vineri, 8 mai 2015

Dacii si dorienii. Limba sabina

Cine suntem noi? Suntem oare urmașii dacilor? Dar cine au fost dacii? Există legături între romanii din antichitate si românii din ziua de azi?
Datorită nenorocirii abătute asupra poporului nostru, adică a poporului român, cum suntem cunoscuți în epoca modernă a istoriei, datorită regimului comunist, până și istoria noastră a avut de suferit. Istoria locuitorilor acestor meleaguri a fost falsificată, în scop propagandistic, pentru a crea mitul unei mari civilizații, din nefericire, inexistente. Comuniștii români aveau nevoie de o amgire pe care să o servească poporului, pentru ca acesta să suporte mai ușor regimul comunist, de tip sovietic. Comuniștii români nu s-au dat în lături de la nimic în efortul lor de tâmpire a noastră, au mers până la modificarea unor situri istorice, ca exemplu cel de la Sarmizegetusa Grădiștea de Munte, despre care am scris deja aici
http://mihael-duca.blogspot.ro/2014/05/sarmizegetusa-gradistea-de-munte-o.html
Ideea comunistă era asemănătoare, parțial asemănătoare cu religia creștină, nu contează că acum o duceți prost, că nu aveți nici ce mânca, noi suntem un popor ales, un popor măreț, un popor legendar... Dar rupt de foame, în realitate, pe ultimul loc la tot ce e bun în Europa. 
Dacă reușim să ne desprindem de această atitudine păguboasă, de mare civilizație, de urmași ai unei mari civilizații antice, vom putea privi cu claritate nu doar trecutul, ci și prezentul și chiar viitorul națiunii noastre. 
Ideea că noi suntem ”români” a apărut datorită reprezentanților ”Școlii Ardelene”, care, din motive tot propagandistice, doreau o unitate statală, ce presupunea o unitate a populației ce trăia în acel spațiu geografic. Așa s-a născut prima mare minciună a istoriei moderne, ”Noi suntem urmașii Romei”. Nimic mai fals. Toate cărțile de istorie (nu mă refer la manualele școlare) deja au renunțaț la a mai prezenta poporul român ca un amestec între ”romani” și femeile dace, de unde ar fi apărut poporul român. Asemenea basme nu ar trebui să fie publicate nici în manualele școlare, căci pot lăsa amprente grave asupra conștiinței copiiilor. 
Ar trebui să reținem, fără mândrie, evident, chiar cu regret, că până la Școala Ardeleană, problema românismului nu ne-a preocupat. Populația ce trăia în zona actuală a României a fost destul de amestecată și puțin omogenă. E suficient să privim în istoria medievală a ținuturilor Moldova, Muntenia, Transilvania ca sa sesizăm, dacă vrem, că erau populate cu populații diverse, reflectate prin diversitatea limbajului. În Transilvania cel puțin, migrația sașilor a determinat apariția a numeroase asezări, fie sub forma unor mici sate. fie sub forma unor târguri. 
Dar ce a fost în antichitate, cine au fost dacii și romanii? Eu nu am pretenția să dau niște răspunsuri cu caracter de ”legi istorice”, însă formulez câteva ipoteze care sunt de bun șimț. 
Să începem cu romanii. Romanii au fost locuitorii cetății Roma. Prin urmare doar acei locuitori, acei indivizi au denumirea de ”romani”.E greșit să considerăm ”romani” pe locuitorii din Imperiul Roman.  Dar cine au fost în realitate romanii, adică locuitorii Romei? Au fost două categorii de populații, latinii și sabinii. Noi am fost greșit învățați că latinii au fost de fapt fondatorii orașului Roma, deci romanii erau latini. Romanii nu erau latini, erau și latini, romanii au fost un amestec de latini cu sabini, de aceea Roma a și avut doi comandanți, pe Romulus și pe regele sabin Tacitus. Nu-i așa că Tacitus ni se pare un nume latin? E sabin. Având în vedere ca latinii erau un trib primitiv, de crescători de oi, ce nu posedau scrierea și citirea și având în vedere că sabinii erau deja un regat și că cunoșteau scrisul și cititul, rezultă că limba care s-a impus, limba scrisă nu putea fi decât una, limba sabină. Ceea ce noi am considerat și încă mai considerăm a fi latina, e de fapt limba sabină. E foarte adevărat că este chiar foarte posibil, ca latina și sabina să se fi amestecat, dând naștere unei limbi mai complexe, dar cu suport al limbii mai evoluate, respectiv, cu fondul limbii sabine. Acest aspect al limbii este foarte important, căci prin el se poate defini și delimita o anumită populație. 
Dar cine sunt sabinii? Căci, în mod evident, latinii nu ne interesează. 
Sabinii, așa cum ei înșiși au lăsat scris (important acest aspect) sunt o ramură a tribului ce a  fondat cetatea Sparta. Ce îmseamnă asta? Înseamnă ceva esențial pentru istoria noastră, sabinii erau dorieni. 
După cum știm, cel puțin până în prezent, pătrunderea dorienilor în Europa a fost un proces lung, desfășurat pe câteva sute de ani (cel puțin 400) de unde rezultă că au fost populații mari, ce au venit continuu, și au putut popula regiuni intinse ale Europei. Dacă dorienii au ajuns până în Peninsula Italică, putem presupune cu un indice mare de adevăr că dorienii au ajuns și în zona carpato-dunăreană. Știm cu certitudine că dorienii au pătruns în zona Greciei antice prin Nord. În mod evident acest Nord nu putea fi decât prin nordul Mării Negre. Este o mare probabilitate ca dorienii să treacă prin actuală zonă a Dobrogei spre sud, în timp ce alții au mers către Vest, ajungând până în Italia de azi. Concluzia mea de bun simț este că o parte a acestor triburi a rămas și în zona Carpaților, triburi cunoscute mai târziu sub denumirea de traci și daci. 
Eu, cel puțin la acest moment al cunoașterii, susțin că dacii au fost dorieni, la fel ca și sabinii. 
Dorienii fiind foarte răspândițiți în Europa (au fondat sute de orașe) este posibil și foarte probabil să fi avut o unitate de limbă. Mă refer la un fond lexical comun. Tocmai de aceea trebuie să acceptăm ideea că limba sabină (a sabinilor și apoi a ”romanilor”) nu putea diferi de limba doriană a triburilor doriene răspândite prin Europa. În concluzie, dacă așa cum susțin dacii sunt dorieni, ca și sabinii, e obligatoriu ca limba vorbită de daci, de fapt doriana,să fie asemănătoare cu sabina. Importante devin și următoarele concluzii: 
1. Dacii - ca trib dorian - au avut o anumită identitate, dar aceasta trebuie înțeleasă în contextul existenței triburilor doriene în Europa.
2. SABINA TREBUIE ÎNȚELEASĂ CA LIMBĂ ÎN DOUĂ IPOSTAZE, CA LIMBĂ DORIANĂ ÎNAINTE DE FONDAREA ROMEI ȘI CA LIMBĂ A LOCUITORILOR ROMEI DUPĂ FONDAREA ORAȘULUI ȘI O POSIBILĂ AMESTECARE CU LIMBA VORBITĂ DE LATINI. 
Prin urmare, poate ar fi justificat să vorbim de o limbă sabină și de o limbă romană. Însă, în mod evident, fondul acestei limbi romane este limba sabină, iar limba sabină este o limbă doriană. 
3. Este absolut greșit să credem că limba română actuală are la bază latina. Putem accepta ideea limbii sabine, dar și aici cu rezerve, din foarte multe motive. Primul motiv este chiar originea dacilor, ca dorieni, prin urmare limba doriană se află la originea limbii române. 
4. Tebuie să acceptăm cu inteligență faptul că după prăbușirea Imperiului Roman, teritoriul actual al României a fost străbătut de numeroase alte populații ce au contribuit de fapt la formarea actuală a poporului român și a limbii române. Acest fapt nu este deloc înjositor, este chiar un motiv de mândrie. Trebuie să renunțăm la atitudinea de ”popor pur” pe care regimul ceaușist a încercat să ne-o bage pe gât. Nici francezii, nici italienii si nici nemții nu sunt popoare ”pure”. Nici nu există așa ceva în toată lumea. 
5. Ca să progresăm trebuie să ne respectăm ca popor, iar o dovadă că ne respectăm noi pe noi înșine este cunoașterea adevărului despre istoria noastră. 
6. Sunt fabulații ideile care susțin că limba dacă ar fi la originea limbii latine. E foarte posibil ca limba dacă (ca limbă doriană) să semene cu limba sabină. 

Columna lui Traian oferă multe indicii despre daci, pe care noi nu am vrut să le vedem datorită regimului comunist, indicii prețioase care ne pot lumina istoria.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu