luni, 29 aprilie 2013

Sarmizegetusa Regia, intre istorie si masluire (V)



La Sarmizegetusa Regia Gradistea Muncelului exista mai multe locuri unde au fost descoperite amenajari ale dacilor si ale romanilor cuceritori, denumite de istorici si cercetatori "terase", la randul lor numerotate de la unu la 11.
Pe terasa a 11-a s-a descoperit ceea ce istoricii numesc "Sanctuarul mare circular". De mentionat ca toate aceste denumiri sunt in parte arbitrare, caci nu se cunoaste titulatura dacica sau romana a amenajarilor si constructiilor gasite la Sarmizegetusa Regia. 
"Sanctuarul mare circular" este usor de recunoscut dupa lemnele infipte in mijlocul lui. In fotografia de mai jos efectuata in 2011 se poate observa acest vestigiu.



Se poate observa cu usurinta ca acest loc denumit sanctuar, este de fapt un cerc facut din doua randuri de pietre, un rand exterior din pietre mai mari si in interiorul acestuia un alt rand de pietre mai mici slefuite, adica un cerc dublu de piatra. In interiorul acestui cerc dublu se afla niste lemne infipte, in doua cercuri concentrice. Dar ce reprezinta acest loc si ce rol au acele lemne? Cine a infipt lemnele?

Pe terasa a 11-a s-a sapat de mai multe ori in decursul istoriei, primele sapaturi avand loc chiar in secolul XIX. De specificat ca in mod oficial se cunosteau ruinele de la Gradistea Muncelului inca din sec. XVI. 
In ziua de 21 iulie 1803 incep primele sapaturi (recunoscute) pentru a se vedea ce e cu ruinele de la Gradistea, sapaturi efectuate sub conducerea lui B. Aigler, cu o echipa de 10 muncitori, sub coordonarea lui P. Torok, comisar din partea Tezaurariatului Cameral (lucrarea amintita, p. 127). 

Care este istoria cercetarilor cercului dublu de piatra de la Gradistea Muncelului?

De retinut ca in 1804, maiorul de geniu M. Pechy intocmeste si publica un raport dupa vizitarea ruinelor de la Sarmizegetusa, raport in care descrie si cercul dublu de piatra (ale carui pietre considera ca sunt din Dealul Cetatii din Deva) (p. 131). Nu stim daca aceasta e cu adevarat prima mentiune a acestui vestigiu, dar aceasta mentiune exista si o luam in considerare. Faptul ca in 1804 acest cerc dublu de piatra era descoperit/vizibil ne indica faptul ca acolo s-au facut sapaturi cuprinzatiare si intense in 1803 sau poate chiar mai inainte.
Acolo sapa si altii, istorici amatori sau doar cautatori de comori. In 1847, printre cei ce sapa sunt si Ackner, Neigebaur si Fodor, ce publica descrieri detaliate ale Gradistei (p 133-134). Ackner considera cercul dublu de piatra ca fiind "Circus"
G. Finaly publica mai multe documente despre Gradistea Muncelului, dar intreprinde si o drumetie la Gradistea (probabil in 1910) unde descrie printre altele: "cercul dublu de piatra" si "cladirea pentagonala" (p. 134). Unde e cladirea pentagonala?
La propunerea lui Finaly, Lang si Kuzsinszky tot perimetrul de la Gradistea (591 iugare) este declarat monument al naturii (p. 135). 
In 1924 sub coordonarea lui D. M. Teodorescu se efectueaza sapaturi la Costesti si Gradistea. In 1926 a fost sectionat sanctuarul mare circular (p. 142). Teodorescu publica in 1930-1931 o lucrare "Cetatea dacica de la Gradistea Muncelului".

Eu nu detin date despre alte sapaturi la Sarmizegetusa pana in anul 1950. Consider ca este aproape imposibil ca acestea sa nu fi existat. 

Din 1949 pana in 1972 conducerea colectivelor de cercetare si a sapaturilor arheologice a fost incredintata lui Constantin Daicoviciu (p.151). Eu exprim doar o parere personala, din acest moment, 1949, a inceput implicarea propagandei comuniste in manipularea istoriei. Este cunoscut si faptul ca tatal si fiul Daicoviciu au dorit sa-si atribuie cat mai multe descoperiri arheologice.
In 1950 s-a sectionat din nou marele sanctuar circular si s-au identificat pe terasa 11 mai multe vestigii, printre care si micul sanctuar circular (p. 151-152). Despre aceste sapaturi C. Dacoviciu publica cateva rapoarte in SCIV, II, 1, 1951, p. 95-126. 
In 1951 s-a dezvelit complet marele sanctuar circular (p. 152).  Foarte interesant de remarcat ca acum este prima data cand se vorbeste de "urmele stalpilor de lemn" din cercul dublu de piatra. Deci nu se pune problema existentei unor stalpi de lemn, ci a unor "urme". Se mai precizeaza ca in 1950 nu s-a urmarit identificarea tuturor acestor urme, ci s-a calculat numarul de stalpi din cele doua cercuri concentrice (p. 152).
Aceste fapte ma determina sa exprim mari indoieli despre existenta, amplasarea si numarul acestor lemne infipte in cercul dublu de piatra. Cu atat mai mult cu cat acesti stalpi, daca ar fi existat, ar fi trebuit sa se gaseasca fixati/sprijiniti pe niste plinte de piatra! Deci nu au gasit arheologii plinte de piatra, dar au gasit urme ale unor stalpi de lemn, dupa 2000 de ani! Incredibil!
Mai trebuie mentionat si faptul ca unii arheologi sustin ca in mijlocul acestui cerc dublu de piatra s-ar fi gasit si o constructie cu absida. Unde e constructia cu absida? A existat sau nu? Daca a existat, cine a distrus-o?

Pe baza informatiilor prezentate (este foarte posibil ca informatiile mele sa fie insuficiente) eu consider ca in cercul dublu de piatra numit "sanctuarul mare circular" nu au existat niciun fel de lemne infipte de catre daci sau romani. Iar titulatura de "sanctuar" este nefondata.
Mai trebuie amintita si traditia orala ce explica aparitia lemnelor din cercul dublu de piatra in legatura cu regizorul Sergiu Nicolaescu, ce a turnat aici scene din filmul "Dacii". 
Mai trebuie precizat ca acest cerc dublu de piatra nu reprezinta sub nicio forma un calendar, nici mai avansat, nici mai primitiv. Calendarul e o teorie fantasmagorica.

Falsificarea istoriei si a vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia reprezinta o mare rusine. Un alt fals il voi dezbate in episodul urmator, asa numitul "Soare de andezit". 
(in curand) 

PS
Constat (cu uimire) ca se prezinta lucruri false pana si in tezele de doctorat in istorie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu