Everestul si tragediile sale

Omul este un animal foarte crud şi, în acelaşi timp, sinucigaş.

Dar ar fi mult prea incompletă caracterizarea speciei umane dacă am rămâne doar la aceste atribute. Omul are o şi curiozitate de-a dreptul bolnăvicioasă, dar şi o ambiţie nemăsurată.

De la viaţa tribală sub soarele arzător al Africii, omul a ajuns să trăiască aproape de Polul Nord, la temperaturi sub limita îngheţului. Omul a mers mereu mai departe, tot mai departe, iar cand nu a mai avut unde merge pe orizontală, în lungul şi latul Pământului, a început să urce, munte după munte.

Dacă specia noastră a mers tot mai departe, risipindu-se în toate colţurile Pământului, acest fapt nu s-a petrecut din spirit de aventură, ci din nevoia de supravieţuire, din nevcoia de a găsi un loc de viaţă cât mai bun. Urcatul munţilor reprezintă însă doar spiritul de aventură, transformat în sport. Iar acest sport a devenit din ce în ce mai popular şi poate de aceea alpinismul pare un sport uşor, accesibil oricui. Este adevărat că tehnologia a progresat, că şi cunoştinţele noastre despre activitatea umană în relaţie cu muntele au devenit mai ample, dar muntele rămâne munte, iar omul este tributar propiei sale capacităţi, fizice, intelectale, şi morale. De prea multe ori oamenii işi supraevaluează propria capacitate şi nu doar în sport. Această evaluare falsă a propriilor capacităţi determină totdeauna rezultate pe măsură, iar în cazul sportului, poate avea ca urmare chiar moartea.

Everestul – fiind cel mai înalt munte al planetei – devine un obiectiv al ambiţiei multor oameni. Unii dintre aceşti se joacă cu moartea, de-a dreptul. Câteodată căştigă omul, câteodată, nu. Când spun că unii oameni se joacă cu moartea, am descris o realitate, căci a te ambiţiona să urci fără oxigen Everestul este o loterie, o „ruletă rusească”. Nu ai nicio certitudine că vei supravieţui. Da, e adevărat, unii au supravieţuit, dar asta nu e o lege, e mai degrabă o întâmplare.

Acum, pe creasta Everestului sunt peste 200 de cadavre. Alpinişti ce au crezut că se vor întoarce triumfători. De ce triumfători? Pentru că „au cucerit Everestul”. O prostie mai mare nici că se putea. Toţi marii aplinişti, cei ce au murit de bătrâneţe, au spus că omul nu cucereşte niciodată un munte, cel mult, se întrece cu sine însuşi.

Am vazut de-a lungul timpului mai multe filme despre Everst şi despre încercările de a ajunge în vârf. Ştiam că mulţi au murit încercând, dar niciodată nu am crezut că poteca ce duce către vârf e mărginită de zeci de cadavre. Cadavrele celor ce nu au reuşit.

Unele dintre aceste cadavre sunt neidentificate, altele se cunosc şi se cunoaşte şi povestea lor.

Dorinţa de a transforma aventura în sport, poate fi mortală, chiar şi pentru cei mai buni dintre cei buni.

Babu Chiri Sherpa (https://en.wikipedia.org/wiki/Babu_Chiri_Sherpa) un extraordinar alpinist, recordmen al urcărilor pe Everest a murit acolo în 2001.  

Unul dintre cele mai cunoscute cadavre ce zac chiar în apropierea vârfului este cadavrul cu bocanci verzi („The Green Boots”). Este chiar în potecă, iar alpiniştii pentru a ajunge la vârf trebuie să treacă peste picioarele lui. Deşi neindentificat, se admite că ar fi fost un indian, Tsewang Paljor, mort în 1996.

O poveste cu final tragic au avut şi soţii Arsentiev, Francys şi Serghei. Cei doi au urcat împreună pe Everest, dar la un moment dat, datorită condiţiilor, s-au despărţit. 

În Mai 1998 Francys a fost prima femeie din USA ce a ajuns pe Everst fără oxigen suplimentar. La coborârea de pe vârf s-a petrecut tragedia. Doi aplinişti uzbeci au întâlnit-o în timp ce coborau, i-au dat oxigenul lor şi au încercat să o coboare, dar la scurt timp epuizaţi au fost nevoiţi să o abandoneze. Soţule ei, Serghei, a ajuns la bază şi văzând că soţia lui nu e acolo, a urcat înapoi pentru a o salva (uzbecii ce au ajutat-o pe Francys l-au întâlnit în timp ce el urca). Din nefericire a murit în încercarea de a coborî la ea. Corpul lui a fost găsit un an mai târziu.

Doi aplinişti Ian Woodall şi Cathy O’Dowd ce urcau spre vârf au auzit-o strigând şi şi-au întrerupt ascensiunea, încercând să o ajute. Şi-au riscat viaţa coborând până la ea, i-au dat oxigen, dar era prea târziu pentru ca Francys să mai poată merge, au lăsat-o acolo şi s-au reîntors la bază pentru a raporta situaţia şi a cere ajutor.

Ian Woodall şi Cathy O’Dowd au rămas marcaţi de întâmplare, au povestit că atunci când au părăsit-o pe Francys, aceasta a strigat după ei ”Vă rog, nu mă părăsiţi”. Opt ani mai târziu (2007) au urcat special pe Everest pentru un ritual de înmormântare pentru Francys, au acoperit-o cu steagul USA, au pus un bileţel din partea copilului ei şi o jucărie de pluş. Cu acea ocazie au şi coborât cadavrul mai jos, pentru a nu putea fi vazut din potecă.

Cathy O’Dowd este prima femeie din lume ce a urcat Everestul atât pe ruta sudica, cât şi pe cea nordică. 

https://www.youtube.com/watch?v=95PmiC_b8x4

Alege un cort, impermeabil, evident

Un cort daca nu e impermeabil, nu e cort.

Sunt multe site-uri pe internet care promoveaza articole sportive de munte, care ofera sfaturi sau prezinta evenimente legate de munte. Aici nu veti citi sfaturi, reclame mascate sau orice altceva asemanator.

Veti citi o intamplare a unor tineri. A unor tineri pe munte.

Realitatea arata cam asa, fel si fel de “eroi” ce se arunca pe munte la fel cum cei ce nu stiu sa inoate se arunca in rau. Sinucigasi. N-au habar, nu au echipament minim necesar, nu au conditie fizica, pentru ei nu conteaza nimic, doar ambitia de a merge pe munte si a povesti apoi cunoscutilor “aventura” vietii lor, aventura pe munte.

Pe langa cei de mai sus, mai  sunt cei ce au o oarecare experienta de munte si un oarecare echipament, ca de exemplu, un cort. Problema este tocmai cortul. De multe ori e mai bine sa nu-l ai.

Bai, cand ii vad pe unii carand cate un cort din acela mare, de camping, cocsati, transpirati, in prag de colaps, ma bufneste rasul. Ce vrei sa demonstrezi cu ditamai cortul? Si eu am mers cocosat de rucsac, dar ma cocasa mancarea, ca luam mancare pentru 5-6 zile… Bine, nu despre mine vreau sa discut, ci despre niste cunoscuti si expeditia lor.

Baietii, cu pregatire de alpinisti, adica cataratori de vericale si mai putin montaniarzi – mergatori pe munte, s-au hotarat sa urce si ei un pisc, dar nu direct, ca nu se putea, ci dintr-o tabara. Prin urmare s-au apucat sa-si instaleze o tabara mai jos de pisc.

Au ajuns dupa-masa la locatie, de fapt spre seara, de fapt chiar cand se intuneca. De aici si a doua greseala, sub presiunea timpului. Zona nu era asa cum si-o inchipuiau ei. Credeau ca vor campa pe zapada. Au campat pe stanci. Asta a fost de fapt prima greseala, nu au facut o investigatie prealabila temeinica pentru a sti ce ii asteapta.

Sub presiunea noptii ce venea si a peisajului la care nu se asteptau, au pus corturile la repezeala. Si s-au culcat visand la ascensiunea de a doua zi.

Bai, cand vrea Mama Natura sa-ti arate ca esti doar un mucos, chiar iti curg mucii din nas.

Le-a dat o furtuna Mama Natura de le-a impletit neuronii. In toiul noptii. La inceput au simtit cum curge apa in suvoaie pe sub corturi, apoi au vazut cum intra apa  - tot in suvoaie – in corturi. Oare sa va plictisesc si sa va spun ca li s-a udat tot ce nu au reusit sa bage in pungi de plastic si sa atarne de tavanul cortului? Dar uite asa afli lucruri interesante, de exemplu ca sacii de dormit tin de cald si plini cu apa…

Bine ca au reusit sa-si protejeze frontalele. La lumina lanternelor cu leduri au putut constata ca producatorul corturilor nu a mintit cand a specificat ca corturile sunt impermeabile. Bai, nu curgea apa afara din corturi, erau asa, un fel de piscine in miniatura.

Dimineata au inteles ce s-a intamplat. Au ridicat corturile intr-o zona ca o palnie, in care s-a adunat toata apa, corturile lor erau ca niste corabii sau submarine in mijlocul marii…

De aceea eu va recomand cand mergeti pe munte sa nu mergeti cu un cort, ci cu un hamac… E mai sigur. Si mai placut.

Drum bun si soare mult!

Romanii iubesc infractorii - alegerile locale ar trebui sa ne inspaimante

Daca la alegerile locale din 2012 alegerea unui infractor aflat in puscarie ca primar mi s-a parut a fi un fapt cu caracter de exceptie, iata ca in 2016 alegerea infractorilor in functii publice devine o regula.
Unul dintre acestia (un exemplu din multi altii) este  Cătălin Cherecheş, ales primar la Baia Mare, ce a depus juramantul adus de politisti.

https://www.youtube.com/watch?v=mVcb5xw3WeI

Cum suna juramantul?

"Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu bună-credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei (oraşului, municipiului, judeţului)... Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

Intrebare: cum poate un infractor sa jure ca va respecta Cinstitutia si legile tarii?

Noi, romanii, dovedim ca am depasit granitele absurdului la hotie si prostie.

Insa avem mari pretentii. 

Obsesia puterii si democratia

Erdogan ar putea fi obiect de studiu pentru teoria puterii in relatie cu principiile democratiei. Erogan nu este nici primul si  - cu siguranta – nici ultimul politician ce exploateaza in interes personal democratia penrtu realizarea unor scopuri personale.

Un exemplu foarte cunoscut este cel al lui Hitler, cel ce a demonstrat in epoca moderna cel mai bine cum poate fi folosita democratia pentru atingerea unor scopuri personale, avand ca principala parghie puterea politica. Daca am pomenit de Hitler este tocmai pentru ca Erdogan – pe vremea cand era doar prim ministru – si-a manifestat admiratia fata de acesta.

Tendintele dictatoriale manifestate de acest tip de politicieni au origine in structura personalitatii acestora, dar si in nivelul de educatie. Exista unii oameni ce nu pot sa se afirme intr-un domeniu profesional, nu pot castiga stima celor din jur prin calitati proprii, nu pot avea realizari prin care sa impresioneze microgrupul social din care fac parte si atunci ambitia si orgoliul gasesc o cale de realizare prin intermediul politicii. Datele pe care le detin (sub rezerva ca ar putea fi partial eronate) arata ca Erdogan a fost la intrarea in politica un individ redus ca orizont cultural, cu realizari zero in toate planurle, fiind de meserie lacatus. Avem si la noi exemple numeroase, atat din perioada sovietic-ceausista, cat si din perioada actuala de indivizi ce s-au agatat de politica ca parghie in satisfacerea unor nevoi personale, orgoliu, prosperitate economica etc. Ceausescu poate fi dat ca exemplu din acest punct de vedere. E posibil ca Ceausescu sa fi cunoscut succesul politic chiar daca regimul sovietic nu ar fi existat in Romania, dar, in mod evident, acest regim i-a oferit o oportunitate la care nici nu putea spera. Un ucenic de cismar pe care soarta l-a pus in aceeasi celula cu Gheorghiu Dej (electrician), ajunge pe cale politica in fruntea partidului si a statului. Pentru a se legitima in fata propriei sale vanitati, dar si in fata microgrupului social, isi procura diploma de Bacalaureat si de licenta fara a urma cursurile necesare. Pentru ca satisfacerea orgoliului permite orice actiune, de la minciuna la crima. In mod evident, pasul urmator este pastrarea si consolidarea puterii. Iar aceasta operatiune se poate realiza cel mai usor prin doua metode complementare: eliminarea opozantilor si castigarea unei parti a populatiei prin politici populiste.

Erdogan nu stiu cum a patruns in politica, dar dupa ce a ajuns premier a dovedit in repetate randuri ca isi doreste puterea absoluta, ca pune in practica politici populiste si isi inlatura adversarii. Primul semnal major a fost atunci cand a schimbat seful statului major al armatei cu fostul sef al jandarmeriei, un apropiat al sau. Generalul Cetin Dogan, comandantul sef al armatei, il acuzase pe Erdogan (prim ministru la acea data) de subminarea fortelor armate ale Turciei si de tentativa de schimbare a regimului secular al tarii, de islamizare. Avand in vedere rolul armatei in Turcia in conservarea kemalismului, aceasta miscare a dovedit directia pe care se inscrie strategia politica a lui Erogan. Tot din acea perioada a inceput si ostracizarea opozantilor, atacurile la adresa libertatii presei si a Justitiei. Evolutia politica a lui Erdogan a fost facilitata si de contetul social, economic, politic deosebit de complex al Turciei, marcat de asasinate din toate partile.

O etapa in cariera sa politica a fost si obtinerea unei diplome de licenta (conditie pentru a putea ajunge presedinte), licenta contestata inclusiv de un scriitor ce a fost gasit asasinat. Un alt mare pas in obtinerea puterii absolute a fost transformarea Turciei intr-o republica prezindentiala, ceea ce ofera presedintelui puteri foarte mari.

Faptul ca Erdogan devine nerabdator in consolidare propriei puteri dupa ce devine presedinte a fost evidentiat si de eliminarea presei (institutii de presa, ziaristi) ce nu il servea si mai ales, prin faptul ca a incercat sa interzica internetul si retelele de socializare. Dar cele mai evidente semne ale transformarii Turciei intr-un soi de sultanat le gasim in masurile ce au urmat incercarii de lovitura de stat din noaptea de 8-9 Iulie 2016. Fie ca a fost o miscare prost organizata de catre o parte a armatei, fie ca a fost o momeala, urmarile acesteia arata fara dubii tendintele dictatoriale ale lui Erdogan. Concedierea a peste 2700 de procurori, avocati si judecatori demonstraza ca prin controlul Justitiei, doreste sa-si lichideze “in mod legal” opozantii, atatia cati mai sunt. Radicalizarea islamismului este parghia prin care Erdogan controleaza masele. Armata este sub controlul sau. Turcia a capatat toate atributele unui stat totalitar.

Exista multe voci care sustin ca Erdogan a fost ales democratic. Foarte adevarat. Si la noi in tara o serie de infractori cu sentinte definitive au fost alesi democratic de catre populatie la alegerile locale din acest an. Aceasta realitate demonstreaza ca democratia este usor de transformat in totalitarism, chiar in cazul unei societati ce nu a cunoscut un regim de tip sovietic, cum este Turcia.

Lectia pe care ne-o dau evenimentele din Turcia este urmatoarea: promovarea unor indivizi ce nu si-au insusit valorile unei societati democratice in politica va produce intr-un mod brutal alterarea democratiei, regresul social, conflicte ce pot degenera in crime in masa, prabusirea intregii societati.

Analizand evolutia politica a lui Erdogam putem trage invataminte pretioase in relatie cu politicienii nostri, cu functionarea democratiei din Romania. O analiza a unor politicieni din ultimii 26 de ani ne-ar arata ca exista un “tipar Erdogan” si la noi (ca de altfel, peste tot in lume). Important este ca acest tip de politicieni sa nu ajunga in pozitiile de frunte ale puterii. Ridicarea nivelului educational al populatiei este in mod evident o garantie ca populismul nu ar putea avea succes ca strategie politica. Prin urmare, orice societate ce doreste sa progreseze trebuie sa-si asigure o solida educatie, ca factor si garantie a prosperitatii.

POPULISMUL - dusmanul democratiei. Studiu de caz, BREXIT

In 23 Iunie 2016 majoritatea populatiei Marii Britanii a votat pentru iesirea din Uniunea Europeana.

Un vot democratic, in esenta, o participare la vot de 72% da consistenta acestei alegeri. Totusi, daca privim in profunzime situatia, cu usurinta constatam ca acest vot a fost puternic influentat de ceea ce numim “populism”, pe de o parte, iar pe de alta parte, rezultatul votului a fost influentat de factori importanti relevati de structura sociala, respectiv varsta si educatia.

Populismul a fost generat, ca totdeauna, de acele forte ce nu au nimic de oferit pozitiv societatii si atunci apeleaza la sentimentalismul oamenilor, de genul “datorita altora traiti rau (alte tari, strainii din tara)”. Daca acest populism este bine sutinut si printr-o campanie media mincinoasa, rezultatul este cel asteptat. In cazul populismului britanic, dezinformarea cetatenilor a jucat un rol important, unul din clipurile ce sutineau Brexit prezenta date false, respectiv 350 de milioane de lire platite saptamanal de britanici catre UE. Pe langa dezinformare, populismul se bazeaza si pe acele categorii de populatie, sarace si putin educate, o masa de manevra usor de controlat, caci aceasta categorie de populatie e usor de amagit, ea poate fi usor dinamizata spre fapte ce pot duce pana la extremism. Tot campania Brexit ne-a demonstrat aceasta realitate, prin uciderea parlamentarei Jo Cox.

Ceea ce doresc eu sa subliniez in raport cu acest Brexit este pericolul populismului, ce poate conduce la rezultate dezastroase nu doar pentru o natiune, ci si pentru alte natiuni. Daca intr-un stat ca Marea Britanie a fost posibila o asemenea manifestare de populism, trebuie sa constientizam ca acest pericol exista in fiecare stat, oricat de evoluat ar fi el. Nu e cazul sa vorbinm despre Romania, unde cunoastem pe pielea noastra toate efectele populismului practicat inca de regimul sovietic-ceausist. Este cazul, insa, sa ne asteptam la tot ce poate fi mai rau. De aceea e important sa ne luam masuri de siguranta suplimentare, ca tara, ca natiune. Revenind la votul britanicilor, nu poate fi trecut cu vederea ca majoritatea celor ce au votat pentru iesirea Marii Britani din UE au fost cei trecuti de 50 de ani (procentul majoritar) si cei cu educatie precara. Aceasta situatie este un puternic semnal de alarma, la nivelul oricarei societati. Este dezastruos ca batranii si prostii sa decida asupra viitorului unei natiuni. Populismul este in aceasta perioada cel mai mare dusman al democratiei caci “in mod democratic” se pot lua cele mai idioate decizii.

In cazul englezilor, daca Scotia si Irlanda de Nord vor obtine independanta, populistii vor simti cu adevarat intreaga imbecilitate de care au dat dovada.

Interviurile cacatilor

Sa trecem la lucruri serioase

M-am apucat cu ceva timp in urma sa scriu o carte despre cei 7 ani in care cacatii de la Colegiul Traian Lalescu Hunedoara si-au batut joc nu doar de cariera mea profesionala, ci de viata mea in ansamblu, si am constatat ca imi lipsesc niste informatii. O parte le am, cele despre manevrele cu bani si cu notele elevilor, despre care am mai scris. Cacatii astia stalinisti au indraznit cu ajutorul altor cacati (Deledegan, Cristea, Ordean) sa-mi modifice mediile, iar la procesul intentat de mine in penal la Tribunalul Hunedoara au avut castig de cauza datorita judecatoarei Draia in dosar 169/97/2015. Am trimis acest caz la DNA, de acolo am primit raspuns ca acest caz va fi in lucru la DNA Alba Iulia. Pana acum nimic.

Starea lor infractionala este evidenta si in raport cu banii scolii, obtinuti din chirii. Atat fosta directoare Gheorghe Maria, cat si acutuala direcotare Tanasa Dorina, au darul ciupirii din banii scolii (fapt suspectat de mine de la inceput). Bineinteles ca aceste fapte nu puteau fi comise decat cu complicitatea altor cacati din CNI Traian Lalescu. Lui cacata Gheorghe Maria i-am facut doua plangeri penale, amandoua “rezolvate” de procuroarea Hodor. Cine e Hodor? E verisoara lui Gheorghe. Ati inteles? Ca asa e la Hunedoara, o gasca de smecherasi cu ifose. Oare laba trista Negrea pe cand era seful parchetului din Hunedoara nu stia de relatia de rudenie dintre Hodor si Gheorghe? Acum Negrea e judecator la Tribunalul Hunedoara.

Tupeul psd.ist (Tanase a prins post ca profesoara si post de directoare datorita psd.ului), are forme concrete, pesedistii iti spun in fata ca ii doare la banana. Imi aduc aminte ca Gheorghe mi-a zis, intr-un caz, “n-ai decat sa te duci sa reclami”. Ea stia ca are spate, iar eu atunci nu stiam ca Hodor e vara-sa. Intre timp am aflat multe.

Un exemplu si de la Tanasa, actuala directoare, cand i-am cerut sa prezinte documentele cu banii incasati de scoala din chirii, a avut tupeul sa-mi raspunda, de doua ori, in scris, ca nu e treaba mea. Mai jos public fotocopia raspunsului pe care mi-l da Tanasa, in calitate de director la o institutie de stat, de  cacat, e adevarat, in care scrie negru pe alb ca “nu aveti nicio calitate oficiala sa solicitati aceste acte”. Scoala asta e pe numele ei, banii incasati sunt pe numele ei… Smecheria sa traiasca.

Bineinteles, tot se puteau ciupi din banii scolii, chiar daca toate documentele ar fi fost corecte, metoda e clara, pretul de chirie e foarte mic, spaga e foarte mare. Atat timp cat erau stabilite chirii diferite, toate aceaste suspiciuni ale mele au temei. Dar ceea ce imi da o certitudine, este tocmai campania de discreditare dusa impotriva mea. Cine duce campanie impotriva mea, ruptii astia carora Inspectoratul Scolar Judetean le-a taiat o clasa de liceu tocmai pentru ca sunt extremi de slabi.  Cred ca s-au infuriat cand le-am spus, tot pe acest blog, ca sunt niste pacalici, dar asta e realitatea. 

Aceasta gasca de infractori, acesti cacati stalinisti au declansat in orasul Hunedoara o campanie de discreditare a mea, in care au folosit elevi, parinti, pensionari, dar si alti ciumpalaci din oras, campanie ce si acum se desfasoara si iata, s-au implinit sapte ani. Iar ei se asteapta acum sa dam mana si sa ne impacam.

Intrucat doresc sa public aceasta carte “Cacatii Hunedoarei” pana in toamna, incep o serie de interviuri cu toti cacatii ce mi-au stat in cale in acesti sapte ani si nu au incaput de viata mea. Va fi interesant.

O parte a acestor interviuri o voi publica aici, “Interviurile cacatilor”.

   

Evaluarea si motivarea elevului - noua mea carte 2016

Am finalizat (dupa o munca de doi ani) o carte cu esente tari, EVALUAREA SI MOTIVAREA ELEVULUI. In curand va iesi de la tipar. Asa arata coperta noii lucrari dedicata problemelor invatamantului. Acestea sunt tratate din perspectiva elevului, a profesorului si a societatii.

Pentru ca e un subiect intereant, iata si curpinsul cartii:

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1 Probleme ale practicii şcolare

    1.1. Repere istorice
    1.2. Societate şi educaţie
    1.3. Legislaţie şi educaţie

CAPITOLUL 2 Dimensiuni ale evaluării şcolare
   
    2.1. Conceptul de evaluare în procesul didactic
2.1.1. Evaluarea – o perspectivă istorică
2.1.2. Evaluarea şi Ştiinţele Educaţiei 
2.1.3. Aspecte terminologice ale conceptului de evaluare
2.1.4. Semnificaţii ale conceptului de evaluare
2.1.4.1. Viziuni asupra evaluării
2.1.4.2. Delimitări conceptuale ale evaluării elevului în învăţământul     preuniversitar        
2.1.5. Definiţia evaluării
2.1.6. Funcţiile evaluării elevilor

    2.2. Dominante ale evaluării
2.2.1. Obiecte  ale evaluării şi obiective ale evaluării
    2.2.1.1. Obiecte ale evaluării
    2.2.1.2. Obiectivele educaţionale
2.2.2. Subiectiv şi obiectiv în evaluare
2.2.2.1. Actorii evaluării
2.2.2.2. Conduite în evaluare
2.2.2.3. Factorii subiectivi ai evaluării
    2.2.2.4. Optimizarea evaluării prin obiectivizare
    2.2.3.Deciziile evaluării: nota, recompensa şi pedeapsa

CAPITOLUL 3. Motivarea elevului în şcoală

    3.1. Motivaţia ca dimensiune a personalităţii
3.1.1. Teorii ale motivaţiei
3.1.2. Motivaţie şi motive
   
    3.2. Motivarea elevului
3.2.1. Motive ale personalităţii umane
3.2.2. Motivaţia elevului în activitatea şcolară
   
    3.3. Evaluarea elevului din perspectivă psihologică
3.3.1. Consecinţe ale evaluării din perspectivă psihologică
3.3.2. Recompensele şi pedepsele

CAPITOLUL 4. Evaluarea resursei umane în educaţie

    4.1. Evaluarea profesorilor de la deziderat la practică

    4.2. Motivarea profesorilor din învăţământul preuniversitar
    4.2.1. Managementul resursei umane şi comportamentul organizaţional
    4.2.2. Motivarea în managentul resurselor umane
   
    4.3. Opţiuni cu privire la evaluarea cadrelor didactice
4.3.1. Prestaţia cadrului didactic ca obiect al evaluării manageriale
    4.3.2. Rezultatele elevilor ca obiect al evaluării manageriale


CAPITOLUL 5. Cum să evaluăm şi să motivăm elevul în învăţământul preuniversitar
   
    5.1. Caracteristicile situaţiei de învăţare
    5.1.1. Starea de fapt
    5.1.1.1. Caracteristici naţionale
    5.1.1.2. Caracteristici educaţionale
    5.1.1.3. Relaţii formale şi informale
    5.1.1.4. Curriculum
    5.1.2. Grădiniţa de copii
    5.1.3. Învăţământul primar
    5.1.4. Învăţământul gimnazial
    5.1.5. Învăţământul profesional şi liceal

    5.2. Caracteristicile elevului – caracteristici ce ţin de dezvoltare
    5.2.1. Importanţa caracteristicile ce ţin de dezvoltare
    5.2.2. Consecinţe în relaţie cu evaluarea

    5.3. Caracteristicile elevului – caracteristici individuale
    5.3.1. Gradul de inteligenţă
    5.3.2. Capacitatea de memorare
    5.3.3. Atitudinile
    5.3.4. Mediul familial
    5.3.5. Microgrupul şi microclimatul social – clasa de elevi
    5.3.6. Problema omogenităţii clasei de elevi
    5.3.7. Consecinţe în relaţie cu evaluarea

    5.4. Igiena procesului de instruire şi educaţie

    5.5. Un model de evaluare a elevului. Strategiile de evaluare
    5.5.1. Evaluarea primară a copilului, înainte de începerea şcolii
    5.5.2. Evaluarea în procesul instructiv – educativ
    5.5.2.1. Evaluarea orală
    5.5.2.2. Evaluarea prin probe scrise
    5.5.2.2.1. Lucrarea de control
    5.5.2.2.2. Extemporalul
    5.5.2.2.3. Teza
    5.5.2.3. Evaluări complementare
    5.5.2.4. Referenţii evaluării
    5.5.2.5. Strategia evaluării elevului. Evaluarea iniţială, cumulativă şi sumativă
    5.5.2.5.1. Acţiunile strategice
    5.5.2.5.2. Funcţia formativă a evaluării
    5.5.2.6. O abordare critică a programelor şcolare actuale în relaţie cu evaluarea
    5.5.3. Evaluările cu caracter naţional
    5.5.3.1. Evaluări naţionale pe parcursul şcolarizării în învăţământul preuniversitar
    5.5.3.2. Evaluări naţionale la terminarea unui ciclu de învăţământ
    5.5.3.2.1.  Evaluarea naţională la terminarea ciclului primar
    5.5.3.2.2.  Evaluarea naţională la terminarea învăţământului general şi     obligatoriu
    5.5.3.2.3.  Evaluarea naţională la terminarea liceului, Bacalaureatul
   
    5.6. Concluzii

Cred ca va provoca dezbateri intense