Romania si “modelul finlandez” de invatamant

Romania si “modelul finlandez” de invatamant

Acesta este al 2 lea articol pe care il scriu in completarea cartii mele. Primul articol poate fi citit aici

http://mihael-duca.blogspot.com/2018/08/de-ce-scoala-romaneasca-produce-tampiti.html

Aici este legatura pentru anuntarea aparitiei cartii inainte de publicare

http://mihael-duca.blogspot.com/2016/04/evaluarea-si-motivarea-elevului-noua.html

Aici este legatura pentru anuntarea cartii dupa publicare

http://mihael-duca.blogspot.com/2018/03/anunt-pe-aceasta-cale-aparitia-cartii.html

Aici este legatura pentru prezentarea cartii

http://mihael-duca.blogspot.com/2018/03/cartea-evaluarea-si-motivarea-elevului.html 

Cateva ganduri depre 22 decembrie 1989. Privind in urma cei 29 de ani, cu tristete spun ca niste oameni au fost ucisi (eroii revolutiei) pentru ca altii sa poata fura fara a fi pedepsiti. Asta este cel mai tragic, asta ne defineste, asta caracterizeaza cei 29 de ani de neocomunism democratic. “Toate partidele, aceeasi mizerie”, o cugetare adevarata si esentiala. Daca reforma educatiei ar fi inceput acum 29 de ani, azi am fi avut deja o generatie de oameni maturi in jurul varstei de 30 – 35 de ani cu o alta formatare, o alta viziune asupra vietii, cu alte posibilitati. 

Dupa instaurarea regimului sovietic - stalinist in Romania si transformarea Romaniei intr-un satelit al fostei URSS, in 1948 a fost transformat si invatamantul intr-unul sovietic. Din 1948 Romania are un sistem de invatamant sovietic (au trecut deja 70 de ani, celebram sau comemoram?). 

Scriu acest articol despre “modelul finlandez” de invatamant ca o completare la unele idei mentionate in cartea mea “Evaluare si motivarea elevului”. O carte fiind orientata spre o anumita tema de cunoastere si, totodata, limitata la anumite criterii de eficienta, nu poate cuprinde toate ideile referitoare la un subiect, la fel nu poate include o argumentare detaliata a tuturor aspectelor mentionate.  

In carte (p. 34) am criticat ideea de a importa “modele de invatamant”, intrucat invatamantul se dezvolta in fiecare tara in functie de conditiile specifice fiecarei tari si el este conceput pentru a raspunde unor cerinte pe care fiecare natiune le formuleaza. “Invatamantul nu este un scop in sine” (p. 154). Am sustinut insa necesitatea schimbarii actualului sistem de invatamant, un sistem sovietic – ceausist, cu un model de inspiratie occidentala.

De ce am ales sa abordez subiectul “modelul finlandez”?

De cativa ani, poate ca sunt deja vreo 5 ani, jurnalisti si posturi de televiziune si radio lauda “modelul finlandez” de invatamant.

Aceasta lauda  continua si la nivel national a ceva, indiferent ce e acel ceva, produce in timp un efect asupra intregii populatii, in sensul ca inoculeaza ideea ca acel “ceva” chiar e bun. In cazul de fata “modelul finlandez de invatamant”, ce este prezentat ca un fel de salvator al invatamantului romanesc. Vrem un invatamant mai bun? Rezolvarea e simpla, importam modelul finlandez si gata. Totusi, trebuie observat ca nimeni nu a explicat in ce consta acest “model finlandez”. In schimb in mod constant s-a subliniat ca invatamantul finlandez e gratuit. Prin urmare invatamantul finlandez e bun pentru ca e gratuit, adica ce e gratuit e bun.

De ce trebuie convinsa populatia Romaniei ca invatamantul gratuit e bun?

Daca suntem lucizi (macar partial) am putea sa ne amintim ca si in Romania invatamantul e gratuit. O intrebare devine in acest caz justificata, de ce atata agitatie cu modelul finlandez? Oare de ce nu e bun modelul german, sau american etc.? Ce se ascunde cu adevarat in spatele acestei campanii? 

Probabil ca natiunea romana, dupa 70 de ani de comunism si neocomunism, a inceput sa inteleaga ca nimic nu e gratis, ca tot ceea ce pare a fi gratis e de fapt foarte scump, ca trebuie sustinute valorile, ca nu poti pune la un loc grajdarul si academicianul. Prin urmare,  exista voci ce sustin privatizarea invatamantului, cu obiectivul de a creste calitatea acestuia. Dar acest fapt ar avea ca rezultat un popor mai destept, un popor educat, situatie de neacceptat de catre vechii si  noii comunisti, intrucat doar pe prosti ii poti conduce usor, de aceea si logo-ul invatamantului romanesc este “Tara te vrea prost”. Doar pe prosti ii poti prosti, cu oameni destepti e foarte greu, chiar imposibil. Sistemul sovietic de invatamant introdus in Romania exact asta urmarea (directivele NKVD), iar daca privim la toata legislatia produsa din 1989 pana in prezent vedem doar fardari, doar poavazari facute pentru a ascunde realitatea. O realitate ce demonstreaza ca sistemul romanesc de invatamant produce tampiti in masa.

In opinia mea aceasta propaganda referitoare la “modelul finlandez” are doar un obiectiv, sau are un obiectiv principal, respectiv mentinerea sistemului de stat, gratuit, moca, de invatamant, adica a invatamantului sovietic. Daca e gratis nu mai conteaza nimic, poate fi oricum. Toata lumea e multumita intrucat romanul e multumit cu orice, daca e gratis, moca. In realitate invatamantul nici aici, in Romania, nu e gratis, intrucat e finantat din banii nostri, ai tuturor. E doar o alta manipulare, o alta amagire, o alta dovada de demagogie din partea politicienilor romani.

Ce este si de ce este “modelul finlandez” de invatamant?

Argumentele principale in sustinerea, popularizarea modelului finlandez de invatamant aici, la noi, par a avea originea in cateva articole publicate de diversi jurnalisti in unele publicatii, ca exemplu Business Insider.

Inainte de a prezenta articolul din aceasta publicatie referitor la “modelul finlandez”, trebuie (e obligatoriu) sa intelegem urmatoarele:

 - orice revista, emisiune, produs media este facut cu scopul de a putea fi vandut. De cele mai multe ori subiectele sunt “bombe” de presa, fapte coafate pentru a parea atractive si a se vinde cat mai bine;

- in unele cazuri autorii unor articole sunt specialisti in domeniul despre care scriu, in alte cazuri sunt doar niste jurnalisti in cautare de senzational;

- conteaza enorm si pentru cine e scris articolul respectiv, el fiind adresat unei anumite populatii (in cazul de fata americanilor), ce se raporteaza intr-un anumit mod la realitatea in care traiesc.

In articolul din Business Insider

Link aici https://www.businessinsider.com/finland-education-school-2011-12

nu este prezentat sistemul de invatamant finlandez, sunt prezentate doar cateva trasaturi ce, in opinia autorului articolului, arata o calitate superioara a invatamantului finlandez, de fapt prezinta niste “trasaturi uimitoare”. Dar trebuie din nou sa ne intrebam, ce criterii a folosit, cum s-a raportat la aceste criterii, in ce masura aceasta analiza poate fi luata in considerare? S-a raportat autorul articolului la invatamantul de stat (public) din SUA sau la cel privat? S-a raportat la o medie a invatamantului american sau la invatamantul dintr-un anumit stat? Sau poate doar dintr-un oras? Sau s-a raportat doar la amintirile sale din perioada cand era el elev? Cat de relevanta este o publicatie ca Business Insider in domeniul educational? In lume exista multe reviste de specialitate dedicate educatiei, cum de nu se face referire la studii plublicate in aceste reviste?

De fapt, asa cum se poate constata chiar din titlul articolului, 26 Amazing Facts About Finland's Unorthodox Education System, autorul nu sustine ca sistemul finlandez e mai bun decat un alt sistem de invatamant, ci doar pune in evidenta 26 de “trasaturi” ale invatamantului finlandez pe care el le considera “uimitoare”.

Sa vedem despre ce este vorba in aceste 26 de trasaturi pe care autorul le considera uimitoare si care i-au facut pe unii jurnalisti romani sa declare ca sistemul finlandez este grozav si, mai mult, ca acesta poate fi considerat un model pentru invatamantul din Romania:

1. Copiii finlandezi nu incep scoala inainte de varsta de 7 ani

Nu stiu la ce varsta incep scoala copiii din cele 50 de state americane (92% din invatamantul american e privat), dar nu cred ca incep inainte de 7 ani. Dar cum e cu copiii romanilor? Pana la aparitia legii 1/2011 copiii incepeau clasa intai – deci scoala – tot la 7 ani. Prin inventarea (de maniera sovietic – bouritica) a “clasei pregatitoare” acum scoala incepe la varsta de 6 ani. Despre aberatia numita “clasa pregatitoare” am scris in cartea mea (p. 101). Am argumentat ca aceasta clasa pregatitoare trebuie desfiintata. Am sustinut si ca varsta de incepere a scolii trebuie sa fie de 7 ani (sau chiar de 8, in functie de maturitatea viitorului elev).

Apreciere: finlandezii se inscriu in orientarea europeana de incepere a scolii la varsta de 7 ani. Pana in anul 2011 asa a fost si in Romania.

2. Comparativ cu alte sisteme, copiii finlandezi au rar teme de casa si examene pana la varsta de 10 ani

Sa ne intrebam ce inseamna rar. Dar cum e cu copiii romani? Raspunsul scurt, e dezastru. Asa cum am explicat si in cartea mea (p. 95) programa scolara este sufocanta, de unde rezulta o incarcare nejustificata a elevului, exista teme de casa, iar statul s-a gandit ca isi face imagine buna in fata poporului daca mai introduce si doua evaluari nationale, una la clasa a 2-a, cealalta la clasa a 4-a (facand referire la invatamantul primar).

Asa cum am argument si in carte (p. 102), sustin existenta unei singure evaluari nationale, la terminarea clasei a 4-a, dar doar pentru a indeplini cateva obiective clare. Temele de casa sunt de-a dreptul aberante, ca si programele scolare. Trebuie sa intelegem ca temele de casa decurg din programa scolara.

Cine interpreteaza existenta unor programe scolare stufoase la clasele 1 – 4 cu scopul de a permite invatatoarelor sa mai mulga niste bani de la parinti, nu greseste deloc.

Apreciere: invatamantul finlandez este mai apropiat de nevoile stadiului de dezvoltare a copilului – elev in raport cu invatamantul de stat romanesc. Mentionez ca in general, in Europa, in invatamantul primar nu se dau teme de casa, sau se dau rar, dar si ca lectiile se invata in clasa si ca exista putine evaluari (situatie rezultata din modul de concepere a programelor scolare).

3. Elevii nu sunt masurati deloc in primi 6 ani de scoala

Presupun ca “masurarea” se refera de fapt la evaluare. Eu nu cunosc sistemul finlandez, dar formularea acestui punct 3 ma face sa cred ca autorul articolului prezinta in mod incorect o realitate. Este adevarat ca si semnificatia celor 6 ani de scoala conteaza, poate e vorba de 3 ani de gradinita si 3 ani de invatamant primar. Sau poate chiar nu se dau note in Finlanda pana in clasa a 6 – a. In acest caz consider ca aceasta realitate este defectuasa.

Apreciere: in general, in invatamantul european, evaluarea incepe cu clasa a 2-a sau a 3-a, la unele sau altele dintre disciplinele de invatamant. Avand in vedere ca in Romania incepe evaluarea din clasa pregatitoare (adica de la 6 ani), in mod evident sistemul nostru de evaluare nu este adaptat posibilitatilor copilului – elev.

4. In Finlanda exista un singur test standardizat obligatoriu ce se aplica elevilor de 16 ani

In functie de modul in care este structurat invatamantul, un anumit invatamant, in functie de obiectivele ce sunt fixate evaluarii, pot exista mai multe sau mai putine evaluari obligatorii si standardizate.

In Romania avem nu doar o multime de evaluari nationale, dar, mai grav, avem si o multime de simulari. In cartea Evaluarea si motivarea elevului (p. 145) am criticat existenta intr-un numar exagerat de mare a evaluarilor si simularilor nationale.

Apreciere: copiii – elevi romani sunt supusi la mult mai multe evaluari obligatorii standardizate in raport cu elevii finlandezi, dar si in raport cu elevii din toata lumea. Insa ideea unei singure evaluari standardizate nu cred ca este benefica pentru invatamantul actual romanesc. Problematica evaluarilor este tema centrala a cartii mele. 

5. Toti elevii, destepti sau nu, sunt impreuna in aceleasi clase

Aceasta trasatura ridica cateva probleme conceptuale, spre exemplu, ce intelegem prin copii destepti si ce intelegem prin copii prosti?

Conteaza si ce anume pretinde programa scolara, carui nivel de inteligenta se adreseaza.

Apreciere: avand in vedere ca elevii romani sunt inclusi in clase de-a valma, la acest punct se poate spune ca invatamantul romanesc seamana  cu cel finalandez.

6. Finlanda cheltuie cu 30% mai putin pe elev decat USA

Nu pot sa comentez situatia intrucat nu cunosc nimic din aceste cheltuieli, din modul lor de structurare etc.

7. 30% dintre elevi primesc un ajutor suplimentar (in invatare) in primii lor 9 ani de scoala

Apreciere: de o maniera evidenta, din acest punct de vedere, elevii finlandezi sunt favorizati. Problema nu este doar organizatorica, ea implica si o perspectiva a cantitatii continutului invatarii si adecvarea la nivelul de dezoltare al elevilor. In conditile “decalajului intelectual institutional” (despre care am scris in cartea mea, p. 117), acest ajutor suplimentar in Romania ar avea un efect minor.

Privind la educatia europeana, stiu ca si in Marea Britanie (probabil si in alte state) se acorda unor elevi un ajutor suplimentar in invatare.

8. 66% dintre elevi merg la facultate

Apreciere: este un procent superior tarilor europene si SUA, dar acest procent nu tine de calitatea invatamantului, ci de necesitatile economice ale unei tari. Daca pe piata muncii nu exista cerinte pentru posturi ce necesita facultate, nimeni nu face o facultate degeaba (cu exceptia Romaniei). 

In Germania (o tara dezvoltata si economic, dar si tehnologic) doar 30% dintre elevi merg la facultate. Ceea ce e normal, majoritatea meseriilor cerute de societate nu pretind facultate.

9. Diferentele dintre cel mai slab si cel mai bun elev sunt cele mai mici din lume

Apreciere: poate fi considerat cu adevarat un indicator ce arata calitatea invatamantului.

10. “Clasele stiintifice” au doar 16 elevi, deci acestia pot face fiecare experimente de laborator

Apreciere: Conteaza foarte mult ce fel de laboratoare are fiecare tara, ce programa scolara are, ce tip de experimente considera necesare etc. Insa toate acestea valoreaza nimic daca nu exista consumabile. Scolile romanesti au ceva laboratoare, nu ma pronunt asupra nivelului lor de concepere si implementare in relatie cu programa scolara. Problema este aceea a consumabilelor; spre exemplu, daca la chimie profesorul foloseste pentru experiente Mg, iar scoala (adica sistemul de invatamant, ca nu e o scoala particulara) nu poate asigura cantitatea de Mg necesara, degeaba are laborator, degeaba tot. Dar, e adevarat, simulam bine. 

11. 93% dintre elevii finlandez absolva liceul

Daca se refera la promovarea examenului de Bacalaureat, procentul este chiar bun. Totusi, trebuie sa corelam acest rezultat cu numarul de elevi ce urmeaza liceul (in Finlanda 57%), ar trebui sa vedem si ce examen de Bacalaureat au etc.

          Apreciere: Fata de copiii romani au un procent de-a dreptul SF. Dar, sa nu uitam, in Romania aproximativ 97% dintre elevi urmeaza liceul (degeaba, evident, dar e si asta un mod de a asigura cat mai multi studenti facultatilor de stat).

12. 43% dintre elevii finlandezi merg la scolile profesionale

Daca ne uitam la procente vedem ca atat cei ce merg la liceu, cat si cei ce merg la scolile profesionale sunt intr-un numar aproximativ egal (57 – 43).

Apreciere: In raport cu copiii romani, diferentele sunt majore, aratand orientarea spre necesitatile de formare profesionale cerute de societatea finlandeza. La noi cam 3% dintre elevi merg spre scolile profesionale. Ceilalti fac un liceu doar ca sa faca apoi munci necalificate. Am mai zis, nici nu te mai angajeaza casiera la supermarket daca nu ai facultate. Acesta stare, aceasta bataie de joc este posibila doar pentru ca invatamantul aici e gratis. 

13. Elevii finlandezi din invatamantul primar au 75 de minute de pauza fata de doar 27 minute in invatamantul american

Problema organizarii invatamantului ar necesita zeci de cercetari, zeci de sesiuni de prezentare care sa poata disemina cele mai bune trasaturi, ce ulterior sa poata genera un proiect si un model. S-ar putea scrie cateva carti numai pe acest aspect al functionarii invatamantului. In opinia mea, este necesar sa transformam acest sistem sovietic de invatamant in ceva nou, in ceva util societatii romanesti. Adica sa-i facem pe romani destepti. 

          Apreciere: Invatamantul romanesc a fost gandit de sovietici si implantat la noi. Asa il avem de 70 de ani, iar politicienilor le place, "Tara te vrea prost". 

14. Profesorii finlandezi petrec doar 4 ore in clasa, dar au doua ore pentru dezvoltare profesionala

          Apreciere: Acest indicator mi se pare nesemnificativ. Daca norma didactica in Romania este de 18 ore, rezulta ca un profesor roman sta 3,6 ore in clasa. Daca e de stat, ar putea sta si 8 ore, ar putea sa si doarma acolo. Daca punem la socoteala si “after-scool” va rezulta un numar mai mare de ore, dar insist, acest indicator e nesemnificativ.

15. Finlanda are cam acelasi numar de profesori cu orasul New York, dar mai putini elevi

          Apreciere: Asta depinde de cati elevi sunt in clasa, iar asta depinde de cati bani iti poti permite sa cheltuiesti. Simpla comparare cu un oras nu mi se pare relevant din acest punct de vedere, insa poate fi relevant din punct de vedere al marimii Finlandei ca stat si al importantei sale.

16. Sistemul de scoli este finantat 100% de catre stat

          Apreciere: Daca ne uitam la situatia din Romania constatam ca si invatamantul romanesc e finantat de stat, adica e gratuit, moca. Cartea mea Evaluarea si motivarea elevului a demonstrat indirect, dar si direct prin Cap. 4, ca sistemul nu functioneaza. Acest aspect ar trebui sa ne trezeasca din visarea la “modelul finlandez”.

17. Toti profesorii din Finlanda trebuie sa aiba masterat

          Apreciere: In Romania e la fel. Dar aceasta cerinta, asa cum se vede cu ochiul liber in Romania, nu garanteaza nimic. Daca toate scolile din lume nu au aceasta pretentie, inseamna ca nu e necesara. Ca o paranteza, in Marea Britanie exista profesori universitari fara doctorat; in Romania pana si asistentii universitari au doctorat. Intrebare: cu ce folos?

18. Curriculumul national contine doar orientari generale

          Apreciere: Invatamatul finlandez este foarte permisiv, dar asta depinde de societatea finlandeza, de ceea ce doreste de la viitorii absolventi, de la cerintele societatii, cerinte economice in primul rand. Comparativ cu invatamantul din alte tari, constatam ca e foarte lax.

19. Profesorii sunt selectati din cei mai buni 10% dintre absolventi

          Apreciere: E un fapt excelent. Acest aspect trebuie pus in relatie cu munca, cu relatia profesorului cu societatea, aspecte clarificate in Cap. 4 din cartea mea. Asa cum am specificat si nu trebuie uitat, acest articol este o completare a ideilor si argumentelor din carte. Pe blogul meu tocmai am dat exemplul unui individ care doar dupa ce s-a inscris in psd a obtinut post in invatamant, dar nu numai atat, a devenit pe rand director, inspector si ministru. Despre ce competenta vorbim in Romania? Glume populiste. Sistemul sovietic romanesc de invatamant este de fapt o institutie impotriva copiiilor si profesorilor.

20. In 2010, 6600 de candidati au aplicat pentru 660 de locuri pentru pregatirea in invatamantul primar

          Apreciere: O asemenea concurenta arata ca in Finlanda meseria de profesor este apreciata social. Aceste aspecte le-am analizat si clarificat in Cap 4. Nu exista competenta cu oameni nemultumiti.

21. Salariul mediu de inceput al unui profesor finlandez in 2008 a fost de 29000 $ anual

          Apreciere: presupun ca acest salariu este foarte motivant pentru un finlandez, daca exista o asemenea concurenta (vezi pct 20). Cand va fi si in Romania o asemenea concurenta, poate, dar nu e si o garantie, dar poate, sa zicem. Si in acest caz recomand sa cititi Cap. 4 din cartea Evaluarea si motivarea elevului.

22. Profesorii de liceu cu o experiență de 15 ani fac cu 102% mai mult decat absolvenții de facultate, si in raport cu 62% in cazul profesorilor din SUA

          Nu pot comenta caci nu inteleg la ce se refera, nu stiu ce criterii au fost folosite, nu stiu cum s-au facut masuratorile si calculele.

23. Nu exista stimulente si salarii de merit pentru profesori

          Apreciere: In Romania exista “salariul de merit”, un mijloc de corupere si coruptie in realitate, ce nu are legatura cu nimic altceva in afara de a cere profesorilor romani sa fie disciplinati in colivia lor sovietica. Asa cum am cerut in carte, cer si acum desfiintarea acestui instrument de coruptie si de impostura in invatamant. Acest salariu de merit defineste de fapt impostura.

24. Profesorii au acelasi statut cu avocatii si medicii in Finlanda

Apreciere: Aceasta realitate explica concurenta mare pe posturile din invatamant, dar si calitatea profesorilor, a pregatirii lor, dar si a muncii depuse. Acest aspect este argumentat si clarificat in Cap. 4 din cartea mea. In Romania orice cocalar e mai “tare” decat un profesor, in Romania un infractor conduce Camera Deputatilor si Guvernul Romaniei. Despre ce vorbim? Impletim vorbe in cel mai demagogic mod. Problematica statutului social al profesorului se refera la managementul resursei umane si, in special, la recompensarea prestatiei. E obligatoriu sa intelegem unde sunt finlandezii, societatea finlandeza,  si unde suntem noi. Noi vedem si intelegem din tot invatamantul finlandez doar ca e gratuit. “Bravos natiune!” 

25. La o evaluare internationala din 2001 elevii finladezi au fost aproape de varful performantelor la cunostinte stiintifice, citit si matematici. 
26. Finlanda are rezultate nai bune fata de tari cu o situatie demografica asemanatoare 

Pagina cartilor mele

http://mihaelduca.byethost18.com/pag/carti.html 

CONCLUZII

1. Se poate spune ca unele dintre trasaturile invatamantului finlandez (prezentate in acest articol) arata un invatamant mai bun decat in Romania. Asa cum am pus unele intrebari in cartea mea, asa intreb si aici, pe blog, INTREBARE: cine sau ce anume ne-a impiedicat sa avem un invatamant ca cel finlandez, ce e gratis ca si al nostru? Adica, de 29 de ani nu am fost in stare sa transformam acest invatamant sovietic, dar credem ca vom putea importa acest sistem gratuit din Finlanda? Prosteala pe fata. Demagogie maxima. Noi, romanii, nu am schimbat sistemul de invatamant de tip sovietic pentru ca nu am vrut.

2. In mod evident nu cunoastem sistemul finlandez de invatamant, ci doar unele trasaturi publicate de o revista. In mod obligatoriu trebuie sa retinem ca finlandezii si-au creat un model de invatamant corespunzator necesitatilor lor. 

3. In mod evident nu cunoastem nici sistemele de invatamant din alte tari ca Germania, SUA, Japonia. Oare credem ca sistemul de invatamant din Germania e mai prost decat cel din Romania? Nu putem crede asa ceva, dar avem un "argument", invatamantul acela e privat, nu gratis, moca, cum ne place noua.

4. In toata lumea invatamantul e privat, deci pe bani. Din toate sistemele de invatamant existente pe acesta planeta noi am gasit ca exemplu cel finlandez, pentru ca e gratis. Atat timp cat nu ne dorim sa schimbam acest mecanism sovietic, consider ca toate manifestarile acestea publice sunt doar manipulari, pe linia  lozincii “Tara te vrea prost”.

5. Nu in ultimul rand, sunt o serie de jurnalisti ce n-au habar despre problemele invatamantului, dar brusc devin competenti cand lauda “modelul finlandez”.

As putea sustine inca cateva idei, dar cu ce folos?

Daca sunt initiative ce vizeaza schimbari in educatie, e obligatoriu sa nu uitam ca vorbim de educatia din Romania, adica de un sistem sovietic- ceausist, care e populat cu bugetari formatati tot pe model sovietic- ceausist. E oportun sa ne reamintim ca doar in 2018 am avut PATRU ministri (sinistri) la Educatie, toti unul si unu, Liviu Pop, Valentin Popa, Rovana Plumb - interimar si deja celebra gropara a invatamantului, Ecaterina Andronescu. Cu asemenea "specialisti" (sau altii asemenea lor) crede cineva ca va putea creste calitatea invatamantului romanesc? Sa fim seriosi. Putem doar sa fardam mortul. 

Exista in societatea romanesca o tendinta spre emancipare, aceasta tendinta este insa firava si este sustinuta doar de societatea civila, de o mica parte a societatii civile, asa cum se poate observa in raport cu manifestatiile din ultimii doi ani. Tot intr-un mod timid se manifesta si unele personalitati publice, cateva doar, ce indraznesc sa puna problema privatizarii invatamantului. Partidele politice, fiind toate de stanga in Romania si simuland democratia ("Tara partidului unic"), nu au niciun interes sa schimbe sistemul sovietic de invatamant.

Macar o parte din cetatenii Romaniei, o mica parte e adevarat, intelege ca viitorul natiunii noastre depinde de educatie si, prin urmare, doresc emanciparea educatiei. O si mai mica parte intelege ca sistemul sovietic de invatamant trebuie inlocuit cu un altul, cu orientare occidentala (mai multe aspecte gasiti la pag. 90 in cartea mea). Este un semn firav, dar totusi un semn ca populatia intelege ca acest sistem sovietic – gratuit de invatamant ne ingroapa ca natiune.

Vlad Petreanu a publicat pe blogul sau un sondaj cu privire la privatizarea sistemului de invatamant universitar in Romania. 

Legatura aici: https://www.petreanu.ro/gratuit-invatamantul-universitar/

La momentul in care eu am luat datele din acest sondaj situatia era aceasta, din aproximativ 500 de respondenti, doua treimi sustineau necesitatea privatizarii sistemului universitar aici, in Romania. Aceste date arata ca o parte dintre cetateni identifica una din cauzele stagnarii noastre ca natiune, adica au sesizat nivelul prost al educatiei de stat facute moca.

Faptul ca 2/3 dintre urmaritorii blogului au optat pentru privatizare este in acelasi timp si un indiciu ce explica aceasta campanie pentru sustinerea invatamantului gratuit prin campania de promovare a modelului finlandez. Fostilor comunisti, actualilor neocomunisti le e frica de schimbare, le e frica universitarilor ca-si vor pierde posturile bine platite ca sa produca someri, le e frica politicienilor ca populatia se destepata si nu mai au pe cine prosti.

Daca ne dorim un invatamant mai bun, trebuie sa-l privatizam. Exista ca totdeauna mai multe solutii. Una dintre posibilitati este demararea acestui proces in etape, prin privatizarea invatamantului universitar. Se poate face usor si repede, intrucat universitatile sunt institutii ce au “autonomie universitara”. 
Eu sunt una dintre putinele voci ce sustin privatizarea invatamantului aici, in Romania, cu scopul de a produce un invatamant de calitate si cetateni capabili nu doar sa se integreze in societate, ci si sa o poata perfectiona, pentru a atinge un nivel ridicat de bunastare. Progresul unei natiuni, bunastarea nu se obtin cu grajdari. Despre acest aspect am expus cateva idei in cartea Evaluarea si motivarea elevului (2018).

Privatizarea invatamantului este campania ce ar trebui sustinuta de jurnalisti, de oameni de cultura si de organizatii civice. Daca nu dorim privatizarea invatamantului, doar impletim vorbe cu scopul de a amagi poporul. 

Cat mai multe facultati si masterate pe banii fraierilor 

Schimbarea Romaniei, a natiunii noastre, se poate face prin schimbarea institutiilor sovietice in primul rand. Noi vrem sa traim in capitalism, dar functionam cu institutii sovietice (au mai spus-o si altii). Dupa ce vom schimba si institutia sovietic - ceusista a invatamantului, prin educatie vom putea schimba si natiunea romana. 

Problema e simpla, vrem sa schimbam societatea in care traim sau nu?

Il est difficile de libérer des imbéciles des chaînes qu’ils vénèrent. Voltaire