miercuri, 25 septembrie 2013

Manifestul meu de dreapta (2)



Manifestul meu de dreapta (2)

Politica de dreapta in Romania
Comunistii de ieri si neo-comunistii de azi conduc Romania. O conduc catre neputinta, nesansa, neincredere si saracie.
Pentru politicienii comunisti, doar ei, familia si gasca lor conteaza. Romania conteaza pentru ei doar daca poate fi vanduta; pentru 5 dolari sau pentru un milion de euro, suma nu conteaza. Important este ca ei sa poata vinde ceva, sa le intre comisionul in buzunar. Altceva e doar ipocizie si prosteala pentru manelisti.
Dreapta trebuie sa propuna un alt profil de politician. Un om care se implica in rezolvarea problemelor sociale ale Romaniei. Politicianul de dreapta este cetateanul ce-si asuma promisiunile electorale si dupa ce ajunge la putere, prin urmare Dreapta poate invinge prin onestitatea. Clasa politica actuala, comunista, mostenitoare si reproducatoare a “limbajului de lemn” si a “limbajului dublu” trebuie inlocuita de un nou profil de politician, un politician care are responsabilitatea promisiunilor sale si care are capacitatea de a-si transforma promisiunile in realitate. Nu mai este admis ca un politician sa sustina ceva cand este in opozitie si apoi, ajuns la putere, sa-si schimbe discursul. Un exemplu recent si clar este aceasta grupare numita USL, grupare ce a avut in urma cu doar un an, in opozitie, atitudini clare in privinta exploatarii aurului cu cianura la Rosia Montana, de respingere, iar acum, la putere, manifesta o atitudine servila fata de RMGC. Cand era in opozitie USL considera exploatarea de la Rosia Montana o afacere daunatoare pentru natiunea romana, acum blocarea acestui proiect prin care GR ne ia aurul si ne da la schimb cianura, inseamna blocarea investitiilor. Ipocrizie si demagogie tipic comunista si neocomunista.
Cea mai importanta trasatura a politicianului de dreapta este orientarea sa spre progres. In timp ce comunistii au ca scop nedeclarat mentinerea in inapoiere a Romaniei si a natiunii noastre, saracirea tarii si a poporului, politicianul de dreapta propune acele politici prin care bogatiile Romaniei sunt protejate impotriva hotiei, iar natiunea poate beneficia de o cale deschisa spre prosperitate. Tocmai de aceea politicianul de dreapta nu poate fi un puscarias sau un puscariabil, un individ despre care toata lumea stie ca este nepotrivit pentru o functie publica, un impostor.
Politica economica de dreapta
Dreapta si politicianul de dreapta militeaza pentru capital, pentru capitalism, pentru cei ce vor sa munceasca cinstit, cei ce vor sa se imbogateasca prin munca, nu prin furt. Romania a ajuns tara in care daca nu furi si nu dai comision esti un pericol social. Furtul a ajuns un fel de religie, iar comisionul un sfant.
Dreapta pune in practica o legislatie care favorizeaza afacerile, sustine un cod de practici in impozitare usor de inteles si usor de aplicat.
Progresul si prosperitatea nu vin din ajutoare sociale, ci din capital si din munca. Asa cum a demonstrat istoria dezvoltarii economice din statele cu democratie neintrerupta de “comunism”, categoria sociala cu cel mai mare impact economic, cu cea mai mare contributie in realizarea si sustinerea economiei este cea a micului intreprinzator. Crearea acestei categorii sociale in Romania, de mici intreprinzatori ce muncesc pentru ei, nu la stat si nu asteptand ajutoare sociale, trebuie sa fie tinta politica a Dreptei. Dreapta trebuie sa-si asume in Romania anului 2013 crearea si multiplicarea micilor afaceri, favorizarea si stimularea micului intreprinzator. Existenta acestuia reprezinta sansa reala si durabila a prosperitatii Romaniei si a poporului. Micul intreprinzator reprezinta pentru acest deceniu pariul politicii de dreapta. Asta inseamna ca se va renunta la masuri care sugruma micile afaceri, ca exemplu, impozitul forfetar. Impozitul diferentiat este cu totul altceva si acesta poate fi aplicat intr-o formula inteligenta. Este de preferat sa avem vulcanizari, spalatorii auto, persoane fizice particulare etc. ce se pot intretine pe ele, decat sa avem - in schimb - someri si asistati sociali.
Politica economica propusa de Dreapta trebuie sa fie o politica a chibzuintei, a fructificarii oportunitatilor ce apar in jurul Romaniei. Din partea U.E. Romania primeste ajutor financiar pentru dezvoltare, ajutor pe care nu-l folosim. In 2013 Romania mai are de cheltuit inca 6,5 miliarde de euro, de la U.E. De ce nu-l folosim? Pentru ca pe actualii conducatori ai Romaniei nu-i intereseaza progresul poporului, pe ei ii intereseaza doar acele afaceri din care se poate “deduce” un comision. Astfel se explica de ce nu folosim cele 6,5 miliarde de euro de la UE, dar facem spectacol intr-un muzeu la Rosia Montana, in favoarea exploatarii aurului.
Una din prioritatile Dreptei trebuie sa fie absorbtia in totalitate a fondurilor de la UE pentru modernizarea Romaniei.


Asa-zisa “viziune” comunista asupra economiei, ce sustinea crearea colosilor industriali si “politica de industrializare fortata” ne-a risipit nu doar bogatiile, dar a distrus si mediul, a transformat Romania intr-un tinut toxic. Romania a ajuns o groapa de gunoi. Prin urmare, in acest deceniu crearea de locuri de munca la nivel national se poate realiza prin ecologizarea Romaniei. Programele de ecologizare pot fi sustinute din bani europeni; prin crearea - pentru multi ani - a unor locuri de munca, aceste programe de ecologizare reprezinta de fapt o cale de progres a Romaniei. Sa reparam ce au distrus comunistii. Sa incepem aceasta ecologizare cu Rosia Poieni si Rosia Montana.
Epoca “santierelor tineretului” si a “brigadierilor” a trecut. A trecut si o alta idee comunista, aceea a “dezvoltarii uniforme” a tarii. Initial tot o directiva NKVD, dezvoltarea uniforma a reprezentat o risipa enorma de mijloace si dizlocarea unui numar imens de oameni, mutati fortat la oras, unde – de fapt – erau mai usor de controlat. Aceasta actiune a condus la infiintarea unor orasele de 20.000 – 60.000 de locuitori, numai bune pentru ghetoidizarea Romaniei. Aceste orasele au fost de fapt ceea ce se vede acum, niste ghetouri, expresia neputintei unor oameni luati de la munca campului si transformati in proletari.
Dezvoltarea social-urbana are o singura traiectoria corecta, aceea a dezvoltarii activitatilor cu caracter economic. Este nu de preferat, ci obligatoriu, concentrarea economica in mari centre urbane, ce pot apoi sustine celelalte activitati sociale, respectiv educatia, cultura si sportul, ca expresii ale civilizatiei. Fara civilizatie nu are sens progresul economic si viata sociala. Fara civilizatie ne putem urca din nou in copaci, la cules banane. Degeaba ai smart-phone daca esti analfabet.


(va urma)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu