joi, 9 octombrie 2014

Un slogan de tip sovietic, "Mandru ca sunt roman"

Fiecare natiune isi cultiva o anumita "dragoste de tara" in randul indivizilor sai, ceea ce este normal. Fiecare individ are - ca fiinta sociala -  un anumit atasament pentru grupul sau, pentru tara sa. Nu despre aceste stari ale normalitatii discut, ci despre depasirea limitelor, despre demagogie si indoctrinare.
E greu sa te declari intr-o tara saraca din toate punctele de vedere - moral, intelectual etc. - "nemandru" ca esti cetatean al respectivei tari. Dar cu cat tara e mai saraca, cu cat populatia este mai inculta, cu atat slogane de tipul "Mandru ca sunt... (orice)" au un impact mai mare in randul indivizilor acelei natiuni. Aceasta mandrie nefundamentata, aceasta exacerbare a unui sentiment normal, de altfel, demonstreaza - in realitate - neputinta unui popor. Politicienii sunt acei ce transforma un sentiment national firesc intr-o actiune propagandist - demagogica, pentru a-si acoperi incapacitatea politica de a duce tara pe un drum al progresului social, pentru a-si acoperi afacerile nu doar oneroase, ci penale, in buna cardasie cu o parte a trusturilor de presa, televiziunilor etc. care gasesc si ele momentul si calea de a profita pentru a-si mari audienta si vanzarile.
Acesta este momentul istoric pe care il traverseaza Romania de la invazia sovietica incoace. Faptul ca P.S.D  - ca urmas al P.C.R. - si-a facut o lozinca de campanie din "mandria" romanilor chiar nu poate mira pe nimeni, dar arata cat de jos suntem ca natiune.
In realitate nu avem de ce sa fim mandri. Nu doresc acum sa insir toate neputintele noastre nationale (suntem pe ultimul loc in Europa la tot ce e pozitiv), sa descriu toata saracia si umilinta acestui popor, fiecare o simte pe pielea lui, dar nici nu putem merge pe calea acestui delir colectiv. Consecintele pot fi dezastroase. Istoria ne ofera numeroase exemple. Dar cel mai semnificativ exemplu mi se pare criza economica, sociala si morala din Germania perioadei interbelice, ce a permis ascensiunea unui individ periculos, gol de orice continut, Hitler.
Saracirea germanilor nu a fost consecinta politicii lui Hitler, ci a unei situatii determinate istoric, Hitler si partidul sau au profitat de acea conjunctura, nu au creat-o. In Romania saracirea si indobitocirea populatiei este o actiune deliberata, un obiectiv politic si - totodata - un mijloc pentru dobandirea/pastrarea puterii.
Disperarea unor politicieni pentru obtinerea/mentinerea puterii demonstreaza multe. Aceasta disperare nu are o legatura cu progresul social, ci cu propria imbuibare. Nu are legatura decat, in cazul Romaniei, cu o ura adanca fata de acest popor, pentru faptul ca in 1989 a inalturat nu doar "regimul ceausist", ci asa-zisul comunism cu totul. Este fapta pe care fostii sovietici-comunisti romani nu o pot ierta. Iliescu cat va trai, comunismul nu va muri in Romania.
Faptul ca presedintele PSD, V.V. Ponta, prim-ministrul Romaniei, un stat laic, un stat european, in sec. XXI afirma că este total împotriva scoaterii studiului opţional al Religiei din şcoli (susţinând că acesta ajută la dezvoltarea valorilor etice ale copiilor şi că, pe de altă parte, religia reprezintă şi parte a identităţii naţionale)(http://www.mediafax.ro/social/ponta-sunt-total-impotriva-scoaterii-religiei-din-scoli-religia-e-parte-a-identitatii-nationale-13304500) ma face sa sustin ca indobitocirea populatiei este un OBIECTIV POLITIC AL ACTUALEI CLASE POLITICE, a PSD in special.


Ponta e mandru de popii ortodoxi romani? Eu, din ce citesc in ziare si din ce vad la televizor, vad o adunatura avida de bani, rapace de-a dreptul, o adunatura de homosexuali, pedofili si hoti. Dar si criminali, sa nu uitam... Biserica nu mai are nicio valoare, e deja un pericol social, un atentat la sanatatatea mintala a copiiilor, un atentat la moralitatea acestei natiuni.
Cu sprijinul bisericii vrea Ponta si PSD sa isi consolideze puterea politica. Mizand pe votul celor mai amarati cetateni ai acestei tari, in mare parte semianalfabeti, traitori din ajutoarele sociale, pupatori de moaste. 
Acestora li se spune ca trebuie sa fie "mandri ca sunt romani". 
Dar cu cine ne mandrim de fapt? Cu laureati ai Premiului Nobel. Suna bine, nu? Doar ca acestia nu au trait si creat - de fapt - in Romania. Cel mai recent exemplu, laureatul din acest an Stefan Hell. Dar ce zice Hell despre Romania? Sa vedem: "A fost o ușurare enormă. România era o țară comunistă unde nu aveai nevoie să spui nimic. Și a fost grozav să trăiesc într-o țară unde se vorbea limba mamei mele. În sfârșit, vorbeam germană și mă simțeam german". Quod erat demonstrandum.


Pupand moaste Romania progreseaza in bezna ratiunii.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu