sâmbătă, 30 august 2014

Creasta Muntilor Fagaras, de la Vest la...



Creasta Fagarasului de la Vest la... Cabana Negoiu (August 2014)

Vreme de vreo 30 de ani am evitat Muntii Fagaras datorita proastei reputatii a vremii, a microclimatului ce face ca in acesti munti vremea sa fie mizerabila, ploaie la nesfarsit, furtuni violente, vant extrem.
Vine o vreme cand iti spui ca trebuie sa o faci si pe asta, in acest caz, sa parcurg creasta Fagarasului de la Vest la Est. Mi-am facut un plan ce parea destul de usor de realizat, respectiv intrarea pe munte pe la Turnu Rosu, coborarea in Zarnesti. E adevarat ca de la Vest la Est traseul este mai dificil decat in sens invers, dar ce mai conta, aveam la dispozitie timp nelimitat. Dar cum zice ardeleanul, orice lucru bine facut incepe cu o pauza, asa si eu, am inceput cu o mica pauza pentru aprovizionare in Sibiu.


Inceputul e in Sibiu




Daca rucsacul meu cu tot cu haine si alte maruntisuri cantarea aproximativ 11 kg, dupa ce l-am umplut cu mancare a trecut usor spre 23 de kg. Mult prea mult. Cel mai greu au cantarit conservele, dar e ultima data cand mai iau conserve cu mine.

De la capatul drumului forestier ce pleaca de la Turnu Rosu (nume vechi Porceşti) se urca spre Chica Pietrelor continuu, portiunea din padure este insa o urcare pieptisa, extrem de dura (in loc de o jumatate de ora eu am facut o ora).
La Chica Pietrelor vantul sufla foarte tare, incat imi suiera in urechi. Asa va fi aproape tot timpul petrecut in Fagaras.

Chica Pietrelor 1606 m., indicatorul arata 3 ore pana la Saua Suru, 3 ore pana la Turnu Rosu (daca nu cari 23 de kg. in spate). 

De la Chica Pietrelor se trece pe langa Vf. Prislop (prin stanga lui) si pe carare apare apa unor izvoare, apa buna de baut. Cantinuand pe un traseu aproape drept, am ajuns la Apa Cumpanita, loc de campare bun si cu izvor si aici. Am vrut sa ajung in Saua Suru, sa campez acolo, dar in timp ce urcam pe Vf. Moasa, a venit furtuna. M-am ascuns sub o stanca si am asteptat sa treaca, uitandu-ma la cai cum pasc.


Dupa furtuna vantul a suflat asa de tare incat ma misca din loc, asa ca m-am intors la Apa Cumpanita unde am campat.
De aici am plecat pe soare spre Refugiul Scara, urcand spre Saua Surului, Muntele Budislavu, coborand la Lacul Avrig si apoi urcand Vf. Scara. 

De la Saua Suru (Vf. ramane in stanga) traseul este pe o curba de nivel ("pe coasta") pana la Muntele Budislavu.  Poteca intalneste mai multe izvoare. Muntele Budislavu in poza de mai jos.


Dupa ce am depasit Muntele Budislavu (cararea nu urca pe varf), am pornit spre Lacul Avrig (pozele de mai jos).

De la Saua Suru pana deasupra lacului indicatorul arata 2 ore.

Pe marginea lacului Avrig (foto de mai jos)


De la Lacul Avrig, poteca urca pe peretele pietros spre Saua Garbova, si de aici spre Vf. Scara. Mai jos o imagine cu poteca ce urca spre Saua Garbova (in stanga in plan apropiat Vf. Garbova, in plan departat, se intrezareste Vf. Scara).




Pe la jumatatea ascensiunii a inceput o ploaie usoara, sa zicem o ploaie mocaneasca, fara probleme, dar care a udat tot, facand mai dificila urcarea. Am continuat (era cea mai buna solutie) sperand ca ploaia se va opri. Dupa ce am ajuns la poalele Vf. Scara a inceput furtuna, o ploaie cu vant puternic, ce m-a facut sa-mi pun problema daca sa campez acolo sau sa continui, dincolo de varf fiind refugiul. M-am uitat in sus si am vazut creasta nu prea departe asa ca m-am hotarat sa continui pana la refugiul din Saua Scara. Scara este un varf inselator, alcatuit din mai multe planuri de inclinatie. Cand termini de urcat primul plan si ai impresia ca ai ajuns in varf, constati ca mai e un plan de urcat. Cand am ajuns sa urc al doilea plan, furtuna s-a dezlantuit salbatic, cu grindina si cu fulgere. Ce-ti poti dori mai mult decat sa te apropi de un varf cu fulgere in jurul tau si batut de gheata? Pelerina mea de ploaie dupa o jumatate de ora nu a mai facut fata, asa ca in acel moment eram deja ud pana la piele. Am continuat sa urc in viteza si in varf am constatat ca acolo sunt infipti doi stalpi de metal, cam la un metru unul de celalalt, un paratrasnet perfect. Am avut sansa...
Am coborat cu o si mai mare viteza si am ajuns la refugiul Scara (poza de mai jos).



(In spatele refugiului se afla Vf. Scara, invaluit in ceata, nori si orice se mai gaseste prin Fagaras).

Refugiul este chiar bun, are panou solar, dar priza de alimentare a fost... furata, asa ca utilitatea lui este zero.
La doua minute sub refugiu este un izvor cu apa potabila.
Noaptea am petrecut-o in refugiu. cu o furtuna atat de violenta incat vibra patul sub mine. Doresc sa arat ca refugiul este sutinut de niste piloni facuti din pietre si unul din colturi este sutinut de o teava... Mi s-a parut foarte periculos, mai ales ca pietrele de la ultima grinda au cazut, deci un pilon de sustinere mai putin fixeaza refugiul (foto de mai jos).


Dupa o noapte de cosmar, a fost o zi mai senina, cel putin la inceput. Am plecat hotarat sa recuperez din timp si sa ajung la Lacul Balea, sau cel putin la Lacul Caltun, la refugiu.
In drum spre Vf. Musceaua Scarii, am facut o mica pauza de hidratare si energizare (foto de mai jos).


Dupa acest varf, urmeaza Vf. Serbota 2331 m. (foto de mai jos). De la refugiul Scara pana pe Vf. Serbota am facut 2 ore.


Ceata deasa si iminenta unei ploi (foto de mai sus) m-au facut sa evit continuarea traseului de creasta spre Vf. Negoiu pe linie rosie si sa fac un traseu ocolitor pe linie gabena, evitand astfel o portiune dificila, Custura Saratii.
Am inceput coborarea abrupta prin Caldarea Pietroasa, urmand linia galbena ce urca apoi in Saua Cleopatrei (foto din Caldarea Pietroasa mai jos).


Dupa coborare urmeaza urcarea...

 

Sunt mai multe izvoare ce isi varsa paraiele in Caldarea Pietroasa, unele formand cascade interesante. 



Cand am ajuns in Saua Cleopatrei, a inceput furtuna (ploaia incepuse mai demult). O furtuna asa, ca in Fagaras, cu fulgere si putina gheata, sa tot ai senzatii...
Din Vf. Serbota pana in Saua Cleopatrei am facut 3 h 30 min (o ocolire ce duce la o pierdere de timp insemnata). 
O urcare in aceste conditii pe Vf. Negoiu devenea aproape imposibila si sinucigasa. Asa incat coborarea la Cabana Negoiu a fost singura optiune posibila.
Am inceput caborarea pe stancile ude, unde mi-am julit mainile si unde am simtit ca-mi ingheata degetele. E indicat sa ai la tine niste manusi pentru catarare (si coborare).
In foto de mai jos partea superioara din traseul spre Cabana Negoiu.

A plouat pana aproape de cabana. Am ajuns la ora 18, dupa 8 ore de mers (din Saua Cleopatrei pana la cabana am facut 2 ore si jumatate).
A doua zi am plecat spre Sibiu.


In patru zile efective pe munte, m-a plouat de 4 ori si cu gheata de 2 ori. In rest numai vant salbatic si ceata... Asa s-a incheiat incercarea mea de a strabate Fagarasul.


Privind spre Est, catre Negoiu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu