guvernul Romaniei a lansat o campanie prost gandită, prost aplicată și cu rezultate pe masură. Campania s-a numit Brancuși e al meu și își propunea să strângă 6 (șase!!!!) milioane de Euros.
În urma acestei acțiuni s-a stâns doar 1 (un) milion de Euros.
Bineînțeles, conform tradiției dâmbovițene, acțiunea a fost un succes.
De ce critic această acțiune? Pentru că a ieșit prost, dacă și-ar fi îndeplinit obiectivul, aș fi scris felicitări, nu mai pierdeam timpul să fac o analiză.
Premisele ratării:
1. Națiunea română e una înapoiată, nu doar săracă, există o legătură între sărăcie și înapoiere.
E eronat (ha ha) să pretinzi unor pupători de moaște să doneze pentru cultură. Am expus un principiu.
2. Suma propusă spre colectare din donație a fost exagerat de mare.
E eronat (ha ha) să crezi că de la un popor sărac poți strânge prin donație șase milioane de Euros. Dacă ar fi fost șase milioane de lei, s-ar fi strâns. Suma de 6 milioane de Euros a descumpănit din start.
3. Campania asta a fost gandită și realizată pentru intelectualii României, nu pentru pupătorii de moaște, pentru bouritici.
E eronat (ha ha) să crezi că 5000 de intelectuali– câți are țara asta (sunt optimist) – vor putea dona 6 milioane de Euros ( 6000000:5000=1200 Euros/cap de intelectual).

După război mulți viteji se arată, e adevărat. Dar nu m-a întrebat nimeni înainte de război.
Exact la fel se întâmplă și în domeniul Sănătății și al Educației, unde eu de vreo 20 de ani tot vorbesc și vorbesc... Ce sunt eu, radio?
Avem conducători atât de proști și de infractori încât nici nu vor să audă de privatizarea Sănătății și Educației.
Privatizarea este singura soluție.
Dar, pentru această națiune. poate e mai bine să se târască prin istorie pupând moaște. O întrebare, dacă finanțăm moaște, finanțăm religia, de ce ne mai trebuie spitale și școli?
Poporul român ar putea fi poreclit cumințenia întunericului.

Că fiecare popor își merită conducătorii, e știut de mult (Orice naţiune îşi are conducătorii pe care îi merită, Joseph de Maistre în Consideraţii despre Franţa,1796) prin urmare, nu trebuie să ne mire nimic. Iată adevărații conducători ai României dun ultimii 27 de ani.



Ideologia sovietică ne conduce spre cele mai negre coșmaruri în continuare. 




luni, 24 octombrie 2016

„O istorie sinceră a poporului român” Note de lectură 5

„O istorie sinceră a poporului român” Note de lectură 5. Migratiile – partea 1

F. Constantiniu consacră un subcapitol migratorilor în spaţiul fostei provincii romane Dacia „Autohtonii şi migratorii”. Foarte putin. 
După înfrângerea carpilor în 295, goţii pătrund în fosta provincie romană Dacia. Aceste populaţii migratoare sunt de fapt nişte conglomerate etnice, din care sunt menţionate de istorici doar cel mai important sau cele mai importante grupuri. Goţii erau însoţiţi de „taifali” spre exemplu, dar şi de alţii.
Această prezenţă a goţilor la nord de Dunăre mă determină să subliniez diferenţa între a stăpâni un teritoriu şi a popula un teritoriu.

A stăpâni şi a popula

Există o diferenţă între a stăpâni un teritoriu şi a-l popula? De cele mai multe ori există. Stapânirea unui teritoriu se poate face chiar şi de la distanţă, prin ceea ce numim „vasalitate”. Poate fi însă stăpânit un teritoriu şi prin conducere directă, ca în cazul coloniilor, dar fără ca populaţia stăpânitoare să fie acolo, ca populaţie ce trăieşte acolo, ci doar prin armată şi reprezentanţi. Este posibil şi ca populaţia cuceritoare să se stabilească în noile ţinuturi, să populeze, într-un număr mai mare sau mai mic acele pământuri.
În mod evident, aşa cum am scris deja, spaţiul la nord de Dunăre nu a rămas pustiu ca urmare a retragerii administraţiei romane, dar e greu de spus cât de numeroasă era acea populaţie romanizată ce a rămas, în majoritate o populaţie rurală. Putem să apreciem că a rămas un număr destul de însemnat, dacă goţii s-au luptat pentru a stăpânii aceste teritorii (cu scopul de a percepe biruri etc). La fel, e greu de estimat cât de numeroasă a fost populaţia triburilor goţilor ce s-au stabilit la nord de Dunăre.  
Stăpânirea goţilor  (adică a unor ramuri ale goţilor numite tervingi - vizigoţi) a avut câteva urmări, prin războaiele duse de aceştia sub comanda regelui lor Atanaric cu Imperiul Roman de Răsărit, dar şi cu hunii. Aşa cum am mai spus, goţii au reprezentat o populaţie foarte mare, ce stăpânea un teritoriu şi mai mare, din zona Carpaţilor până la Dniester, poate chiar mai departe.
Ca urmare a înfrângerii lui Atanaric de către huni în 376, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, Valens, permite unei grupări a goţilor conduşi de Fritigern să se instaleze la nord de Dunăre, în „teritoriile romane”, pentru a preveni năvălirea hunilor.
Este important de ştiut – în opinia mea – ce s-a întâmplat cu celelate triburi din jurul Daciei. Ce s-a ales de roxolani? Ce s-a ales de iaziges? Ce s-a ales de carpi?

Despre popoarele migratoare
E adevarat, pe noi ne intereseaza situatia din spatiul carpatic, insa ar trebui sa avem o perceptie mai larga a fenomenului migrator. In Europa a existat o permamenta migratie a unor populatii.
In mod evident aceste migratii nu puteau avea loc in interiorul Imperiului Roman, dar in restul continentului european au existat in permanenta. Impartirea imperiului in doua (Diocletian, 286) a fost determinata tocmai de greutatea apararii acestuia ca urmare a atacurilor migratorilor.
Populatiile migratoare au fost in unele cazuri foarte numeroase, in alte cazuri mai mici, alcatuite din uniuni de triburi. Istoria nu a pastrat toate evenimentele legate de populatiile migratoare, intrucat acestea nu cunosteau scrisul si nu consemnau nimic. Despre aceste populatii avem doar date din relatia lor cu marile civilizatii, in special cu cea romana.
Prin urmare e greu de urmarit toata miscarea populatiilor migratoare in Europa, insa se pot face cateva precizari.

Invazia hunilor în Europa

Hunii au fost un popor migrator, ce a trăit între sec. I şi VII în Asia Centrală, Caucaz şi estul Europei.
În 91 hunii erau semnalaţi lângă Marea Caspică, iar în jurul anului 150 au migrat în sudul Munţilor Caucaz. 
Începând cu anii 370, hunii stabilesc o scurtă dominaţie asupra Europei până în 453 cînd, odată cu moartea lui Attila, decade şi puterea hunilor.
La începutul anilor 380 un grup de huni primesc statut de „foederaţi” din partea Imperiului Roman de Răsărit şi li se permite stabilirea în Panonia, prin urmare aveau permisiunea şi să lupte ca mercenari în armata imperiului. Este interesant de remarcat că hunii nu au avut un singur conducător, trăiau sub forma mai multor grupări/triburi si uniuni de triburi, fiecare cu conducătorul său.
Hunii nu au început campania lor în estul Europei singuri, ci în alianţă cu alte triburi, cel mai important fiind alans (alani). Alans ocupau la acel moment o zonă ce corespunde aproximativ Ucrainei de azi.
Odată cu stabilirea hunilor în Panonia avem noi informaţii despre populaţia băştinaşă din nordul Dunării. Autorul descrie la pag. 52 solia lui Priscus din Panion la Attila (448), prilej cu care sunt menţionate sate de băştinaşi din zona Banatului ce plăteau tribut/biruri hunilor.
Pătrunderea hunilor în Europa a avut mult mai multe consecinţe, între care şi presiunea exercitată asupra goţilor ce au înaintat către vestul Europei şi au determinat prăbuşirea Imperiului Roman de Apus. Grupuri ale vizigoţilor au ajuns până în Spania, unde s-au stabilit (şi azi există localităţi populate de urmaşii vizigoţilor). 



Gotii si spatiul carpatin
Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur” a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani (Ion Lemnaru si Stan Avram) în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m). Din tezaurul compus iniţial se pare din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.