sâmbătă, 22 aprilie 2017

Evaluarea si motivarea elevului 2017

A trecut anul 2016 si cartea mea "Evaluarea si motivarea elevului" nu a fost publicata, dar vine si vestea cea buna, luna viitoare va aparea. 
Pana la mimentul lansarii ei in spatiul public va invit sa cititi introducerea acestei lucrari. 



INTRODUCERE



Am conceput această lucrare fixându-mi ca destinatari ai informaţiei studenţii, profesorii şi societatea civilă (părinţii şi organizaţiile ce luptă pentru emanciparea educaţiei în România).
Cartea reprezintă o abordare nouă nu doar prin tema aleasă, respectiv relaţia evaluării cu motivarea elevului, ci şi prin modul de concepere a temei.
Recomand studiul acestei lucrări în ordinea prezentării capitolelor, începând chiar cu această introducere.

De ce merge copilul la şcoală? Răspunsul simplu este pentru că în România există această obligaţie, reglementată prin lege. Altfel spus, societatea îl obligă pe copil – viitorul adult – să înveţe. Dar cum susţine societatea această obligaţie? Iată o întrebare care înainte de a primi un răspuns necesită o profundă reflexie. Ar trebui să ne întrebăm şi dacă ceea ce este obligatoriu este în final şi util (atât pentru viitorul adult, cât şi pentru societate). Îşi îndeplineşte oare învăţământul funcţia sa socială?
În concepţia mea, unul dintre cele mai puternice mijloace ale şcolii în activitatea de instruire şi educare a copilului este reprezentat de evaluare. Cum evaluăm? Evaluăm elevul pentru a-i pune note în catalog sau pentru a-l dirija în procesul de învăţare? Evaluăm pentru a recompensa sau pentru a pedepsi? Este evaluarea obiectivă? Problematica evaluării este amplă, dezbaterea pe această temă este continuă.
Mi-am propus prin această lucrare să pun în evidenţă categoria de evaluare a elevului, a beneficiilor aduse învăţământului de o evaluare eficientă şi, mai ales, să subliniez beneficiile evaluării în sfera motivaţională a elevului.
Evaluarea poate fi privită în două ipostaze: ca tehnică (tehnologie) şi ca mijloc încorporat instruirii şi educaţiei şcolare.

         Cartea nu-şi propune să fie o sumă de teorii şi principii, definiţii şi clasificări, ci o construcţie, plecând de la nevoile generate de realitatea activităţii didactice din România. Analiza conceptelor, teoriilor şi principiilor are ca obiectiv realizarea unei deschideri pentru asumarea unuei noi concepţii în domeniul evaluării elevului, plecând de la realitatea practicii din învăţământul românesc spre realizarea obiectivelor pe care ni le propunem ca societate.
         Nu am iniţiat această construcţie de la ipoteza falsă şi demagogică a elevului ce s-a născut cu un singur scop în viaţă, acela de a învăţa. Dacă copiii ar putea să aleagă, o mare parte nu ar frecventa şcoala. Adulţii nu ar trebui să uite că şcoala este o structură instituţională artificială, inventată pentru a răspunde unei nevoi sociale şi nu pentru a răspunde unei nevoi biologice a copilului. Iată, de fapt, trăsătura esenţială a acestei instituţii numită „şcoală”, artificialitatea. Pe lângă  toate efectele pozitive pe care le dorim din partea învăţământului, ar trebui să conştientizăm şi toate relele pe care le poate genera. Învăţământul este o obligaţie, nu o plăcere.
 În concordanţă cu intenţiile exprimate eforturile sunt concentrate pe evaluarea elevului din învăţământul preuniversitar.
         Am considerat necesară includerea unui capitol destinat evaluării profesorului (Capitolul 4), întrucât acesta este unicul responsabil în desfăşurarea instruirii, educării, dar şi al evaluării elevului. 
        
         Consider că acest pas trebuia facut, iar acum este momentul oportun. Opiniile cititorilor sunt binevenite pe blogul „evaluare-motivare.blogspot.com”. Cei interesaţi de opiniile mele în diverse probleme pot accesa blogul personal „mihael-duca.blogspot.com”.
         Am început redactarea acestei lucrări în 2014, între timp, din punct de vedere legislativ, au apărut unele modificări; acestea nu alterează ideile sau argumentaţia prezentată în carte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu