luni, 8 iunie 2015

Căcătoarea de la Castelul Huniazilor

De ce scriu despre locul în care se căcau castelanii hunedoreni? Pentru că VIAŢA OAMENILOR ÎN ÎNTREGIME face parte din istorie.
Căcătoarea e doar un pretext, sunt încă nemulţumit de felul în care arată MUZEUL Castelul Huniazilor.
Este foarte adevărat, amenajarea muzeală în aceste zile e mai amplă decât acum câţiva ani, dar e departe de a putea prezenta un muzeu serios. Un muzeu serios e în primul rând ştiinţific, nu are legătură nici cu bazarul, nici cu spectacolele de bâlci. 
Să revin la căcătoare. Când am vizitat Versailles şi Louvre nu mi-a trecut prin cap să întreb unde se aruncau toate excreţiile umane, deşi ştiam că fiecare dormitor avea acea „oală de noapte” adică un fel de ciubăr, mai apoi o găleată. Când am vizitat Palatul de Iarna  - Muzeul Hermitaje şi am vizitat dormitorul împărătesei Ecaterina, tocmai văzând găleata şi samovarul (într-o mică cameră alăturată, baia), mi-a venit ideea să întreb. Răspunsul a fost: „În afara palatului”, aşa că eu am tras concluzia că se aruncau pe râu în jos...
Apropo de amenajarea unui muzeu, de respectul pentru ştiinţă, dormitorul Ecaterinei, adică acea cameră de vreo 3x4 m., era gol-goluţ. Şi am întrebat de ce nu s-a amenajat camera ca să arate cu un dormitor. Mi s-a răspuns că acea cameră a fost distrusă la revoluţia lor din 1917 şi nu s-a mai păstrat niciun obiect de atunci şi prin urmare, nu pot recrea ceva despre care habar nu au. Aici se vede respectul pentru ştiinţă, dar şi faţă de vizitatori, de oaspeţii muzeului. Nu le serveşti falsuri pe post de istorie.
În România, în spiritul sovietic-proletar (adică habarnist), s-a falsificat istoria, fiecare cum a vrut, a facut cum l-a tăiat capul, sau mai ales, cum a primit indicaţii de la partid.
Din păcate şi după 1989, cam aceeaşi indivizi sunt cam peste tot, foşti mineri sau furnalişti, deveniţi peste noapte specialişti în toate, inclusiv în management şi istorie.
Să revin la Castelul Huniazilor. Încă informaţiile ce se dau vizitatorilor sunt în parte false. Încă amenajări ale clădirii sunt departe de epoca istorică a construcţiei lor, încă se vând poveşti vizitatorilor, în loc de istoriei. Un muzeu este o „istorie naturală”, nu un mijloc de propagandă sau de falsificare a istoriei. E suficient cât a fost falsificată istoria la Sarmizegetusa Grădistea de Munte.
Castelanii de la Hunedoara au avut amenajată o căcătoare pe unul din pereţii exteriori ai castelului, ce a fost funcţională până acum vreo 40 de ani.
În prima fotografie vedeţi uşa acum zidită a căcătoarei, în a doua fotografie vedeţi locul exterior unde era fixat „tronul”. Mă întreb, în ce an o fi fost contruită căcătoare şi de către cine?
O regulă de minim bun-simţ, o regulă de minimă deşteptăciune, spune că unui musafir trebuie să poţi să-i oferi un pahar cu apă. De unde poate să bea apă un musafir ce şi plăteşte pentru a vizita muzeul? Eventual dint-un capăt de ţeavă...
Am auzit că vor intra bani mulţi pentru (re)amenajarea castelului, a muzeului. Sper ca reamenajarea să nu fie făcută după concepţia vreunui miner sau cocsar, în loc de muzeu să ne trezim cu un bazar şi bâlci.



Accesul din interior, usa acum zidita


Cacatoare, usa zidita, vedere din exterior si suportii "tronului" 


Cacatoare, suportii tron



cacatoare, usa zidita, vedere din exterior




cacatoare, vedere exterioara




Am auzit ca in planul de reamenajare muzeala se va reamenaja si moara de apa. Excelenta idee, cu conditia sa fie si functionala, nu doar o macheta.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu